Cuza traieste la service

Ce se intampla cand lasi niste bani in masina si masina la service? Ce sanse sunt ca sa-i mai gasesti tot acolo?

Azi am luat masina din service, dupa o saptamana in care i s-a schimbat parbrizul crapat si a fost obiectul unei targuieli birocratice total neprofesioniste intre service, asigurator si banca la care eu inca mai platesc ratele la masina. Dar nu aceasta balba romaneasca e subiectul acestui post, ci faptul incredibil petrecut in masina. Cand am dus-o la service am avut grija sa-i golesc toate „buzunarele” de diversele chestii stranse prin ea, dar am uitat complet de scrumiera in care tin banii pentru parcari si alte maruntisuri. In total vreo 15 ron, in hartii de un leu si 5 lei.

Mi-am amintit abia dupa ce am lasat-o acolo ca aveam si niste bani in ea. Era evident ca nu-i voi mai gasi, nu? Masina a trecut prin multe maini, de la tipa de la receptie, careia i-am lasat cheile, si care a dus-o la alt sediul al service-ului, la mecanic, soferul care a adus-o inapoi la service-ul initial. Apoi cheia a stat la receptie de vineri pana azi, la dispozitia mai multora, in asteptarea mea.

Fusese neglijenta mea, nu-si avea rostul nicio reclamatie. In plus, atunci cand am predat masina i s-a facut o receptie si o trecere in revista a numarului de km, a zgarieturilor existente. Nu scria nimic despre cei 15 ron din scrumiera, nu? Ulterior m-au sunat de la service ca sa-mi spuna ca am si un far ars, care trebuia schimbat, contra cost. Nu era mult, dar a fost o chestie neverificabila. Cand am predat masina n-a verificat nimeni farurile, deci era posibil ca filamentul becului sa fi sarit cand ei au batut un pic aripa din dreapta, care era usor infundata. Evident, farul era din dreapta, dar cine mai sta sa se targuiasca pentru 32 de ron?

Am platit, am primit masina, e frumoasa ca noua, parbriz nou, plimbare prin ploaie pana acasa, oras aproape golit, de vara, muzica buna de la Radio Smart FM si… Ei bine, stimati telespectatori, incredibil, banii erau tot acolo! Toti. Neatinsi. Cuza traieste, oameni buni! Noi am devenit mai defecti, cu timpul, dupa cum imi spunea azi o prietena. Daca ajungi sa fii sigur ca oamenii fura, cica se cheama ca esti stramb, nu patit 🙂

Am zis sa va povestesc si voua ca azi, marti, 13, am patit ceva bun, la firma de unde am si cumparat masina – Nissan Badsi – de serviciile careia nu aveam de fapt de ce sa ma indoiesc (pentru ca de doi ani am avut numai surprize placute cu ei) si pe care v-o recomand si voua. Doar din convingere, ca nu mi-a facut reducere ca sa-i fac reclama 🙂

Tags: ,

5 Responses to “Cuza traieste la service” Subscribe

  1. Gilbert 14/07/2010 at 12:56 #

    Sigur s-a întâmplat în România? Nu cumva erai în Portugalia şi le-ai încurcat niţel? 🙂

    Probabil că a scotocit careva prin maşină, dar tocmai în scrumieră nu s-a uitat. Asta ca să cârcotesc şi eu 😛

    • Dollo 14/07/2010 at 14:04 #

      Gilbert – da, Romania, vezi ce ai pierdut? 😛
      Xanaxdu – pai unui amic i-au luat si hartia igienica din torpedou, aia chiar a fost o faza de kkt, dar e drept, la un alt service 🙂

  2. Xanaxdu 14/07/2010 at 13:11 #

    Hai sa fim seriosi, 15 lei e 3 euro, au si ei onoarea lor – nu se injosesc sa se 'bage' pentru niste maruntis.

  3. Monica 16/07/2010 at 03:24 #

    Norocoaso 🙂

  4. Daniel 21/07/2010 at 04:23 #

    De obicei 15 lei SUNT aprox. 3 euro………

Leave a Reply

Oldies but goldies

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.