Fost poet programator, fost corporatist, fost visător, actual primar de comună, dezamăgit de USR și de partide, dar încă amăgit de ideea de a construi o comunitate în care să-și crească mai bine copiii. Cară apa cu bidoanele acasă, a înghițit o broască râioasă în primul mandat și urmează alegerile.
A.C.: Decât să fiu cetățean de mâna a doua în țara mea, mai bine cetățean de mâna a doua în altă țară. Doare mai puțin
Mă îndoiesc că în viitorul apropiat România îmi va recunoaște familia și încă mi se pare nedrept că a trebuit să plec din țara mea pentru a avea o familie.
Vali Constantinescu: În Vietnam am început o viață nouă, așa cum mi-aș fi dorit să am, ca pensionară, în țara mea
De România mă leagă tot și mă desparte tot. Emigrarea, în cazul meu, este una atipică, din cauza vârstei și a fricii de a rămâne singură, bătrână și neajutorată într-o Românie căreia nu-i pasă de cetățenii ei și mai cu seamă că bătrânii României sunt bătaia de joc a guvernanților. Și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.
M.A. – Visez să se vadă că suntem destui cei care am rămas și suntem niște cetățeni buni
Poate mai vin și alții și se va vedea schimbarea 🙂
G.P.: Am rămas în țară cu ideea că la un moment dat va fi și aici bine
… acum nu mai sunt așa sigură.
Alma: Viața mea din România era plină de activități, oameni dragi și frustrări pe care nu puteam să le ignor
După ce a încercat să schimbe câte ceva în România, Alma Cazacu a emigrat în Olanda, unde poate bea apă de la robinet, poate circula fără frică cu bicicleta și își poate duce copilul la școala ideală. Pare puțin, dar e de fapt tot ce contează.
Stelian Cristea – Colectiv nu e nimic bun, salvările sunt individuale
Sigur sunt un emigrant. Mă trădează accentul, dar și comportamentul, căci mai trag încă de pietrele de moară pe care le-am adus cu mine. Dar sunt într-o țară unde practic toți sunt emigranți. Foarte mulți ne admiră și ne respectă pentru puterea de a ne pune viața în două valize, ca să începem în altă parte. Sigur există discriminare…