Am auzit că în stațiunea de fițe Mamaia ar fi 70 de salvamari care păzesc fundurile turiștilor. La 2 Mai erau doar vreo trei-patru, dar făceau față. Pentru că acolo oamenii sunt familiști, serioși, se joacă cuminți în nisip și se aruncă în valuri cu simț practic.
Când și când salvamarii mai fluierau câte un temerar luat de valuri și-l aduceau, doar din fluier, cu picioarele pe nisip. Singurele excese se fac întotdeauna la nivel epidermic. Acolo nu dă dovadă nimeni de moderație, în ciuda sfaturilor „specialiștilor”, că toți vrem să se vadă când venim de la mare, doar de aia ne-am dus, nu? În rest, codul roșu la 2 Mai a fost chiar mișto. Niște valuri mari și puternice, care te învârteau ca în mașina de spălat dacă nu erai atent, plaja înjumătățită de algele și gunoaiele pe care marea ni le-a înapoiat cu generozitate la toți: luați-vă, mă, înapoi plasticele și sticlele, turiștilor! Și soarele care ne-a pârlit în ultima zi, amăgindu-ne că n-o va face dacă ne aruncăm în valuri și ne lăsăm zvântați de vânt. Fals, ultima zi de plajă a fost și ziua codului roșu. A codului pieilor roșii. După aia am plecat acasă. Pe drumul pe care am venit.
Faine lebede 🙂 Sa iti fie de bine vacanta ! Numai bine.
Multumesc 🙂