Tag Archives: Stasi

Toți am crescut în dictaturi și uite că am ajuns bine

Regina arhiva stasi

Cine i-a învățat pe protestatarii germani să ocupe rapid sediile STASI și să confiște astfel arhiva securității, înainte de a fi distrusă?

Mai mult 3 comentarii

Revoluție și reformă, varianta germană

copii

Cum faci să-i înveți pe tineri despre istoria pe care au trăit-o părinții lor și de ce asta tot nu te ferește de repetarea istoriei. Plus, cum îi mai deosebești azi pe germanii crescuți în est, de frații lor din vest.

Mai mult 1 comentariu

Viața în RDG

nudism

Muzeul RDG – cum știu nemții să-și vândă trecutul – cu Trabant, uniforme de pionieri, nudism, sex la liber, pușcării, religie vs ateism, și o alimentară goală-pușcă la ieșire.

Mai mult 5 comentarii

Viețile noastre în filmele lor

Good bye Lenin

Două filme excelente despre oameni care cred într-o cauză. Vă puteți recunoaște în ei?

Mai mult 7 comentarii

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

Mai mult 4 comentarii

Ce meserii au ales securiștii din Germania

Un ceas cu reportofon folosit de agentii Stasi

Şi cum făcea Stasi pe peţitoarea câteodată, ca să-ţi păstreze în RDG elementele valoroase care voiau să sară zidul în RFG.

Mai mult 6 comentarii

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.