cronică de carte

Tag Archives: cronică de carte

Carte & alte arte 19/08/2018

Solaris: a f**-o sau nu Kris pe Harey?

O dilemă foarte pământeană pentru cronica unei cărți SF mai degrabă filosofice – Solaris, de Stanislaw Lem. Discutăm aspectul în seara asta la terasă 😉

Drumul revoluționarilor

Sau cum murea visul american înainte de a se naște. Scris minunat de Richard Yates în cartea de la clubul de luna asta

Cum era să avem o autostradă București-Berlin

„Mistica rugăciunii și a revolverului”, o carte din care afli că Zelea Codreanu a fost băiat bun pe lângă tac-su și restul politicienilor interbelici, într-o vreme în care antisemitismul mergea mână în mână cu populismul. Toți ceilalți au rămas în manualele de istorie și chiar literatură.

Divorțul are o reputație proastă, dar căsnicia e de vină

Încă o carte care demitizează familia „împlinită”, tradițională și demonstrează că omul nu e făcut pentru relații de durată. „Iată-mă”, de Jonathan Safran Foer, e cartea de la clubul de sâmbăta asta.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Banii înseamnă distanța dintre tine și locul de baștină

Viața și angoasele sărăcimii londoneze, în cartea de la clubul de carte de luna asta: Nord Vest, de Zadie Smith

Cu titlu provizoriu

Povestea unui psihiatru român, crăcănat (senti)mental între România și America – o carte despre cei care pleacă și cum îi văd ei pe cei care rămân. În România

Nefericita jitie* a lui Leun, pățită de el însuși

… descoperită din întâmplare într-un manuscris la Biblioteca Academiei de Doina Ruști și înflorită atât de măiastru într-un roman cu parfum de afion și grătare sfârâinde din vechiul București – „Manuscrisul fanariot”

O poveste prea frumoasă ca să nu fie scrisă

Nu știu cum și ce construiește arhitecta Anamaria Bancea, dar de scris scrie excelent. Romanul de debut Restituirea e o poveste prea frumoasă ca să fie adevărată, dar prea bună ca să nu fi fost scrisă.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Solaris: a f**-o sau nu Kris pe Harey?

Drumul revoluționarilor

Cum era să avem o autostradă București-Berlin

Divorțul are o reputație proastă, dar căsnicia e de vină

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Banii înseamnă distanța dintre tine și locul de baștină

Cu titlu provizoriu

Nefericita jitie* a lui Leun, pățită de el însuși

O poveste prea frumoasă ca să nu fie scrisă

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

De ce nu plecăm din România

De ce ea? (2)

Dumnezeu preferă proștii

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

De unde ne informăm în epoca dezinformării