cronică de carte

Tag Archives: cronică de carte

Carte & alte arte 18/09/2016

Stoner, un destin obișnuit

Stoner, de John Edward Williams, cartea de luna asta de la club. Ilustrarea perfectă a zicalei „Life happens and then you die.”

Cine se simte pur să arunce primul cu piatra

Puritate, ultimul roman al lui Jonathan Franzen, despre impuritatea, minciuna, vinovăția și totuși dorința de puritate din noi.

Complexul bărbatului de 30 de ani

Complexul lui Portnoy, de Philip Roth – Să ridice mâna ăla căruia nu-i place sexul oral, nu visează la una mică cu o necunoscută agățată pe stradă, care nu vrea să fie liber și nu s-a masturbat vreodată

În sunet de fanfară, spre o moarte banală

Pentru personajele lui Roth, Marșul lui Radetzky e precum coloana sonoră a sarmalelor pentru miri – le petrece spre moarte, dând vieții banale o poleială de grandoare.

Cu sânge rece, de ziarist

Nimeni nu poate ști de ce Perry a ajuns criminal, iar Capote, un scriitor faimos, deși amândoi au crescut ca niște scaieți purtați de vânt. Ca să ajungi la dilema asta trebuie să citești „Cu sânge rece” și să vezi filmul „Capote” 🙂

Erecții, alcool și întâlniri între oameni cu bucătării jegoase

Cronică la patru mâini (de femeie) despre cartea misoginului Charles Bukowski – „Povești despre nebunia obișnuită” – plus o replică masculină la final 😉

Cartea iluziilor, despre morți numai de bine

Dacă autorul dorește ca opera să-i fie distrusă după moarte, e un păcat să nu faci asta, cu scuza că opera aia era prea bună ca să fie distrusă? Dar dacă autorul se răzgândește înainte de moarte?

O dimineață pe care continuăm să o pierdem

„Dimineața pierdută” a Gabrielei Adameșteanu este destinul unei națiuni care se încăpățânească să rămână blocată în șabloane păguboase, să se lase sedusă de lideri nepotriviți, să eșueze lamentabil înainte de finalizarea unor demersuri în care pornește cu entuziasm, dar pe care le abandonează inexplicabil pe parcurs.

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Poezia și melancolia stepei din „Testamentul francez” al lui Andrei Makine pot fi apreciate cu niscai grade alcool la bord, așa că vă invit să-l „degustăm” sâmbătă, la clubul de carte.

Secolul cârtiței

Sfârșit de mileniu, de Radu Tudoran, o carte cât un secol de istorie trăită degeaba de un popor condamnat să-și repete greșelile

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Stoner, un destin obișnuit

Cine se simte pur să arunce primul cu piatra

Complexul bărbatului de 30 de ani

În sunet de fanfară, spre o moarte banală

Cu sânge rece, de ziarist

Erecții, alcool și întâlniri între oameni cu bucătării jegoase

Cartea iluziilor, despre morți numai de bine

O dimineață pe care continuăm să o pierdem

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Secolul cârtiței

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Ce caută englezii în Grecia

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

Hai păpușă sexoasă, bagă!

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”