Între libertatea religioasă și aia sexuală

Avem două decizii ale justiției, una din Germania și una din SUA, în două cazuri de discriminare care au la bază religia și sexul. Participanții la sondajul de la final sunt rugați să aleagă cu care dintre cele două decizii sunt de acord sau nu.

Am avut recent o discuție care mi-a pus la încercare limitele toleranței și m-am gândit să vi le pun și vouă la încercare, că poate vă simțiți prea siguri pe voi. Totul a pornit de la un cititor care mi-a trimis rezultatele unui sondaj făcut într-un grup politic în care tocmai intrase. Omul a fost uimit de rezultate și mi-a zis că ar vrea să le compare cu alt public, mai generalist, cum ar fi de exemplu cel de aici de pe blog. Am zis că mai întâi să îmi aplic testul mie și unor cunoscuți, și am constatat că nu e simplu.

Cazurile:

  1. Un cofetar din SUA a refuzat să facă un tort pentru un cuplu gay care se căsătorea, în Colorado. Cofetarul a zis că religia lui creștină nu-i îngăduie să facă ceva ce contravine Bibliei și că e un „artist” căruia nu i se poate impune ce anume să creeze și pentru cine. Întâmplarea e din 2012, Curtea supremă din Colorado a dat dreptate cuplului, spunând că cofetarul i-a discriminat, însă acesta s-a dus mai sus, la Curtea supremă SUA, care cu șapte voturi la două a zis că nu a fost nicio discriminare, cofetarul fiind un artist care nu poate fi obligat să creeze ceva împotriva credinței sale. Știrea e din 2018, componența Curții supreme SUA fiind deja sub influență conservatoare, după venirea la putere a lui Trump.
  2. Unui musulman i-a fost refuzată cetățenia germană pe motiv că nu a vrut să dea mâna cu funcționara care tocmai îi înmâna certificatul de cetățenie. Întâmplarea e din 2015, cetățeanul în cauză e libanez stabilit în Germania din 2002, a studiat medicina acolo, lucrează ca medic într-o clinică, a obținut punctaj maxim la examenul de obținere a cetățeniei, însă a zbârcit-o la „proba practică”, refuzând să dea mâna cu funcționara pe motiv că e femeie și că religia lui musulmană îi interzice asta. Femeia a refuzat și ea, în ultimul moment, să-i mai dea certificatul, deși strângerea de mână nu e prevăzută în legislație ca obligatorie. Tipul a dat-o la întors ulterior, ba că i-ar fi promis nevestei lui că nu va da mâna cu nicio femeie, ba că de fapt el nu dă mâna cu nimeni, fie bărbați, fie femei. O curte din Baden-Württemberg a admis că decizia funcționarei este corectă, motivând că strângerea de mână este de secole înscrisă în fibra germană, ca un gest de parafare a unui contract, dar și ca un mod non verbal de a saluta și că gestui oricui de a refuza să dea mâna cu cineva pe bază de sex încalcă principiul egalității înscris în Constituția Germaniei. Decizia curții din Baden-Württemberg a fost confirmată de o a doua curte, din Stuttgart, iar omul o mai poate ataca la Curtea supremă. Știrea e recentă, din octombrie 2020, iar judecătorul a menționat în motivare și că el crede că strângerea de mână va supraviețui vremurilor actuale pandemice, deci rămâne cum s-a stabilit, toată lumea dă mâna în Germania, indiferent de sex și religie.

La primul impuls eu am zis că ambele decizii par OK. Apoi m-am mai gândit, am mai discutat cu cineva mai deștept ca mine și au ieșit următoarele argumente pro și contra:

  • Cofetarul ăla nu era singurul din localitate și deci cuplul nu risca să rămână fără tort la nuntă dacă el refuza să-l facă, se puteau duce la alți cofetari mai toleranți și gata. Nu e ca și când ofițerul stării civile ar fi refuzat să le oficieze căsătoria din motive de credință personală, așa cum de altfel s-a mai întâmplat în SUA. Cofetăria e un serviciu destinat publicului, dar nu e public, în sensul că nu e finanțat de la buget și nici indispensabil, nu?
  • Dar dacă toți cofetarii din zonă i-ar fi refuzat pentru același motiv? Discriminarea e acceptabilă la privat? E OK să scrii la intrare „ne rezervăm dreptul să ne selectăm clientela”? O fi OK pentru patron, dar nu e legal.
  • În cazul 1 avem de-a face cu o discriminare conform definiției discriminării, cel puțin raportat la legislația românească. Avem, însă, de partea cealaltă, și libertatea religioasă a cofetarului, un alt drept fundamental. Cum faci să le împaci pe amândouă? Îi zici cofetarului să-și schimbe job-ul, să-și vândă afacerea dacă nu e în stare să servească pe oricine? Ușor de zis, dar dacă voi ați fi cofetarul ați face asta?
  • Cazul din Germania, judecat la cald azi după decapitarea profesorului francez, pare cu atât mai mult o decizie acceptabilă chiar dacă e discutabilă, pentru că în gesturile mici se pot găsi germenii decapitărilor de mai târziu. Spunem toți că atunci când te duci să trăiești într-un  loc nou trebuie să accepți regulile locului. Dar și aici avem din nou un conflict între dreptul respectivului de a-și practica religia și egalitatea în drepturi consfințită în societatea europeană. Trebuie găsită o cale de a le face să conviețuiască. Libertatea de credință a musulmanului poate fi exercitată la el acasă, dar în societate îi putem cere să își încalce credința și să accepte că femeile sunt și ele oameni și merită un tratament egal?
  • Curtea germană a stabilit că putem. Totuși musulmanul a jucat corect după regulile scrise în legislație, strângerea de mână nefiind prevăzută expres în lege, ci doar în cutuma istorică a societății germane. (Să zică mersi că nu a nimerit în Noua Zeelandă, că îl puneau să-și frece nasul de al funcționarei 😉 ) Deci cât din decizia curții se bazează strict pe lege și cât e un mesaj pentru societatea germană, și nu numai, speriată de proliferarea actelor teroriste provocate de imigranții non creștini?

Nu sunt o persoană religioasă, cred că multe din tâmpeniile petrecute de-a lungul istoriei și care continuă să se întâmple azi sunt cauzate de aceste stupide concepții ale unora care se încăpățânează să creadă în prieteni imaginari, însă mă întreb dacă soluția conflictului dintre ce le spun cărțile sfinte unora și evoluția societății stă în ciocănelul unui judecător. Decizia instanței nu va convinge niciodată perdantul că nu a avut dreptate, ci îl va conduce mai devreme sau mai târziu spre radicalizare. E valabil și pentru activiștii antidiscriminare de orice fel, care uneori aleg căi stridente de a-și afirma egalitatea, nerăbdători cu ritmul prea lent de modernizare a societății.

Eu nu am ajuns la o concluzie. Strict pe lege pare că ambele decizii sunt greșite, dar asta nu înseamnă că nu avem dreptul să le discutăm și să fim sau nu de acord cu ele. Sau poate tocmai de aia. Pentru că pe lângă drepturile astea în discuție mai avem și libertatea de exprimare, care nici aia nu e absolută, dar câtă vreme se face cu măsură nu omoară pe nimeni.

Deci vă propun să trecem la vot, ca să vedem și ce părere are cititorul obișnuit de dollo.ro. Mi-ar plăcea să vă însoțiți opțiunea și cu un comentariu, cât de scurt, prin care să vă motivați votul.

Fotografie creată de Amanda Dias, de la Pexels

Etichete: , , , , , , ,

50 comentarii la “Între libertatea religioasă și aia sexuală” Subscribe

  1. Redhead 28/10/2020 at 18:21 #

    Foarte bun subiectul, foarte bune argumente, foarte bune comentarii (desi recunosc ca nu le-am citit pe toate). Eu (desi am studiat la scolile lui Soros, si nu putini ani), sunt de acord cu ambele decizii.

    1. Sa zicem ca la cofetar venea cineva care ii cerea sa faca un tort in forma de penis, sau care infatiseaza o scena oribila (sado-maso, decapitare, coprofagie, pedofilie, necrofagie, whatever). In cazul ala, daca cofetarul refuza, este cofetarul pasibil de a fi dat in judecata de clientul refuzat pentru discriminare? Este! Sare lumea in sus? Nu stiu.
    Sunt complet de acord cu faptul ca o afacere privata are dreptul sa isi selecteze clientii si comenzile. Asta e capitalismul, n-avem ce face.
    Nu sunt neaparat de acord cu ideea ca maestrul cofetar este un artist, dar treaca de la mine. Sunt convinsa ca si unii pictori, fotografi si muzicanti refuza comenzi (de exemplu, sa canti la nunta aceluiasi cuplu gay, sau sa le faci fotografii). Asta este, artistii nu sunt serviciu public, ambulanta sau pompieri, nu sunt obligati sa salveze sufletele tuturor.

    2. Recunosc ca aici alegerea mea este subiectiva: sunt satula de cata discriminare am halit ca femeie. Si mi-e si lene sa argumentez. Mai ales ca sunt exasperata de progresele pe care le fac habotnicii religiosi (in special anti-avort) in tari asa-zis democratice (Polonia, Ungaria, USA) in zilele astea. Prin urmare, ma bucur cand din cand in cand mai aflu ca exista spete juridice in care se mai intampla cate o piedica in procesul asta de a pune iar femeile „la locul lor” (indiferent de religia celor care o fac).
    As putea cauta si argumente obiective, dar ma multumesc aici cu subiectivismul,

    • Motanul 28/10/2020 at 20:11 #

      Gresesti cu nr. 1. Era vorba de un tort de nunta probabil model de catalog. Nimic scandalos. Doar ca deasupra erau figurinele a doi miri in loc de mire si mireasa. Daca legea accepta asa ceva, nu cred ca cofetarul are voie sa refuze. Daca poate refuza asta, poate refuza si un tort in care mirele e negru si mireasa alba. In plus nu cred ca ar fi refuzat un tort pentru persoane care au fost divortate inainte sau pentru mirese care au facut avort de exemplu. Si nici pentru mirese gravide, ca de, sexul inaintea casatoriei tot pacat de moarte e in Vechiul Testament, cu aceasi pedeapsa ca pentru homoxesuali.

    • Stiven 29/10/2020 at 18:02 #

      Sunt un cofetar musulman si refuz sa vand torturi unei femei pentru ca religia mea imi interzice sa fac afaceri cu femei? E legal?

      • euNuke 29/10/2020 at 23:01 #

        @Stiven. Domnule, nu are nicio importanță dacă e legal sau nu. Legea-i una azi, iar mâine-i alta, complet diferită. Dreptul e făcut de oameni, in conformitate cu valorile și năzuințele lor și poate fi oricât de injust își dorește o majoritate coagulată. De altfel, despre legea cărei țări e vorba?

        Dollo ne întreabă pe noi, ce credem noi despre deciziile instanțelor respective. Fiecare trebuie să judece cu capul lui la întrebările astea, să identifice valorile in care crede și să le aplice situațiilor date.

        Ești cofetar musulman și refuzi să faci afaceri cu o femeie in America? Păi cred că ai șanse foarte mari să te trezești cu afacerea boicotată, apoi dat in judecată, pus să să plătești despăgubiri și in final expulzat la tine acasă, in Pakistan. Clar? Nu-ți convine? Nu îmi pasă. O să zici că de ce creștinii așa și pe dincolo, au voie să refuze gheii. Iaca așa. Pentru că un judecător nu trebuie să aplice legea ca un robot, incă își permite să discrimineze, să fie subiectiv, să avantajeze pe cine crede de cuviință. Și pentru că America sunt o țară deocamdată majoritar creștină. La fel, In Franța, o țară majoritar agnostică și egalitară, o să fii la fel de urât tratat ca cofetar misogin. Musulmanii radicali (ăia fundamentaliști) trebuie să bage la cap situațiunea și să se care urgent că se-mpute treaba, deci e spre binele lor. Nu au ce căuta in Europa, iar dacă nu pleacă singuri, o să-i trimitem noi -majoritarii islamofobi- cu forța în văgăunile din care au ieșit.

  2. euNuke 29/10/2020 at 01:43 #

    De acord cu ambele decizii. Ambele sunt discriminatorii și cred că a sosit timpul ca lumea să citească cu atenție definiția istorică a discriminării și să înțeleagă că oamenii sănătoși la cap discriminează in mod firesc, in timp ce ceilalți -grav afectați mental de propagandă- acceptă deciziile altora aflați intr-o poziție de forță care oricum tot bazate pe discriminare sunt luate.

    Nu există relaționare umană fără discriminare, este modul in care ne poziționăm față de ceilalți, in care ne selectăm prietenii și ne dezvoltăm afinitățile, in care ne grupăm și organizăm in societate. Avem tot timpul nevoie de criterii și ne judecăm permanent semenii și nu, nu trebuie să ne rușinăm de ceea ce este natural să facem.

    Nici discriminarea rasială nu este in sine negativă, atâta timp cât procesul deliberativ este unul personal, in afara spațiului instituțional. Uite, de pildă eu prefer vecinătatea negrilor decât cea a sud-asiaticilor, din motive de mirosuri și obiceiuri. Îmi place muzica negrilor și a tailandezilor, dar nu-mi place cea a chinezilor și a arabilor. Îmi plac evreii americanii -cu literatura lor grozavă, dar nu-mi plac cei ortodocși israelieni.

    In fapt nu există grup uman in care să nu se discrimineze instinctiv, cu excepția oligofrenilor și idioților. Orice pagină de internet demonstrează realitatea judecăților noastre exigente și a sentințelor date in baza lor, de mult ori neîntemeiate pe argumente raționale, ci pe idiosincrasii, pe prejudecăți, pe afecte.

    și incă ceva: dacă simțiți că acest comentariu e prea ofensator și discriminator, vă rog să mă discriminați și să nu-l publicați. nu e niciun bai, e dreptul dumneavoastră de gazdă. mulțumesc.

  3. mircea 29/10/2020 at 09:42 #

    1 – Decizia Curtii supreme a SUA este corecta (consider ca…). Nu neaparat pentru ca este vorba de un „artist”, ci pentru ca orice vanzator, chiar mic meserias, are o oferta de produse, servicii, (modele, forme, metode de lucru etc) si nimeni nu trebuie sa ii poata impune sa faca alte modele, forme etc. Dupa mine, felul in care a argumentat refuzul, nu poate fi considerat discriminator. Eu cred ca acuzele de discriminare (in cazul acesta, al homosexualilor) trebuie sa se opreasca dincolo de lege: e discriminare daca legea nu permite cuplurilor gay sa traiasca „pe fata” impreuna, dar nu este discriminare daca cineva nu ii „admira”, pentru ca nu poti obliga un om sa isi schimbe dintr-o data sentimentele…
    2 – Deciziile Curtilor din Germania sunt corecte din alt punct de vedere. Cred ca s-a vrut un semnal (nu stiu daca „in cadru legal”): ca un strain care vrea sa devina cetatean al unei tari trebuie sa accepte regulile si „legile” acesteia.
    Cu privire la acest al doilea caz, eu cred ca politica de multiculturalism este deocamdata un esec, pentru ca tolerarea oricarei alte culturi (in particular si a altei religii) in spatiul european a dus la multe suferinte. Cuvantul cheie care lipseste deocamdata din multiculturalismul european este limita tolerantei: pana la ce limita tolerez altei culturi sa se dezvolte in spatiul meu (traditional)?

  4. John Scotus 29/10/2020 at 10:39 #

    Ambele sunt corecte.Strict pe lege.
    Impresia ca nu ar fi dezvaluie o viziune ‘urban-folclorica’ despre functionarea legilor si sistemelor judiciare.Care probabil vine din lipsa unui efort minimal.
    Motivatiile se pot citi, dar desigur sunt mai lungi decat un articolas de pe un site te stiri si opinii. Dar nici macar Wikipedia ?? Chiar si de acolo s-ar fi aflat ca 7-2 nu are nici o legatura cu componenta conservatoare sau alegerea lui Trump. 2 dintre cei 7 au fost numiti de Clinton, respectiv Obama. Doar ca autoarea CREDE in povesti si le lipeste la realitate, ca e mai simplu. Cam ca babele alea religioase care ‘cred in fiinte imaginare’. Lipsa de cunostinte teologice de baza, nivel undergraduate. Dar Danicla era proasta caci a uitat de pi.
    Tot de pe Wiki se putea afla ca decizia SCOTUS nu se refera la limitele libertatii religioase ci la ceva mult restrans, dar nu mai putin important. E in genul deciziilor CEDO. Sau aveti impresia ca CEDO infirma sau confirma pe fond deciziile instantelor nationale ?
    In legatura cu decizia Curtii germane nu e singulara in Europa. Exemple -Franta si Danemarca

    https://www.la-croix.com/France/Immigration/refuse-serrer-main-refuse-naturalisation-2018-04-20-1200933365

    https://www.reuters.com/article/us-denmark-immigration-idUSKCN1PB29Q

    Sau aveti senzatia ca legislatiile isi au izoarele si pogoara de undeva de sus din niste Declaratii Universale parafate de ONU sau oricum o organizatie care sa aiba in titlu INTERNATIONAL, MONDIAL, AVANSAT si SCIENTIFIC, ceva cam ca tablele lui Moise, dar aprobate de EXPERTS ?

    Cateva amanunte cu cofetarul, pe fond – nu a refuzat sa faca sau sa vanda ORICE tort unui cuplu gay pt ca era gay, erau ok cu asta. A refuzat sa faca un tort cu simbolurile casatoriei, tot asa cum ar refuza sa faca un tort cu mesaj impotriva comunitatii LGBTQ. Daca acel cuplu gay ar fi dorit un tort oarecare, no problem.

    ‘I don’t create cakes for Halloween, I wouldn’t create a cake that would be anti-American or disparaging against anybody for any reason, even cakes that would disparage people who identify as LGBT,” he said. „Cakes have a message and this is one I can’t create.”

    https://www.nbcnews.com/politics/politics-news/baker-who-refused-make-cake-gay-wedding-i-don-t-n880061

    • Motanul 30/10/2020 at 09:13 #

      Ce spune cofetarul e total BS pe n niveluri!
      “ “This cake is a specific cake, a wedding cake is an inherently religious event and the cake is definitely a specific message,” Phillips said, explaining his objection to making the wedding cake for the same-sex wedding.”

      -din link-ul dat de tine.

      Neveluri de BS:
      1. “ a wedding cake is an inherently religious event”.

      “ The first wedding cakes were probably made in ancient Greece.[2]
      The contemporary wedding cake has grown out of several different ethnic traditions. One of the first traditions began in Ancient Rome, where a cake of wheat or barley was broken over the bride’s head to bring good fortune to the couple.[3]”

      https://en.wikipedia.org/wiki/Wedding_cake

      2. In Biblie nu e mentionat niciodata un tort de nunta.

      3. Da in Biblie, homosexualitatea e listata ca un pacat. Dar asa e si sexul inaintea casatoriei, cu aceasi pedeapsa in vechiul testament. A refuzat sa vanda torturi cuplurilor cu copii sau unde mireasa e vizibil gravida? Sigur nu.

      4. Ar fi refuzat sa vanda un tort celor care nu se casatoreau, ci doar aveau pofta sa colectioneze unul?

  5. Mister 29/10/2020 at 10:51 #

    In primul rand, calitatea de artist a cofetarului e una problematica. Ar putea fi argumentat ca decorarea tortului intra sub incidenta campului artistic, dar efectiv prepararea unui produs alimentar (cu tot cu tenta lui festivista) mi se pare ca nu poate in niciun fel fi incadrata ca activitate artistica. Pe cale de precedent, toti cofetarii americani sunt considerati artisti, retetele lor sunt aparate de drepturi intelectuale?

    In fine, trecand peste aceasta aberatie, refuzul de a coace un tort pentru un cuplu gay este discriminatorie daca cofetarul recunoaste ca justificare orientarea sexuala a cuplului. Prin extensie, el nu serveste niciun om cu orientare homosexuala, ceea ce inseamna o discriminare, pentru ca el ofera un serviciu public. Atentie, chiar daca operatorul este privat, serviciul oferit e public, in cofetaria respectiva nu se intra pe baza de apartenenta la un club privat sau mai stiu eu ce alta forma de organizare care presupune o triere anterioara. A, daca el refuza sa serveasca un client homosexual pentru ca acesta s-a comportat obraznic sau i-a facut avansuri sau orice alt motiv invocat care sa priveasca exclusiv persoana respectiva, asta e treaba lui. Dar daca el refuza sa serveasca un individ din cauza expresa a orientarii sexuale personale, atunci, prin extensie, refuza sa serveasca pe oricine cu acea orientare sexuala, ergo intervine discriminarea la adresa unei intregi categorii.

    Mai scria cineva mai sus ca cofetarul poate alege sa nu „creeze” un tort in forma de penis sau mai stiu eu ce giumbusluc. Da, dar el nu a refuzat o cerere extravaganta, lucru care intr-adevar ii este permis. Nu poti intra intr-o cofetarie sa ceri absolut ce iti trece prin cap si sa te astepti ca legea sa ii impuna omului sa te serveasca. Dar in cazul de fata, cuplul a cerut un tort, punct. Daca ii cereau sa faca o decoratiune cu o reprezentare a vaginului, era dreptul cofetarului sa refuze decoratiunea, ba mai mult, chiar comanda pe de-a intregul, invocand faptul ca a fost jignit.

    Decizia germana e corecta. In primul rand, practica cutumiara poate fi la fel de „tare” ca legea precizata expres. Daca strangerea de mana este sau nu o asemenea practica, adanc inradacinata in societatea germana, nu e de competenta mea sa apreciez, dar vom considera aceasta conditie implinita, de dragul demonstratiei. Da, liberatatea religioasa este garantata, dar numai in limitele constitutionale si legale stabilite. Cu alte cuvinte, cultele nu pot deroga de la anumite principii si legiferari considerate superioare. Cum nici crestinilor nu le este permisa uciderea homosexualilor cu pietre, nici musulmanilor impunerea sharia samd. Nediscriminarea de gen garantata de constitutie este mai importanta, o lege mai „grea” sau „tare” decat considerentul religios specific unei anumite parti a musulmanilor, care le interzice acestora atingerea femeilor straine. Deci, in situatii oficial-administrative, se impune legea laica, nu specificul religios al unuia sau altuia.

  6. Florin 29/10/2020 at 11:12 #

    Am un alt exemplu care poate ca ne ajuta in discutie.

    Religia Martorii lui Iehova le interzice membrilor sai sa accepte transfuzii de sange. La mijloc e doar o interpretare facuta de liderii acestui cult undeva in anii 40 a unui pasaj din Biblie. Exista destui martori care lucreaza ca doctori si asistente in spitalele americane si europene.

    In situatia critica in care un pacient are nevoie de o transfuzie ce credeti ca ar trebui sa prevaleze? Dreptul doctorului/asistentei martor la libertate religioasa sau dreptul pacientului respectiv la viata?

  7. Bubu 30/10/2020 at 14:53 #

    My 2 cents: libertatea religioasa se supune normelor statului de drept si nu trebuie sa aduca atingere libertatilor altor persoane. Adica:
    Cazul 1- poti sa crezi la gheii vor arde in iad, dar cand refuzi sa le prestezi un serviciu pe motiv ca sunt ghei e discriminare. E la fel de absurd ca a zice ca nu poti canta la vioara unui cuplu ghei, pe motiv ca tu esti credincios.

    Cazul 2- functionara e reprezentantul statului. A nu respecta cutumele si legile statului inseamna infractiune sau contraventie. Refuzul de a da mana se poate interpreta si ca o declaratie politica: nu ma supun legilor voastre. Idee nu tocmai buna cand aplici pentru cetatenie.
    Unele state au proba de cultura civica, cu examen si ore obligatorii, ca sa dovedesti ca te poti integra acolo. El a picat examenul la lectia discriminarea femeilor.

  8. Eu... gen 31/10/2020 at 02:00 #

    Fără a adopta un ton condescendent și superior ca un comentator de mai sus țin să vă atrag atenția (tuturor) că ne dăm cu părerea asupra unui articol despre niște articole despre niște sentințe. În absența citirii măcar sumare a motivărilor sentințelor ne dăm cu părerea fix ca în Poiana lui Iocan.
    Asta o dată.
    Și a doua:
    Cele 2 spețe nu au nicio legătură una cu alta. Prima este despre relația comercială între 2 persoane private, a doua este despre relația între cetățean (candidat, mă rog) și stat. Prima este dintr-un sistem care acceptă precedentul judiciar ca izvor de drept, a doua dintr-un sistem care nu.
    Deci ce e comun între cele două în afară de un ușor „parfum de discriminare”?
    La fel de bine ne putem da cu părerea și putem vota situații complet ipotetice.

    • Dollo 31/10/2020 at 03:34 #

      Așa este. Cazurile au fost alese de cititorul care m-a rugat să replic pe blog sondajul făcut de el în grupul politic, nu sunt alese de mine. Tot ce am făcut eu a fost o (admit) superficială informare despre ele, pentru că nici eu nu le cunoșteam. Cred că alegerea lui a avut la bază dorința de a vedea cum reacționează colegii lui de partid în fața unor fapte de (presupusă) discriminare din partea exponenților a două religii. Dacă nu mă înșel a și tras concluzia că cei care au fost de acord cu ambele decizii sunt islamofobi. Pardon, m-am înșelat, fusese taman invers 🙂
      Pe de altă parte, mă uit la toate comentariile generate de acest post și mi se pare un experiment interesant. Crezi că dacă aș fi pus link-uri către sentințele originale ar fi făcut vreo diferență pentru majoritate? Câți dintre noi înțelegem exact o hotărâre a unei instanțe?

      • Motanul 31/10/2020 at 19:24 #

        Dollo, te inseli! 🙂
        “Dacă nu mă înșel a și tras concluzia că cei care au fost de acord cu ambele decizii sunt islamofobi.”

        E comic ca lucrurile se pot confunda asa usor. Eu sunt de acord cu a doua decizie si nu cu prima. Cred ca cine e de acord cu prima, unde decizia a fost in favoarea cofetarului, consider ca accepta ca homosexualii sa fie discriminati pe motive “religioase” desi eu cred ca cofetarul e un fariseu.

        • Dollo 31/10/2020 at 19:55 #

          OK, mi se păruse că ai postat în grupul ăla intern ceva de genul: am intrat într-un partid de islamofobi 🙂

          • Motanul 01/11/2020 at 09:27 #

            Dimpotriva! Conform rezultatelor de acolo am zis, in gluma, ca am intrat intr-un partid islamist! Cine te-a dezinformat?

          • Dollo 01/11/2020 at 12:52 #

            Da, m-am înșelat, așa este.

  9. Costin2 31/10/2020 at 02:45 #

    Nu sunt de acord cu niciuna din decizii.
    1. Ca și cei de mai sus, cred și eu că nu e cofetarul un artist. Și chiar pentru artiști, e oare valabil argumentul invocat, că „nu poate fi obligat să creeze ceva împotriva credinței sale”? Dacă sunt instrumentist într-o orchestră, pot alege să nu cânt Bach fiindcă era protestant sau Ceaikovski fiindcă era gay? Sau fiindcă am văzut în public un cunoscut agnostic? (Dacă ziceți că interpretarea nu e creație-compoziție, aș putea replica că și făcutul tortului e mai degrabă interpretarea unei partituri: 6 ouă, 800 g zahăr, două figurine etc.) Eu cred că dreptul religios al cofetarului nu e lezat: el nu devine complice la păcatul viitorilor soți făcându-le tortul, nici măcar nu-l înlesnește, căsătoria celor doi nu e condiționată de tort.
    2. Câtă vreme strângerea de mână nu era prevăzută în legislație, tipul ar fi trebuit să primească cetățenia. E ca la un examen la care nu poți să dai un subiect care nu era în programă. Mai mult, dacă ai accepta că funcționarul poate verifica și ce nu e în lege, s-ar deschide calea pentru funcționari să găsească presupuse elemente înscrise „de secole în fibra germană” și să refuze să dea cetățenia celor pe care îi antipatizează: „Vai, nu e adevărat că l-am respins fiindcă nu-mi plăcea moaca lui; l-am respins fiindcă mi-a zis că nu-i place varza și nu bea bere!”

    • Motanul 31/10/2020 at 19:34 #

      Am sa-ti dau exemplul meu referitor la decizia a doua. Am dat examenul pentru permisul de conducere in Germania. Dupa testul scris, am avut testul de oras. Permisul meu a fost gata inainte de testul de oras si se afla in posesia instructorului/examinatorului. Am facut o singura greseala, chair la sfarsitul examenului, la parcarea masinii. Nu am primit permisul atunci, ci la al doilea test de oras, mai tarziu. Permisul german e valabil pe viata. La data de intrare in valididate era tiparita pe permis data primului examen de oras. Cand mi l-a inmanat, instructorul a pus peste data respectiva un actibild cu data celui de-al doilea examen. Ce vreau sa spun e ca la nemti un certificat nu se tipareste dupa terminarea unui examen, ci inainte de a fi terminat examenul. Daca faci o greasela in ultimul moment, nu primesti acel certificat. Asa e la ei.

  10. Ica 31/10/2020 at 06:16 #

    A discrimina înseamnă,,a separa, a face distincție,,. Ne-am obișnuit să înfierăm discriminarea, dar ce-ati spune dacă, in spiritul DEX-ului, aș spune că cetățeanul arab a fost primul care a discriminat, nu neapărat prin acel refuz al strângerii de mână, dar prin înverșunarea de a-și păstra obiceiurile religioase și culturale într-o țară străină. S-a discriminat singur, in sensul că s-a delimitat de majoritate, și asta a fost că și cum ar accepta doar beneficiile nu și dezavantajele mutării sale într-o țară non-musulmană. Din acest punct de vedere sunt OK cu a doua decizie.
    Cu prima lucrurile sunt mai delicate, in sensul că a fi gay mi se pare o opțiune personală, nu cred că ar trebui sa existe legi care sa îngrădească ,,păcatele,,. Câtă vreme nu incalci dreptul celui de lângă tine, fă ce vrei, ai de dat socoteală unor altfel de instanțe pentru opțiunilele pe care le iei față de propria persoană. Cofetarul cu pricina, dacă s-a văzut că un mare creștin, să afle că n-a fost decât un fariseu in fața unui vameș. Și da, a discriminat și s-a discriminat, in sensul că s-a delimitat de clientul lui.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.