Codul pieilor roșii

Am auzit că în stațiunea de fițe Mamaia ar fi 70 de salvamari care păzesc fundurile turiștilor. La 2 Mai erau doar vreo trei-patru, dar făceau față. Pentru că acolo oamenii sunt familiști, serioși, se joacă cuminți în nisip și se aruncă în valuri cu simț practic.

Când și când salvamarii mai fluierau câte un temerar luat de valuri și-l aduceau, doar din fluier, cu picioarele pe nisip. Singurele excese se fac întotdeauna la nivel epidermic. Acolo nu dă dovadă nimeni de moderație, în ciuda sfaturilor „specialiștilor”, că toți vrem să se vadă când venim de la mare, doar de aia ne-am dus, nu? În rest, codul roșu la 2 Mai a fost chiar mișto. Niște valuri mari și puternice, care te învârteau ca în mașina de spălat dacă nu erai atent, plaja înjumătățită de algele și gunoaiele pe care marea ni le-a înapoiat cu generozitate la toți: luați-vă, mă, înapoi plasticele și sticlele, turiștilor! Și soarele care ne-a pârlit în ultima zi, amăgindu-ne că n-o va face dacă ne aruncăm în valuri și ne lăsăm zvântați de vânt. Fals, ultima zi de plajă a fost și ziua codului roșu. A codului pieilor roșii. După aia am plecat acasă. Pe drumul pe care am venit.

           

Etichete: , , , , ,

2 comentarii la “Codul pieilor roșii” Subscribe

  1. Sonia B 28/08/2011 at 23:10 #

    Faine lebede 🙂 Sa iti fie de bine vacanta ! Numai bine.

    • Dollo 29/08/2011 at 11:34 #

      Multumesc 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.