Constantin și mama

La mulți ani tuturor cititoarelor și cititorilor mei „sfinți”. Să-mi trăiți! Mama v-a făcut un tort diplomat :)

tort-taiat

De ziua numelui ei – Elena – nu putea să-și facă decât un tort prezidențial. Pardon, diplomat 🙂 Pentru că rețeta v-am dat-o deja astă vară, când cu referendumul lui Băse, azi vă dau doar o altă sugestie de prezentare, pentru că de data asta l-am ornat altfel și a ieșit spectaculos. Zic eu. Acum am mai redus mult și cantitatea de frișcă, l-am făcut mai puțin dulce decât pe cel pentru Băsescu. A ieșit ceva răcoritor și parfumat, de la căpșuni. Iar faptul că a stat mai mult în congelator (de pe o zi pe alta) a făcut ca cireșele încorporate în cremă să se taie perfect rotund, fiind oarecum congelate când l-am scos de acolo.

aranjament continut-tort tort-felie felie-tort

socataCe mai, rezultatul e bun, și îl închin cu ocazia asta tuturor cititorilor și cititoarelor mele care poartă numele celor doi împărați. Să trăiți!

Iar în final ghici ce fermentează în ultima poză? 🙂

 

Etichete: , , , ,

7 comentarii la “Constantin și mama” Subscribe

  1. bucătarul leneș 21/05/2013 at 12:10 #

    Socată. Parcă ar fi a mea 😀

  2. ileana 21/05/2013 at 16:19 #

    La multi ani cu sanatate, sa-ti traiasca si sa va bucurati de viata lunga impreuna!

    Socata cu lamaie?

  3. ady 21/05/2013 at 18:51 #

    La multi ani mamei tale! sa fie sanatoasa si sa mai faca bunatati.

  4. Elena 21/05/2013 at 21:42 #

    Multumesc pentru tort. Frumos si delicios. Ca si cand l-as fi avut pe masa azi. 🙂
    Socata!!! Mie, aici in BC, mi-a iesit doar o data, din vreo 3 incercari. E drept ca eu si cut corners, adica nu respect reteta… Si, asa ca si curiozitate, socul de BC, arata altfel decat cel de Romania. Inflorescenta nu e in forma de palarie, ci arata ca un ciorchine. Parfumul e la fel.

    • Dollo 22/05/2013 at 15:04 #

      Nici mama nu respectă rețeta. În fiecare an face cu ce are 🙂 Uneori iese într-un fel, alteori în alt fel, dar tot socată se cheamă că e.

  5. dojo 22/05/2013 at 10:55 #

    La multi ani. Cuget ca e suc de soc. Ceea ce noi deja bem de doua saptamani. Sa nu zic ca ‘soarele’ a cules din Romania (in drum spre Croatia) soc de pe drum si a facut 14 litri pe aici. Nu cred ca exista in toata Croatia vreun turist care sa fi facut ‘loco’ suc de soc 😀

    • Dollo 22/05/2013 at 14:56 #

      Bine că a avut recipient. Noi am tras-o ieri și abia ne-au ieșit 17 litri din butoiașul cu capacitate 20.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.