Cuza traieste la service

Ce se intampla cand lasi niste bani in masina si masina la service? Ce sanse sunt ca sa-i mai gasesti tot acolo?

Azi am luat masina din service, dupa o saptamana in care i s-a schimbat parbrizul crapat si a fost obiectul unei targuieli birocratice total neprofesioniste intre service, asigurator si banca la care eu inca mai platesc ratele la masina. Dar nu aceasta balba romaneasca e subiectul acestui post, ci faptul incredibil petrecut in masina. Cand am dus-o la service am avut grija sa-i golesc toate „buzunarele” de diversele chestii stranse prin ea, dar am uitat complet de scrumiera in care tin banii pentru parcari si alte maruntisuri. In total vreo 15 ron, in hartii de un leu si 5 lei.

Mi-am amintit abia dupa ce am lasat-o acolo ca aveam si niste bani in ea. Era evident ca nu-i voi mai gasi, nu? Masina a trecut prin multe maini, de la tipa de la receptie, careia i-am lasat cheile, si care a dus-o la alt sediul al service-ului, la mecanic, soferul care a adus-o inapoi la service-ul initial. Apoi cheia a stat la receptie de vineri pana azi, la dispozitia mai multora, in asteptarea mea.

Fusese neglijenta mea, nu-si avea rostul nicio reclamatie. In plus, atunci cand am predat masina i s-a facut o receptie si o trecere in revista a numarului de km, a zgarieturilor existente. Nu scria nimic despre cei 15 ron din scrumiera, nu? Ulterior m-au sunat de la service ca sa-mi spuna ca am si un far ars, care trebuia schimbat, contra cost. Nu era mult, dar a fost o chestie neverificabila. Cand am predat masina n-a verificat nimeni farurile, deci era posibil ca filamentul becului sa fi sarit cand ei au batut un pic aripa din dreapta, care era usor infundata. Evident, farul era din dreapta, dar cine mai sta sa se targuiasca pentru 32 de ron?

Am platit, am primit masina, e frumoasa ca noua, parbriz nou, plimbare prin ploaie pana acasa, oras aproape golit, de vara, muzica buna de la Radio Smart FM si… Ei bine, stimati telespectatori, incredibil, banii erau tot acolo! Toti. Neatinsi. Cuza traieste, oameni buni! Noi am devenit mai defecti, cu timpul, dupa cum imi spunea azi o prietena. Daca ajungi sa fii sigur ca oamenii fura, cica se cheama ca esti stramb, nu patit 🙂

Am zis sa va povestesc si voua ca azi, marti, 13, am patit ceva bun, la firma de unde am si cumparat masina – Nissan Badsi – de serviciile careia nu aveam de fapt de ce sa ma indoiesc (pentru ca de doi ani am avut numai surprize placute cu ei) si pe care v-o recomand si voua. Doar din convingere, ca nu mi-a facut reducere ca sa-i fac reclama 🙂

Etichete: ,

5 comentarii la “Cuza traieste la service” Subscribe

  1. Gilbert 14/07/2010 at 12:56 #

    Sigur s-a întâmplat în România? Nu cumva erai în Portugalia şi le-ai încurcat niţel? 🙂

    Probabil că a scotocit careva prin maşină, dar tocmai în scrumieră nu s-a uitat. Asta ca să cârcotesc şi eu 😛

    • Dollo 14/07/2010 at 14:04 #

      Gilbert – da, Romania, vezi ce ai pierdut? 😛
      Xanaxdu – pai unui amic i-au luat si hartia igienica din torpedou, aia chiar a fost o faza de kkt, dar e drept, la un alt service 🙂

  2. Xanaxdu 14/07/2010 at 13:11 #

    Hai sa fim seriosi, 15 lei e 3 euro, au si ei onoarea lor – nu se injosesc sa se 'bage' pentru niste maruntis.

  3. Monica 16/07/2010 at 03:24 #

    Norocoaso 🙂

  4. Daniel 21/07/2010 at 04:23 #

    De obicei 15 lei SUNT aprox. 3 euro………

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.