Doi independenți la mâna noastră

Cele două tabere ale independenților de la primărie. Like sau vot?

Sorin Oprescu, independent, 177.603 semnături strânse în câteva zile. Susținut de recent venita la putere opoziție.

Nicușor Dan, independent, 53.000 de semnături, strânse în aproape o lună. Susținut de inexistenta societate civilă din București.

Rămâne de văzut care învinge pe 10 iunie: like-ul sau votul?

Etichete: , , , ,

6 comentarii la “Doi independenți la mâna noastră” Subscribe

  1. ady 01/05/2012 at 09:39 #

    eu am vrut sa semnez. m-am uitat pe site-ul ala a lu’ nicusor dan si am vazut ca are „cort cu semnaturi” la intrarea principala in parcul bazilescu. intrucat si deoarece aveam treaba p-acolo am fo’ de doua ori, in zile diferite; e drept ca pe la aceeasi ora (6-6 si ceva pm-sefei mele nu-i pasa de implicarea mea in infaptuirea democratiei 🙂 ). si nu era nimeni.
    azi ies in oras. ma mai uit odata pe site unde zice ca are strangatori de semnaturi. sper sa fie, sau sunt si ei liberi, de 1 mai?

  2. ady 01/05/2012 at 09:48 #

    bun. m-am uitat pe site. nu mai apare lista cu locatii. daca se strang semnaturi pana pe 10 mai, de ce nu mai apare lista si de ce scrie ca tre’ sa le duca/ducemla sediul de nus’ unde.
    acu’ sa nu-mi zici ca tre’ sa facem eforturi pentru democratie, sa tre’ sa ne agitam, sa ne zbatem, sa aia sa ailalta.
    pot sa pun pariu ca la oprescu au umblat aia din poarta in poarta si din usa de apartament in usa de apartament. sau ceva asemanator.
    sunt convinsa ca omul asta n-are bani de asemenea desfasurare de forte, dar lista aia cred ca putea s-o mai lase pe site, dc data limita e totusi 10 mai si oamenii ar fi putut sa stea unde ziceau ca stau.
    doar zic, nu dau cu paru’

    • Dollo 01/05/2012 at 12:18 #

      Ady, n-am fost eu suficient de clară în postare: cei doi și-au depus deja candidaturile. Au strâns mai multe semnături decât aveau nevoie. Pozele sunt de la aceste ceremonii, împreună cu susținătorii lor. Ca una care nu se uită la tv deduc că nu vezi diferența dintre susținători 🙂

  3. ady 01/05/2012 at 16:53 #

    am priceput. in sfarsit. cred ca oarece diferenta vaz eu in pozele tale, dar nu-s tocma-tocma sigura.

  4. Ovidiu Cristian Hornoiu 02/05/2012 at 09:13 #

    Pe mine m-au intrebat daca semnez pe la Metrou la Eroilor pentru Nicușor Dan:) dar am refuzat am zis ca mai intai sa vad despre cine este vorba. Cand m-am convins ca merita semnatura mea nu am mai gasit unde sa semnez. Dar nu-i bai bine ca a reusit sa depuna candidatura, pana la urma conteaza votul cui il dam.

  5. Bogdan 03/05/2012 at 17:32 #

    Cu semnaturile doar ne-am calificat in finala, votul e cel mai important. Si notorietatea, asa ca incercati sa le spuneti si prietenilor vostri cine e Nicusor Dan. In rest sa citeasca, asculte si sa decida singuri daca vor sa il voteze sau nu.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.