Elena și Lila, două destine posibile într-o singură viață – cum a ales Elena Ferrante să-și trăiască imaginația în Tetralogia napolitană
Tag Archives: cronică de carte
Palatul viselor noastre
Palatul viselor este renumit ca cea mai puternică instituție a statului, însă văzut din interior e doar o rețea de frici individuale care acționează orbește în tunelul ce duce către propriul eșafod.
Frumoșii drogați ai culturii române
Narcotice în cultura română, de Andrei Oișteanu, o carte care spune că am avut și noi drogații și sinucișii noștri, chiar dacă nu scria asta în dreptul lor în manualele de literatură
Asumarea trecutului și prezentul judecăților
Un artist al lumii trecătoare, de Kazuo Ishiguro, este o mică bijuterie literară. Autorul reușește să-și transforme personajul dintr-un torționar fără voie într-un patriot de modă veche, care admite că poate a greșit numai de dragul fiicei sale, nu pentru că i-ar părea rău.
Să nu judeci o carte după faima autorului
Ascuns la vedere, de Nuruddin Farah, este o plicticoșenie scrisă incredibil de prost, ca o compunere de clasa a 6-a în care autorul vrea să-i demostreze tovarășei profesoare că a citit toată bibliografia obligatorie. Autorul trece drept cel mai important romancier african al momentului.
Zăpezile din capul nostru
Zăpezile de altădată, de Gregor von Rezzori, cartea de luna asta – despre amintirile din copilărie, bijuterii prețioase sau bolovani atârnați de picioare, pe care-i târâm toată viața.
Vremurile bune ale lui Bohumil
Doi dentiști beți se întrețineau într-o cârciumă. Unul dintre ei a început să-i scoată dinții din față celuilalt, iar ăla s-a apucat și el să-i scoată măselele unchiului Adolf. Bine că nu nimerise în cârciuma aia peste niște jugănari, conchide Bohumil Hrabal
Toată lumina pe care nu o putem vedea
Adevărul din cartea de la clubul de luna asta: de ce o broască sare imediat dintr-o cratiță cu apă clocotită, în schimb se lasă fiartă ca proasta la foc mic, dacă o bagi în aceeași cratiță cu apă rece. Cam așa funcționează și omul în societate.
Carnețelul unei femei singure
Carnetul auriu este jurnalul unei femei singure, al luptei dintre dorințele, visele ei și așteptările/constrângerile sociale, care au rămas și azi în vigoare, ca și în anii 60, când a scris Lessing cartea asta
Povești la metru, cu Cătălin Dorian Florescu
Zaira, de Cătălin Dorian Florescu, cartea de la clubul de luna asta, o telenovelă româno-americană scrisă nemțește despre o bănățeancă cu sânge catalan.
Articles
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Toshiba, 2010-2026
-
Nu m-a omorât AI-ul. Încă
-
Drepturile sunt doar pentru oamenii care ne plac
-
De ce credem toate tâmpeniile…
-
Toshiba, 2010-2026
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Elena: Voi ați pierdut o zi de Quebec City, noi una de P...
-
Dollo: Voi aveți și mână bună la ales cârciumi :)...
-
-
Om bun: Astept cu nerabdare si urmatoul episod....
-
-
-
-
Ce citim la clubul de carte
