Anul ăsta am citit câteva cărți memorabile, la clubul de carte și pe alături, așa că merită promovate încă o dată ca să mai afle și alții de ele.
Jurnalul familiei -escu și alte filme care mi-au plăcut anul ăsta
Cel mai bun film de Centenar, plus alte trei recomandări de filme de văzut în vacanța asta de iarnă, dacă n-ați plecat pe nicăieri
Secretul iahniei de fasole a la Anica lu’ Predatu’
Cum făcea bunicuța Anica iahnia de fasole pentru care era vestită în sat – rețeta și secretul cel mai bine păzit timp de o sută de ani în familia mea, acum gratis pentru tine. Îndrăznește să poftești! 😉
Un roman de dragoste într-o epocă de ură
O provocare pentru mine, ca editor al cărții de la clubul de luna asta: ce ar fi făcut Sidonia Drăgușanu dacă ar mai fi trăit și i s-ar fi reeditat opera, ar fi vrut s-o scrie la fel sau să editeze pasajele impuse de regim și de care, poate, se simțea străină? Voi ce ați fi făcut în locul meu?
Alice T. despre adopție, adolescență și avort în secolul informației
„Alice T.”, cel mai recent film al lui Radu Muntean, reușește să te facă să pleci din sală suficient de nervos încât să nu-ți dorești vreodată copii. Sau dacă-i ai deja să știi exact prin ce trece mama lu’ Alice și să vă plângeți de milă împreună
Cea mai piratată carte din Nigeria, la clubul nostru de carte
Jumătate de soare galben. O poveste bine spusă despre etnia aia africană celebră pentru escrocheriile online cu moșteniri de la prințul nigerian.
Jonathan Franzen față cu intelectualul român
N-o să crezi ce l-au întrebat intelectualii români pe Jonathan Franzen, aseară la Muzeul Țăranului Român
Drumul spre casă
Despre sclavie, victime și vinovați, și despre urmările asupra generațiilor de azi, în cartea scrisă de tânăra Yaa Gyasi, Homegoing – la clubul de carte de luna asta.
Dacă-ți iubești copilul
Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru








