Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?
Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade, o carte care nu avea nevoie de recenzia mea, dar iată că a primit-o. Și o mai discutăm și luni la clubul de carte.
Păcatele tinereții, la clubul de carte
Necunoscuta de la Wildfell Hall, de Anne Brontë, genul ăla de roman pe care-l devorai în adolescență, dar de care te jenezi la maturitate.
Roșii verzi prăjite
Când viața îți dă aiurea pătlăgele, faci ceva cu ele. Rezultatele aproape jenante ale celui de-al doilea an de grădinărit la moșie.
O mașină iubită
Combinația dintre cocoșul galic, cățeaua oltenească și seul de oaie – industria auto românească a născut pui vii care mai stârnesc pasiuni și azi. Întâlnirea posesorilor de Oltcit 2020.
Nevoia de un Spirache la primărie
Dacă noi votăm cu ochii deschiși, ei de ce mai simt nevoia să ne mintă? Despre noii oameni din politică și tentația lor de a le călca pe urme vechilor politicieni.
Clasici, da’ mulți
Ce cărți citim până se termină pandemia. Sau măcar până se descoperă un vaccin. Sau până la anul pe vremea asta 🙂
Unde ajungi dacă mergi cât trebuie
Răspunsul simplu e – în comunism. Dar pe ocolite. Un fel de recenzie la Ritualul primăverii, romanul lui Alejo Carpenter
Trei ani fără aparat de îndreptat dinții – trilanț :)
Există viață după aparatul dentar, ba chiar pare mai bună după ce uiți cât te-a costat toată tevatura + o amintire cu mamaie Aritina la final 😉
Nevoi de moșiereasă – pool boy sau niște clor?
Experiențe cu piscina supraterană Intex 26352 NP: multă muncă de întreținere, ceva bălăceală de plăcere, o luptă continuă cu albinele pe luciul apei, dar și ocazia să-ți faci niscai poze bune de pus pe cruce 😉
Întâlnirea cu Dumnezeul de pe centura București
Intrarea/ieșirea din București, spre centură și autostrada Soarelui, e întotdeauna o chestiune de timp până când îți vine și ție rândul. Fie să-l vezi pe Dumnezeu, fie doar pe polițistul de serviciu.
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
