Zilele trecute m-am întâlnit cu niște vecini mai tineri ai mamei, care se ofereau să-mi spună parola de la interfon ca să nu mai sun de fiecare dată când merg la mama (și mi-e lene să car cheia ei cu mine). Le-am zis să nu se obosească deoarece mintea mea nu mai încape nicio cifră. S-a străduit fata să-mi explice că pot să rețin vizual numărul ăla, dacă-l formez nu știu cum. Nu, domnule, nu mai am sertărașe. Cât să țină și biata minte?
Păi am așa:
– două carduri bancare pe care le folosesc… frecvent. Când am ceva pe ele 😉 Abia am reușit de vreo juma de an să uit vechiul pin de la cardul de salariu de la fostul loc de muncă, și să mă obișnuiesc cu astea două rămase. Cât am fost plecată pe afară a trebuit să memorez și codul de la cardul în euro, ca să nu creadă ăia din magazine că sunt infractoare.
– parola de la email (două adrese în fapt, dar doar pe aia de yahoo o folosesc mai des), parola de la blog, parola de la Facebook. Nu mai știu să mă pici cu ceară parolele de la Youtube, de la Twitter, de la ejobs, Linkedin… Și de fapt nici nu mai știu ce parole de la ce am uitat, dar cu siguranță o să-mi amintesc atunci când voi avea nevoie de ele. Ah, de la Skype, a fost emoție mare într-o zi când aveam întâlnire cu editoarea de limbă engleză pentru bursă, pe Skype, și eu uitasem parola, de la o săptămâna la alta. Repede, trimite email solicitare ca să-ți resetezi parola, așteaptă răspuns, intră pe skype, Anita era acolo, waiting…. 😀
– PIN-urile de la telefoanele mobile chipurile nu pot fi decât ori 0000, ori 1234. Când se mai întâmplă să moară telefonul și să trebuiască să-l repornesc nu-mi fac probleme, că nimeresc eu una din două. Dacă ar fi mai multe aș risca să se blocheze cardul și nu dorim să avem de-a face și cu codul PUK, nu-i așa? Nu aș schimba PIN-urile nici dacă aș ști că depinde de asta siguranța planetară.
– mai am parole la site-urile furnizorilor de telefonie. Am avut la Orange (sic!), mai am la Romtelecom, că ăștia nu mai trimit factura, ci doar email sau sms cu anunțul că „intrați pe site, vi s-a facturat luna cutare”.
Și cred că am mai uitat ceva, dar o să-mi amintesc când o să mă lovesc de ele. Când mai nimeresc pe vreun site în care mi-ar plăcea să mă bag, dacă mă pune să fac cont, cu ID și parolă, prefer să mă las păgubașă. Cum naiba să ții minte atâtea litere și cifre fără însemnătate? Ah, e un blog care-mi place dar care nu te lasă să comentezi fără cont. Omul ăla scrie foarte rar, așa că am o problemă de câte ori intru la el că nu mai știu parola, așa că mă abțin de la comentat.
Știu, există soluția să le memoreze computerul și să te logezi automat ori de câte ori vrei, pe toate. Dar dacă moare comp-ul? Sau dispare? Sau intră duhul rău în el și face nebunii în numele tău? 😉
Nu degeaba ești sfătuit, oriunde îți faci cont, să îți pui o parolă strong. Există măsurătorul ăla de tărie a parolei, cu cât pui mai multe litere, simboluri și cifre aiurea, cu atât se înverzește ăla mai tare de ciudă că n-o să poată sparge parola. Evident după aia trebuie să-ți notezi undeva ce parolă ai pus, că nici tu nu mai ești în stare s-o repeți.
Vax, tovarăși! În lumina documentării de care mă ocup de câteva luni, aflu de la specialiștii IT că tehnica a evoluat așa de tare încât nu contează cât de lungă (sau verde) o ai. Parola. Există programe care-ți citesc emailul fără să se obosească măcar să spargă codul ăla pe care mintea ta se chinuie să îl țină minte de ani de zile.
Pe vremuri, când eram copil la mama, aveam mintea odihnită. Țineam minte o grămadă de numere de telefon, fix. N-aveam nevoie de agendă. Apoi o vreme am ținut minte numerele de mobil. Acum nu-l știu pe de rost nici pe al mamei, că o sună telefonul pe apelare automată. Nu știu, zău, vouă vi se pare că am evoluat, totuși? Voi cum vă țineți minte parolele?
Nu tinem. Eu cel putin. Sun la furnizor si cer resetarea parolei, invariabil. 🙂
Ma bucur insa ca nu sunt singura pe care o lasa memoria… :))
am 2 parole mari si late, una „serioasa”, una jucausa foc, sunt valabile si la telefoane. acelasi nume de user.
și pe aia jucăușă la ce conturi o folosești? 🙂
si la mine e problema, la un moment dat imi notasem in agenda dar agenda era la birou si eu acasa….
cel mai simplu e sa-ti pui CNP, ala nu-l uiti, e destul de lung,si lumea in general nu il stie pe a lor personal , daramite al tau
iar la al doilea card e bai mare, cred ca va trebui sa modific codul , (se pare ca la ING se poate) si sa fie ambele carduri cu acelasi cod
aoleo, și CNP-ul abia mi-l știu…
Intr-o vreme foloseam aceeasi parola peste tot. M-am cam prins ca nu-i o idee buna (cand un „binevoitor” mi-a plantat un troian si a inceput sa se distreze cu mailul meu, that is) – asa ca de atunci am parole diferite pe saiturile importante. De forma:
Dk;,#~slfjTT(-Am
Le retin pe toate intr-un fisier .txt pe comp la mine, care are si backup pe un server ca sa pot accesa fisierul si daca sunt in deplasare. Si, desigur, le retine Firefox pe majoritatea, sa nu caut in fisier de fiecare data. Prefer metoda asta, pe ideea ca mai bine sa-ti pui toate ouale intr-un cos si sa supraveghezi cosul …
si dacă e hăcuit serverul cu fisierul tău?
Nu le stiu. Stiu sa le tastez. Dar daca ma intrebi sa ti le spun nu-mi prea vin in minte. Ma rog, probabil ca asta inseamna ca intr-un fel le stiu. :-??
deci ai memorie vizuala
Pe prostiile de pe net am aceeasi parola de caca maca tri lei bucata, in afara de mailul de pe hotmail, unde am una din aia serioasa (dar nu cred ca ar sta in calea unui hacker harnic, cine naiba o mai fi vrand sa sparga conturi personale de mail). Tot aia serioasa o folosesc si pentru amazon.
Ca sa ma dau pe site-ul SFR, cer de fiecare data parola ca o uit, imi trimite pe sms. Aia de la card o tin minte. La mobil nu am nici un cod. La comp nu am parola, Bref, am o parola „tare”, una aia de tri lei bucata si PIN-ul de la card. Vorba ex-sefului meu din Ro (un francez:) „make it simple, it will be beautiful” 🙂
A, pe site-ul rectoratului mi-au cerut parola, o pun pe aia neserioasa, nu ma lasa, o schimb, uit ce am schimbat…mi-am adus aminte din intamplare nush cu ce ocazie (creca eram pe buda) si merge, acu am notat-o da nu-s sigura pe unde
Ba, tocmai citeam mai devreme la un prieten că i-au hăcuit adresa de yahoo și au trimis mesaje obscene în numele lui 😀 Acum ceva timp a încercat cineva cu umor să-mi schimbe și mie parolele la blog, nici pe asta n-am înțeles-o. Oamenii au tot felul de idei de distracție
Eu am parole diferite pentru orice: carduri, telefon, site-uri. Pentru că mereu le uit, le-am notat pe toate într-un carnețel, dar nu oricum, ci codificate. Așa că dacă îmi fură cineva carnețelul, parolele trecute în el sunt inutile fără să cunoști algoritmul de criptare. Carnețelul e mic, are câțiva cm lungime/lățime și ocupă foarte puțin loc în buzunărașul interior de la geantă.
În concluzie, nu-mi încarc memoria cu nimic. Țin minte doar algoritmul de criptare și e suficient.
Pai daca ti-l fura, la ce-ti foloseste algoritmul? Nici tu nu mai ai parolele, lose-lose 🙂 Nu stiu daca esti fata sau baiat, dar eu ca fata, cand imi schimb gentile, vai si-amar de carnetele si de duhul lor, l-as invidia pe hotul de geanta daca gaseste carnetelele mele…
Probabil ca fata, ca pomenesti de geanta, m-am trezit prea tarziu 🙂
Păi le mai am trecute și într-o agendă pe care o țin mereu acasă.
Am uitat să zic și de ea, e mare, grea și rareori o scot din bibliotecă (de obicei când trebuie să mai aaug o parolă).
Și am doar o poșetă (greu de crezut, dar pe cuvântul meu). E neagră, iar modelul se potrivește la orice. Am casa plină cu tot felul de catrafuse, n-aș mai avea loc și de poșete dacă mi-aș cumpăra altele înainte s-o arunc pe cea curentă.
thii, și algoritm, zău că nu m-aș descurca. plus faza cu schimbarea genții, vorba Ioanei
cred ca este o problema generala.
in memoria mea sunt asa:
pin-ul cardului de salariu. (pin-ul celui de al doilea card l-am retinut vizual, stiu sa-l tastez, dar pe vorbe…..)
3 numere de telefon – pe al meu (pe vremea cand plateam la casierie eram intrebata ce si cum si mi-am zis sa nu ma uit la aia ca vitelul la poarta nou; in plus, il stiu intr-un anumit „format” daca ma pui sa-l spun pe alte grupe de cifre, jale). telefonul fix al parintilor (e al familiei de vreo 20 de ani, primul nr de telefon retinut). telefonul bunica-mii (daca o mai fi ala; abonamentul si numarul s-au tot plimbat in familiei, primul nr de mobil intrat in familia noastra, are vreo 8-9 ani). aaaa si propriul interior de le serviciu (numarul lung, normal, nu).
o parola (folosesc aceeasi parola in multe locuri; jalea mare e cand in diverse locuri nick-ul/usserul pe care il folosesc de obicei „e luat”).
parola pt digi-pass/token (device-ul pt accesat internetbankingu’) pentru singurul motiv ca este o data importanta pt mine. (in schimb, desi incerc sa pun parole retinubile, uit mereu parola pt accesarea serviciului de internetbanking- e super parolat la banca „mea”).
parola de acces in computerul de la serviciu din simplu motiv ca folosesc o smecherie. altfel, deoarece trebuie schimbata lunar ar fi jale cu P mare, cum spune o prietena.
pentru alte parole -s-a inventat butonul „am uitat parola”. (haios e cand uit usserul :)).
ce parole diferite, ce criptari…………… totusi, in capul meu n-au incaput niciodata cifre, era jale la istorie cand trebuia sa retin cifre. (totusi, stiu datele de nastere ale membrilor familiei :))
mda, inapententa asta pentru cifre am avut-o si eu
Avand in vedere locul de munca, trebuie sa ma gandesc si la parole ceva mai complicate.
EU folosesc ceva cu multe caractere spacaile amestecate cu cifre, litere mici si mari…ceva in genul lui dAImon..sunt obisnuit avand in vedere ca si numerele din agenda le am trecute ceva de genul
A|_3*a|\||)|^A
brrr
mozila si xmarks – tine minte toate parolele de pe net si le pot accesa de la orice pc. cat despre pinuri – e simplu acelasi la toate
practic ti-ai dat parolele lui mozila?