Tag Archives: jurnalism

În 2016 am cam lipsit de acasă

me

Bilanțul meu pe 2016: ce cărți bune am citit, ce locuri frumoase am văzut, ce păcat că lumea în rest se cam duce dracului…

Read More 8 Comments

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Read More 22 Comments

Cine se simte pur să arunce primul cu piatra

puritate

Puritate, ultimul roman al lui Jonathan Franzen, despre impuritatea, minciuna, vinovăția și totuși dorința de puritate din noi.

Read More 1 Comment

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

spotlight

Nu știu ce efecte ar avea filmul pe spectatori non-ziariști, dar pentru mine a fost „like watching porn” – cum au dezvăluit ziariștii de la Boston Globe cazurile de pedofilie din sânul bisericii catolice

Read More 6 Comments

Să mori de foame la tine în țară sau… ?

trenul

Țara nu-și permite să ne țină acasă, dar nici noi nu ne permitem prețul pe care ni-l cere Europa. Ce-i de făcut?

Read More 42 Comments

Unde era presa

cristian-vasile-igu

Conform Facebook, s-a strigat în piață, la concurență cu sloganurile anti-minerit la Roșia Montană, și „Unde este presa?”. Presa era acolo unde fusese și până atunci. În propria rotiță de hamster.

Read More 7 Comments

De ce le ținem lumânarea fostelor glorii

Dukadam la spital

Tot respectul pentru performanța lui Dukadam de a apăra nu știu câte penalti-uri acum 20 de ani, dar nu vreau să aflu zi de zi, cât de moale o fi avut scaunul, înainte de clismă, fosta mare glorie. Știrile ProTV devin nefrecventabile.

Read More 21 Comments

La ce mai sunt bune ziarele

Punga din ziar

La școala de jurnaliști se învață că nu e o știre când un om e mușcat de câine, ci invers. Acum nu mai e o știre că un politician și-a furat doctoratul, ci aia că un politician și-a obținut diplomele pe merit. Dar și știrea asta va fi dată de un ziar străin, că în România n-ar mai avea loc de țâțe.

Read More 13 Comments

Dollo a născut pui vii în presa internațională

Dollo pe Al Jazeera

Rodul muncii mele de prin aprilie-mai încoace a văzut azi lumina ecranelor în presa internațională.

Read More 24 Comments

Lăbăreală

Labareala la serviciu

Concluzii după patru luni de muncă pentru bursa mea: 76% lăbăreală, 14% productivă, 9% neproductivă. Cam asta e România, fraților!

Read More 12 Comments

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată