„Luna și focurile”, prima carte de la clubul de carte de anul ăsta – despre întoarcerea în sat, ca să arăți că te-ai realizat. Se putea și mai bine. După ce a scris-o, Cesare Pavese s-a sinucis. Nici lui nu i-o fi fost ușor.
Calpuzanii, povestea mandatului valah al lui Mavrogheni, care n-a mai fost reales de turci

Petrecut în secolul 18, scris în secolul 20 și citit în secolul 21, romanul lui Silviu Angelescu are minunata calitate de a ne arăta cum suntem, cum am fost și cum vom mai fi, ca popor și ca indivizi, într-un dulce, amuzant grai pe care numai un lingvist și folclorist îl putea născoci.
50 de cărți bune citite în ultimul deceniu

În ultimii zece ani am citit cel puțin o carte pe lună, datorită clubului de carte și nu numai. N-au fost toate bune, dar cele pe care le găsiți aici merită și citite și recomandate. Părerea mea.
Americana: de ce să te întorci într-o țară ca Nigeria? Sau România?

Povestea emigrării și a întoarcerii acasă a lui Ifemelu și Obinze, doi nigerieni care nu au mâncat salamul cu soia al sclaviei, și s-au dus de-a gata la democrație și egalitate în vestul corect politic, dar încă discriminator. La următorul club de carte, din octombrie.
O carte optimistă despre lume, în care autorul moare la final

Factfulness, cartea scrisă de suedezul Hans Rosling împreună cu fiul și nora lui, te învață să nu mai iei lucrurile așa în tragic, că lumea nu se duce dracului așa cum ți se pare. Și are câteva argumente bune.
Povești haotice de așa-zisă călătorie

Încă o carte/scriitoare multipremiată care ne dă țeapă la clubul de carte – „Rătăcitorii” de Olga Tokarczuk
Ce cărți citim până în 2020

Acum că am votat și ce cărți citim până în douăzeci-douăzeci puteți să mergeți și la votul de duminică, să vedeți cine ne va reprezenta și în UE până în douăzeci-douăzecișitrei 😉
Vegetariana

O carte grea despre o lume rece (sau viceversa) încheie seria de cărți votate astă vară la clubul de carte. Liber la propus cărți pentru restul anului