Am avut recent o discuție care mi-a pus la încercare limitele toleranței și m-am gândit să vi le pun și vouă la încercare, că poate vă simțiți prea siguri pe voi. Totul a pornit de la un cititor care mi-a trimis rezultatele unui sondaj făcut într-un grup politic în care tocmai intrase. Omul a fost uimit de rezultate și mi-a zis că ar vrea să le compare cu alt public, mai generalist, cum ar fi de exemplu cel de aici de pe blog. Am zis că mai întâi să îmi aplic testul mie și unor cunoscuți, și am constatat că nu e simplu.
Cazurile:
- Un cofetar din SUA a refuzat să facă un tort pentru un cuplu gay care se căsătorea, în Colorado. Cofetarul a zis că religia lui creștină nu-i îngăduie să facă ceva ce contravine Bibliei și că e un „artist” căruia nu i se poate impune ce anume să creeze și pentru cine. Întâmplarea e din 2012, Curtea supremă din Colorado a dat dreptate cuplului, spunând că cofetarul i-a discriminat, însă acesta s-a dus mai sus, la Curtea supremă SUA, care cu șapte voturi la două a zis că nu a fost nicio discriminare, cofetarul fiind un artist care nu poate fi obligat să creeze ceva împotriva credinței sale. Știrea e din 2018, componența Curții supreme SUA fiind deja sub influență conservatoare, după venirea la putere a lui Trump.
- Unui musulman i-a fost refuzată cetățenia germană pe motiv că nu a vrut să dea mâna cu funcționara care tocmai îi înmâna certificatul de cetățenie. Întâmplarea e din 2015, cetățeanul în cauză e libanez stabilit în Germania din 2002, a studiat medicina acolo, lucrează ca medic într-o clinică, a obținut punctaj maxim la examenul de obținere a cetățeniei, însă a zbârcit-o la „proba practică”, refuzând să dea mâna cu funcționara pe motiv că e femeie și că religia lui musulmană îi interzice asta. Femeia a refuzat și ea, în ultimul moment, să-i mai dea certificatul, deși strângerea de mână nu e prevăzută în legislație ca obligatorie. Tipul a dat-o la întors ulterior, ba că i-ar fi promis nevestei lui că nu va da mâna cu nicio femeie, ba că de fapt el nu dă mâna cu nimeni, fie bărbați, fie femei. O curte din Baden-Württemberg a admis că decizia funcționarei este corectă, motivând că strângerea de mână este de secole înscrisă în fibra germană, ca un gest de parafare a unui contract, dar și ca un mod non verbal de a saluta și că gestui oricui de a refuza să dea mâna cu cineva pe bază de sex încalcă principiul egalității înscris în Constituția Germaniei. Decizia curții din Baden-Württemberg a fost confirmată de o a doua curte, din Stuttgart, iar omul o mai poate ataca la Curtea supremă. Știrea e recentă, din octombrie 2020, iar judecătorul a menționat în motivare și că el crede că strângerea de mână va supraviețui vremurilor actuale pandemice, deci rămâne cum s-a stabilit, toată lumea dă mâna în Germania, indiferent de sex și religie.
La primul impuls eu am zis că ambele decizii par OK. Apoi m-am mai gândit, am mai discutat cu cineva mai deștept ca mine și au ieșit următoarele argumente pro și contra:
- Cofetarul ăla nu era singurul din localitate și deci cuplul nu risca să rămână fără tort la nuntă dacă el refuza să-l facă, se puteau duce la alți cofetari mai toleranți și gata. Nu e ca și când ofițerul stării civile ar fi refuzat să le oficieze căsătoria din motive de credință personală, așa cum de altfel s-a mai întâmplat în SUA. Cofetăria e un serviciu destinat publicului, dar nu e public, în sensul că nu e finanțat de la buget și nici indispensabil, nu?
- Dar dacă toți cofetarii din zonă i-ar fi refuzat pentru același motiv? Discriminarea e acceptabilă la privat? E OK să scrii la intrare „ne rezervăm dreptul să ne selectăm clientela”? O fi OK pentru patron, dar nu e legal.
- În cazul 1 avem de-a face cu o discriminare conform definiției discriminării, cel puțin raportat la legislația românească. Avem, însă, de partea cealaltă, și libertatea religioasă a cofetarului, un alt drept fundamental. Cum faci să le împaci pe amândouă? Îi zici cofetarului să-și schimbe job-ul, să-și vândă afacerea dacă nu e în stare să servească pe oricine? Ușor de zis, dar dacă voi ați fi cofetarul ați face asta?
- Cazul din Germania, judecat la cald azi după decapitarea profesorului francez, pare cu atât mai mult o decizie acceptabilă chiar dacă e discutabilă, pentru că în gesturile mici se pot găsi germenii decapitărilor de mai târziu. Spunem toți că atunci când te duci să trăiești într-un loc nou trebuie să accepți regulile locului. Dar și aici avem din nou un conflict între dreptul respectivului de a-și practica religia și egalitatea în drepturi consfințită în societatea europeană. Trebuie găsită o cale de a le face să conviețuiască. Libertatea de credință a musulmanului poate fi exercitată la el acasă, dar în societate îi putem cere să își încalce credința și să accepte că femeile sunt și ele oameni și merită un tratament egal?
- Curtea germană a stabilit că putem. Totuși musulmanul a jucat corect după regulile scrise în legislație, strângerea de mână nefiind prevăzută expres în lege, ci doar în cutuma istorică a societății germane. (Să zică mersi că nu a nimerit în Noua Zeelandă, că îl puneau să-și frece nasul de al funcționarei 😉 ) Deci cât din decizia curții se bazează strict pe lege și cât e un mesaj pentru societatea germană, și nu numai, speriată de proliferarea actelor teroriste provocate de imigranții non creștini?
Nu sunt o persoană religioasă, cred că multe din tâmpeniile petrecute de-a lungul istoriei și care continuă să se întâmple azi sunt cauzate de aceste stupide concepții ale unora care se încăpățânează să creadă în prieteni imaginari, însă mă întreb dacă soluția conflictului dintre ce le spun cărțile sfinte unora și evoluția societății stă în ciocănelul unui judecător. Decizia instanței nu va convinge niciodată perdantul că nu a avut dreptate, ci îl va conduce mai devreme sau mai târziu spre radicalizare. E valabil și pentru activiștii antidiscriminare de orice fel, care uneori aleg căi stridente de a-și afirma egalitatea, nerăbdători cu ritmul prea lent de modernizare a societății.
Eu nu am ajuns la o concluzie. Strict pe lege pare că ambele decizii sunt greșite, dar asta nu înseamnă că nu avem dreptul să le discutăm și să fim sau nu de acord cu ele. Sau poate tocmai de aia. Pentru că pe lângă drepturile astea în discuție mai avem și libertatea de exprimare, care nici aia nu e absolută, dar câtă vreme se face cu măsură nu omoară pe nimeni.
Deci vă propun să trecem la vot, ca să vedem și ce părere are cititorul obișnuit de dollo.ro. Mi-ar plăcea să vă însoțiți opțiunea și cu un comentariu, cât de scurt, prin care să vă motivați votul.
Cat de mult acceptat diversitatea si pe cei altfel?
Pana acum in Europa s-a marsat pe idea ca diversitatea treabuie acceptata in orice conditii. Multe femei accepta sa fie discriminate si se considera de un intelect superior din cauza asta. Unele persoane ii invinuiesc pe francezi pentru atacurile teroriste din Franta. Cica e vina lor ca nu “respecta”, vezi doamne, religia musulmana. Insa cand e vorba de diversitatea biologica tarile Europene se apara ca de foc de speciile “invazive” de plante si animale. Cred ca Europa ar trebui sa inceapa sa considere si imigratia populatiilor “invazive”, care cauta sa distruga habitatul si pe cei care locuiesc deja acolo. Mie personal mi s-a intamplat un asemenea caz. Am fost inregistrat 15 la acelasi medic de familie in Olanda. La inceput era un cabinet mic, particular, cu doar doi medici. In timp, pentru ca medicii erau buni cabinetul s-a extins in mai multe cladiri. La un moment dat, la receptie a fost angajata o femeie musulmana.
Cu trecerea timpului am observat ca la receptie erau din ce in ce mai multe receptionere musulmane si ca in sala de asteptare erau din ce in ce mai multi musilmani. La un moment dat la receptie erau doar femei musulmane. Nu mult timp dupa acea am aflat ca nu mai sunt pe lista medicului de famile respectiv si ca nu ma pot inregistra pentru ca locurile sunt limitate si lista de pacienti e completa. Nu cred ca medicul m-a scos pe mine si pe familia mea de pe lista. A durat aprope un an sa-mi gasesc loc la medicul de familie din cadrul unei policlinici private.
Eu în locul tău l-aș fi urmărit pe medicul tău în afara cabinetului și l-aș fi întrebat de ce nu mai sunt pe lista lui.
1.Daca cofetarul a refuzat sa onoreze comanda dupa ce a aflat ca sunt ghei e discriminare. Daca gheii au intrat in cofetarie si el avea scris pe geam/raft/masina de marcat ca e religios si ca respinge ceea ce vine in contradictie cu religia lui atunci cofetarul castiga. Decizia judecatorilor e una politizata si deci e fix fâs. Pentru continuarea comediei eu i-as fi cerut sa solicite viitorilor potentialilor clienti certificate de virginitate inainte de casatorie, de existenta a preputului si dovada intrarii in randul femeilor.
2. Ca om trait printre multe neamuri de musulmani pot afirma ca cetateanul libanez mananca „harra” (materie maronie pe limba noastra). Eu as fi de partea lui, desi nu cred ca are dreptate daca ar fi facut acelasi gest, de a refuza sa dea mana, cu liderul organizatiei rivale sectei din care face el parte. In cultura islamica sa refuzi sa dai mana cu o femeie care iti intinde mana e la fel de jignitor ca un gheu care intra intr-o cofetarie profund crestina. 🙂
Religia ucide ! Libertatea religioasa este de fapt „libertatea” de a ucide infidelii. Cazul din Germania este doar semnalul crimei care sigur va urma. Yoko Ono s-a casatorit la Tokyo cu un American. Cu toate ca au avut impreuna o fiica, Keyko, casatoria s-a destramat. Americanul era creshtin iar Yoko nici nu vroia sa auda de asha ceva. Americanul a luat-o pe Keyko, atunci in varsta de 3 ani in SUA ca sa o boteze intr-o biserica in ciuda opozitziei lui Yoko. Yoko a venit in SUA sa-shi cauta fiica dar nu a gasit-o. L-a gasit in schimb pe John Lennon cu care s-a casatorit. Cum amandoi erau atei casatoria mergea bine shi Yoko l-a nascut pe Shean fiul lui Lennon. John Lennon a fost assasinat de un crestin fanatic pentru ca a incercat sa-shi imagineze o lume fara religie. Anterior crimei au fost unele semne. Mii de „creshtini” din SUA au distrus in public discul cu melodia „Imagine” scrisa de Lennon apoi unul dintre ei l-a assasinat pe artist. Assasinul a fost prins shi este azi in pushcarie dar foarte probabil a fost o conspiratzie mai mare finantzata de Nixon. Banuiala ca Nixon a planuit assasinarea lui Lennon cunfirmata shi de unele dovezi a fost motivul pentru care Nixon a fost destituit. Nimeni nu a aflat de unde a avut assasinul, homeless in Hawai, bani sa cumpere pistolul shi biletul de avion Hawai-New York nici de unde a stiut el adresa exacta a lui Lennon in New York, orash mare pe care assasinul il vedea prima data. Nimeni nu a explicat de ce compania aeriana a transportat un terorist inarmat cu toate ca arma fusese deja detectata pe aeroport shi transportul ei era categoric interzis de regulamentul de zbor. Yoko l-a plans shi l-a crescut pe fiul lor Shean. Tarziu dupa moarte lui Lennon Yoko a gasit-o pe Keyko. Facea parte dintr-o secta criminala care pretindea sectantzilor sa se sin-ucida caci doar asha pot ajunge in rai. Unii dintrte ei chiar s-au sin-ucis. Keyko a refuzat sa se sin-ucida a fugit shi a gasit-o pe Yoko care o cauta de mult iar acu Yoko, Keyko shi Shean sunt totzi atei shi fericitzi.
Daca o tine tot asa, o sa ajung sa fiu obligat sa ma dau in judecata pe mine pentru autoironie…..
Nu am competente juridice si cred că pur si simplu mi s-a cerut o parere personala asupra a doua probleme sociale. Iat-o!
Corectitudinea Politică a dezbinat SUA şi acum dezbină şi Europa.
Nu e din capul meu, am citit asta de curând şi am aderat imediat la idee. Aceea că politically correctness este periculoasă, pentru că încearcă să îngrădească libertatea de a avea pareri, altele decat cele de pe listă.
Winston Churchill era elitist şi rasist, adică adept al darwinismului social care justifica privilegiile aristocraţiei (cărei, de fapt, îi şi aparţinea), şi al supremaţiei rasei albe care justifica colonialismul.
Îşi exprima părerile fără reţinere, şi deşi era criticat de presă, asta nu l-a împiedicat să fie de două ori Prim Ministru, într-unul dintre mandate contribuind într-o mare măsură la câştigarea celui de-al Doilea Război Mondial şi la distrugerea nazismului.
Dacă în perioada interbelică ar fi fost presa din zilele noastre, care propovăduieşte cu agresivitate Corectitudinea Politică şi consideră că drepturile minorităţilor sunt prioritare faţă de drepturile majorităţii, Churchill nu s-ar fi ales nici în ruptul capului în guvern, ar fi câştigat Hitler războiul, şi acum, în locul libertăţii noastre corecte politic, l-am fi văzut pe Dracu’. Mă rog, poate nu.
El a spus ce avea de spus, a revoltat pe mulţi, dar s-a prevalat de libertatea de atunci, aceea de a avea păreri personale.
Greşite, de altfel, dacă mă întrebaţi pe mine.
Pentru că nu sunt de acord nici cu drepturile aristocraţiei, nici cu monarhia, nici cu neapărata superioritate a albilor, dar pe Churchill îl consider cel mai important om al secolului XX.
Îi respect dreptul de a avea păreri diferite de ale mele, aşa cum respect acest drept fiecărui om.
Ceea ce Corectitudinea Politică, absurda hrana otrăvită a presei actuale, nu o face. Nu acceptă.
Testul de faţă, care abordează alte două aspecte, cel sexual şi cel religios, este de fapt încă un test de Corectitudine Politică.
Iar eu, pentru că străbunicul meu a luptat la Plevna (era cunoscut în sat ca Ghiţă Dorobanţul) şi a manifestat mereu, din câte mi s-a spus, o acută lipsă de simpatie faţă de islamul invaziv, şi sunt sigur, judecând după educaţia care s-a transmis până la tatăl meu, că nici o deosebită toleranţa pentru alternativele sexuale nu avea, îmi acord libertatea de a avea aceleaşi păreri cu el, adică să consider că mă reprezintă răspunsul de la poziţia 4.
Nu accept discriminare faţă de musulmani şi gay, le doresc o integrare uşoară în Europa, dar îi antipatizez puternic (doar la nivel sentimental, fără dorință de acțiune, nu dați cu pietre in mine) atunci când încearcă să îmi impună scările lor de valori. Adica nunți gay urmate de adopții si clasificarea femeilor ca oameni de categoria a doua.
Asta este parerea mea, aceea ca ambele instante au hotarat corect.