Cina la botul calului

Caracatiță în ulei (e de fapt mai degrabă baby squid, dar pesemne că ăia au scris așa pe conservă ca să nu ofenseze mamele), un sfert de ceapă, câteva frunze de pătrunjel, lămâie cât cuprinde, și măsline naturale

C aracatiță în ulei (e de fapt mai degrabă baby squid, dar pesemne că ăia au scris așa pe conservă ca să nu ofenseze mamele), un sfert de ceapă, câteva frunze de pătrunjel, lămâie cât cuprinde, și măsline naturale, d-alea bunele. Cea mai cină dintre toate. Sățioasă, rapidă, sănătoasă și imposibil de falsificat cu carne de cal 😀 Toshiba a „lătrat” pe lângă conservă cât am desfăcut-o, apoi când i-am oferit să guste m-a refuzat ofensată. Creveții îi plac totuși.

P.S. Vezi, de asta arată așa relaxat Ponta, când zice că e nervos pentru scandalul cărnii de cal 😉 Merită urmărită emisiunea lui Jon Stewart, că face mișto și de hamburgerii lor și de cârnatul premierul nostru 😛 (via Teo Tiță)

Etichete: , , ,

8 comentarii la “Cina la botul calului” Subscribe

  1. marcian 20/02/2013 at 19:35 #

    Buna,

    Daca nu cer prea mult, de unde conserva de caracatita? Si la ce banuti?

    • Dollo 20/02/2013 at 19:51 #

      de la Real, 14 lei, 200 grame, de la raionul de pescărie

      • marcian 21/02/2013 at 10:43 #

        multumesc frumos pentru raspuns, abia astept sa incerc reteta

  2. niscai 20/02/2013 at 20:16 #

    pesemne 😀 ce ziceam la postarea precedenta. dar aici mi-au placut mai mult maslinele naturale. unii nu-si permit decat masline sintetice.

    • Dollo 20/02/2013 at 20:18 #

      măi masterchef, „natural” e o marcă de măsline. ești varză!

  3. Ioana 20/02/2013 at 22:36 #

    Tomi nu serveste ton in ulei, dar e disperat dupa ton in suc propriu. Cred ca inteleg 😀

  4. Noni 22/02/2013 at 05:24 #

    In toamna lu` 2012 am primit cadou de la fimiu care a fost in conced! in Gretzia, o conserva de caracatita si una de calmar. Am desfacut-o pe aia cu caracatita si….al dreaq sa fiu, daca te leaga careva la ochi si-ti da talpa de la pantof sa mananci alaturi de continutul acelei converse, nu te prinzi de nicio culoare care-i aia, care-i ailalta. Nema gust, tare …NU FACE BANII. Mai am de gustat si calmaru` dar cred ca nici ala nu-i cine stie ce. Tot mai buna-i carnea noastra de pasare (porcu).

  5. coryamor 27/02/2013 at 22:25 #

    votez pentru caracatita! miamm! daca e bine fiarta e delicioasa

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

scoala

Curtea Constituțională îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. Motive pentru care peste 90% dintre părinți au făcut cereri ca să-și înscrie copiii la ora de religie.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.