M -am chinuit aproape o săptămână să dau mobila de sufragerie a mamei de pomană. E drept că nu era de la Ikea, dar era din lemn, făcută acum 40 de ani și încă într-o stare suficient de bună ca să mai crească o generație. Nu ceream nimic pe ea. Doritorul trebuia doar să vină cu o mașină, să o încarce și să zică bogdaproste. În final am sunat la o firmă care cumpără mobilier vechi ca să-l recondiționeze și să-l revândă. Au venit rapid și în câteva ore mi-au golit sufrageria.
Pe Facebook, pe blog, pe freecycle, i-am tot popularizat mamei biblioteca, vitrina, canapeaua, scaunele, covorul, bibelourile. Au fost doritori, încă de la primele anunțuri. Ba unul care voia covorul m-a sunat la 7 dimineața ca să se asigure că e primul și nu i-o ia nimeni înainte. I-am zis adjudecat, așa cum am făcut, de bună credință, cu fiecare dintre cei care și-au anunțat dorința de a avea un obiect sau altul. Așa că la numai o zi după primele anunțuri am început deja să le scriu celor care mai voiau obiectele respective că îmi pare rău, dar sunt deja antamate.
Maare greșeală! De unde să știu că doamna care voia canapeaua și vitrina – că a făcut casă dar nu mai are bani și de mobilă – o să-mi zică după aproape o zi de așteptare că nu are mașină ca să vină să le ia, iar domnul care adjudecase scaunele și biblioteca m-a ținut în șah până a doua zi ca să-mi spună că, la fel, nu găsește mașină. Mama îi pregătise tipei căreia îi dădea canapeaua și vitrina și o lenjerie nouă plus o cuvertură și un preș, ca să fie pomana completă și avea de gând să le tămâie și să-i zică că sunt pentru sufletul ei când n-o mai fi, că știe ea că eu, hapsână, nu-i mai dau nimic de pomană 😀 În fine, matinalul cu covorul mi-a zis abia azi, când era ziua de ridicat, că a vorbit cu soția și ea nu-l vrea că nu se potrivește cu specificul camerei pentru care el îl ceruse.
Între timp refuzasem celelalte oferte, așa că a doua zi m-am apucat să le scriu celor refuzați, să le spun că uite, am fost fraieră și i-am crezut pe alții, nu vreți voi să fiți mai paroliști? Nț!, a venit răspunsul unuia care zisese inițial că vine el să le ia pe toate. După aia a zis că dacă nu mai există și bibelourile la pachet – că alea se dăduseră totuși – nu mai vrea restul. Care „rest” era de fapt toată mobila. Adică eu aș fi zis că restul erau bibelourile și nu vițăversa.
O amică îmi zice că de ce nu sun la Crucea Roșie, că ei știu de oameni din ăștia sinistrați, cărora le-au luat apele casele, și au nevoie de orice, bla, bla. Am sunat. O doamnă îmi zice aproape indignată că „dar noi nu ne ocupăm cu așa ceva!”. I-am zis că totuși, mobila e bună, n-aș vrea s-o arunc, poate o familie nevoiașă ar zice mersi… Da, doamna mă înțelege că vreau să fac o faptă bună, dar nu mă poate ajuta. „Nu avem în prezent niciun proiect pentru așa ceva!”.
În fine, a treia zi m-am apucat, resemnată, să sun la firme de ridicat mobilier vechi și aruncat la gunoi. Cinstit, mă cam ofticam că trebuie să le arunc, pentru că încă mai pot fi folosite. Costa 150 de lei ca să vină cineva să le ia. Atât mi-au cerut două firme la care am sunat. Mă gândesc la femeia aia care se lamenta că și-a făcut casă dar nu mai are bani de mobilă. Chiar așa, să nu-și fi permis nici măcar 150 de lei ca să ia mobilă pentru o cameră?
Ieri mi-a venit, totuși, ideea salvatoare să sun la niște firme care recondiționează mobilă veche. Prima sunată a fost și promptă. Au venit cinci băieți, au încărcat tot într-o dubă și au zis și mulțumesc. Azi zugravii s-au apucat deja să văruiască. Acum urmează să fac rost de un parchetar care să recondiționeze parchetul și să cumpărăm altă canapea pentru mama. În caz că vă trebuie un covor stil persan … încă mai e făcut sul, în așteptarea unui stăpân. Îl dau contra cost, uite așa de-a naibii! Că văd că pomana în România e ca … facerea de bine:P
Creanga si muieti-s posmagii…
Exista enorm de multa fudulie fara rost.
Subtitlul ar trebui modificat: Cum vrei sa dai….. si sa nu-l ia nimeni.
Nu cred ca e fudulie, si nici boala romaneasca, e neseriozitate. Noi aici folosim freecycle.org, si chiar ieri am vazut in mesajul unora care donau mobilier de terasa „PLEASE DO NOT SAY YOU WANT IT AND THEN NOT ARRIVE”… ceea ce inseamna ca erau patiti.
Btw, exista si grup de Bucuresti pe freecycle, trebuia sa pui si acolo.
pardeoz, acum am vazut ca ai scris ca ai pus si pe freecycle 🙂
Da, de pe freecycle au venit majoritatea. Din ce zici înseamnă că nu sunt numai ai noștri neserioși. Mie mi-a fost jenă să le zic la toți veniți și luați, cine ajunge primul câștigă, pentru că m-am gândit tocmai să nu-i încurc și să-i fac să închirieze mașini de pomană.
Eu mi-am scos mobila veche langa ghena cu gandul ca a doua zi vin cu o masina mare sa o duc la groapa de gunoi. Ehe, a doua zi dimineata nu mai era nimic. Deci poate ca lumea care chiar ar avea nevoie de asa ceva si ar fi prompta nu se da pe net? Ca tot ne place sa vorbim de doua sau mai multe Romanii. 🙂
cat imi dai sa vin sa-ti iau covorul persan?:))
Era un banc… un tip și-a scos mobila în fața casei și a pus un anunț – Mobilă gratis. 3 zile n-a luat nimeni nimic. A 4a zi, se gândește să schimbe anunțul și scrie – Mobilă 100RON. În 10 minute dispăruse tot.
Acuma dacă analizezi bancul în prisma marketingului, pare mai curând o povață… că dacă dai ceva gratis oamenii vor considera că nu are nici o valoare… dacă pui un preț simbolic, oamenii o să considere că e o oportunitate.
Asta pentru următoarea sesiune de donații 😀
Eu m-am săturat de organizaţii gen Crucea Roşie şi altele. Ultima oară când le-am accesat site-urile a fost pentru că aveam de dat multe haine bune, majoritatea noi, dar m-au dezamăgit profund.
Vor doar bani, sau – mai rar, ce-i drept, cărţi pentru copii. Haine primesc doar noi, cu etichetă sau cu bon de la curăţătorie, că e greu să accepte sponsorizarea în natură din partea unor firme de curăţat şi donaţiile de haine de la persoane fizice. Înţeleg că nu vor să se umple de pureci, dar există soluţii ca cea pe care am amintit-o, nu trebuie să fie preţioşi până-n miez.
Sunt momente în care mă gândesc că toate ONG-urile caritabile păstrează 80% din banii pe care îi primesc, sunt paranoică deja. Ieri m-a abordat un domn cu propunerea de a dona câţiva lei pentru o fetiţă bolnavă, zicea că-mi dă şi chitanţă. L-am rugat să-mi dea un număr de cont să plătesc online, dar nu a vrut. Am insistat şi a zis că are număr de cont, dar nu mi-l dă pentru că e mai bine ca banii să fie donaţi cash. WTF?!
Tot ieri, un alt domn, angajat al unei biserici cică, avea nevoie de donaţii pentru a-i face maslu unei fete bolnave. I-am zis să-i facă maslu pe gratis, dacă tot e de la biserică. Sau să nu-i mai facă maslu (ce puii mei e aia nu ştiu) şi s-o ducă la spital, că în 99% sin cazuri doctorii sunt mai eficieni decât rugăciunile.
Cred că se ştie deja la nivel naţional că firmele dau banii prin 5-10 ale lunii, iar bugetarii prin 15, altfel nu-mi explic inundaţia asta de făcători de bine care nu vor obiecte, ci doar bani.
P.S. Colegi de muncă povestesc că au cunoştinţe care colectează bani pentru diverse cauze disperate, bani care de obicei sunt folosiţi pentru mesele de la restaurant ale colectorilor (tot încerc să-mi imaginez cum e să serveşti ZILNIC cina în oraş, dar nu-mi iese).
nu-s ei, românii, aşa „chinuiţi” cum se tot vaită toată ziua-bună ziua, aşa că…
…era o replică într-un film: „românu-i dat în mă-sa, ascultaţi-mă pe mine, zice că n-are de niciunele da’ se descurcă; vorba lu’ taică-meu: de bine, de rău, o ducem bine!” :))))))))))
mda,
ca sa vezi cat de „saraci” si „muritori de foame” sunt romanii, iti spun ca io ma chinui de vreun an de zile sa gasesc pe cineva care sa locuiasca GRATIS in casa mea de la tara, cu conditia sa-si plateasca cheltuielile si sa cultive ceva (orice, si pentru el/ea, nu pentru mine) pe hectarul de pamant de langa casa.
si nu, nu vrea nimeni sa locuiasca gratis la tara, si sa munceasca pamantul. ba unii m-au intrebat si daca nu-i platesc ca sa stea acolo. fara nici o gluma.
Hm, unde e „țara” asta? Și eu visez să mă mut la țară, dar uite că n-am nici unde, nici curaj, dar cred că dacă aș fi avut oportunitatea asta acum vreo doi ani aș fi acceptat-o.
În ce sat/judeţ e casa?
jud constanta, la vreo 30 de km de mare, pe granita cu bulgaria.