Codul pieilor roșii

Am auzit că în stațiunea de fițe Mamaia ar fi 70 de salvamari care păzesc fundurile turiștilor. La 2 Mai erau doar vreo trei-patru, dar făceau față. Pentru că acolo oamenii sunt familiști, serioși, se joacă cuminți în nisip și se aruncă în valuri cu simț practic.

Când și când salvamarii mai fluierau câte un temerar luat de valuri și-l aduceau, doar din fluier, cu picioarele pe nisip. Singurele excese se fac întotdeauna la nivel epidermic. Acolo nu dă dovadă nimeni de moderație, în ciuda sfaturilor „specialiștilor”, că toți vrem să se vadă când venim de la mare, doar de aia ne-am dus, nu? În rest, codul roșu la 2 Mai a fost chiar mișto. Niște valuri mari și puternice, care te învârteau ca în mașina de spălat dacă nu erai atent, plaja înjumătățită de algele și gunoaiele pe care marea ni le-a înapoiat cu generozitate la toți: luați-vă, mă, înapoi plasticele și sticlele, turiștilor! Și soarele care ne-a pârlit în ultima zi, amăgindu-ne că n-o va face dacă ne aruncăm în valuri și ne lăsăm zvântați de vânt. Fals, ultima zi de plajă a fost și ziua codului roșu. A codului pieilor roșii. După aia am plecat acasă. Pe drumul pe care am venit.

           

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Codul pieilor roșii” Subscribe

  1. Sonia B 28/08/2011 at 23:10 #

    Faine lebede 🙂 Sa iti fie de bine vacanta ! Numai bine.

    • Dollo 29/08/2011 at 11:34 #

      Multumesc 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.