Ruladă de post

Cu măsline, ciuperci, nuci, usturoi și verdeață, în foitaj. Asta dacă nu aveți chef de o varză cu cârnați ;)

T rebuie să vă avertizez că scriu aceste rânduri sub influența unui cârnat pe varză călită, cu smântână și pâine Pave de Carrefour. Cârnatul e din ăia făcuți de mine și mama la Crăciun, ultima tranșă scoși de la congelator. Bun, bun! Daaar, vă voi povesti despre ce ruladă a făcut mama, că ea ține postul Paștelui. În caz că vă numărați printre postitori așadar, luați aminte:

Pentru rulada asta m-a pus să-i cumpăr niște foitaj de la supermarket. Ea a cumpărat:

300 grame de măsline fără sâmburi (se găsesc tot la supermarket);

300 de grame de ciuperci;

verdeață (mărar, pătrunjel);

2-3 căței de usturoi;

o mână de nuci;

câteva „picături” de ulei de măsline;

sare și pier după gust.

Ca să facă o compoziție omogenă, dar nu chiar păstoasă din cele de mai sus mama le-a dat foarte puțin prin blender, astfel încât toate s-au tăiat doar în bucățele mici, nu s-au făcut terci. Mai există și varianta de a le toca mărunt-mărunt de mână. Dacă aveți răbdare. Ea n-a avut.

A întins foaia de foitaj (cantitățile din compoziție ajung pentru două foi), a pus umplutura asta pe ea, a rulat-o și a băgat-o la cuptor, într-o tavă oarecare de cozonac. Pe o hârtie de copt, firește. După ce s-a copt a scos-o afară și iată rezultatul.

Vă spun, comparativ cu cârnatul pe varză e nașpa. Dar, dacă nu țineți post și-i mai agăudați eventual un ou sau și un pic de brânză, s-ar putea să iasă chiar ceva foarte bun. Bine, glumesc, o felie de ruladă din asta nu mi-a stat în gât, chiar a fost gustoasă, cu iz de măsline, ciuperci, nuci… nu e rea. Dar cârnatul ăla… 😉

Hai, poftă bună!

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cum e PSD-ul în Germania

metin-hakverdi2

Ce promite în campanie un parlamentar german de origine turcă, votat de peste 40% dintre alegători: impozitarea multinaționalelor, creșterea impozitelor pentru bogați, subvenții pentru femei și săraci

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma