Plezirista | Dollo zice Bine

Archive | Plezirista RSS feed for this section

Carte & alte arte 04/03/2019

Părul sălbatic și omul prea educat

Încă un film elegiac de Nuri Bilge Ceylan într-o Turcie complet diferită de aia colorată, turistică. Despre încercarea fiului de a-și depăși tatăl, despre câtă conștiință, atâta suferință.

O poveste dulce-amară, ca viața

Porecla, de Jumpha Lahiri, aparent o carte despre „crăcănarea” spirituală a unor copii de imigranți în America. În fond, o carte despre noi toți, ăștia care ne trezim prea diferiți de părinții și moștenirea noastră genetică, și nu ne găsim ușor locul în viață.

Vieți mărunte, drame mari

„O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara, un roman care pune la încercare codul penal și în care personajele își cer scuze de 139 de ori.

Probleme în cuplu

La bine, la greu și la mesele în familie!

Să mori de dorul lumii de ieri

„Lumea de ieri”, autobiografia lui Stefan Zweig, se înțelege mai bine dacă în completarea ei citești și versiunea primei neveste și mai vezi și filmul făcut în 2016 despre ultimii lui ani.

Șapte cărți bune, citite în 2018

Anul ăsta am citit câteva cărți memorabile, la clubul de carte și pe alături, așa că merită promovate încă o dată ca să mai afle și alții de ele.

Jurnalul familiei -escu și alte filme care mi-au plăcut anul ăsta

Cel mai bun film de Centenar, plus alte trei recomandări de filme de văzut în vacanța asta de iarnă, dacă n-ați plecat pe nicăieri

Ceva bun de la mama în vremea dietei

Azi mama împlinește 77 de ani și 77 de kilograme. Asta e povestea scăderii ei în greutate din ultimele șase luni, și a stilului de viață abordat de frica morții, în care singurele plăceri culinare pe care și le mai permite sunt… pomenile 😉

Secretul iahniei de fasole a la Anica lu’ Predatu’

Cum făcea bunicuța Anica iahnia de fasole pentru care era vestită în sat – rețeta și secretul cel mai bine păzit timp de o sută de ani în familia mea, acum gratis pentru tine. Îndrăznește să poftești! 😉

Un roman de dragoste într-o epocă de ură

O provocare pentru mine, ca editor al cărții de la clubul de luna asta: ce ar fi făcut Sidonia Drăgușanu dacă ar mai fi trăit și i s-ar fi reeditat opera, ar fi vrut s-o scrie la fel sau să editeze pasajele impuse de regim și de care, poate, se simțea străină? Voi ce ați fi făcut în locul meu?

Oldies but goldies

Reportaje 24/05/2010

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Carte & alte arte 02/09/2018

Slăbiciunile unei femei puternice

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Portrete 16/12/2013

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Românisme 01/05/2018

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Carte & alte arte 25/11/2017

Cât valorează un om? Dar după moarte?

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Portrete 15/11/2012

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Dollo zice Bine