Femeia în giratoriu

Întoarcerea în București, la oră de vârf, după 1400 de km parcurși prin țară.

giratoriuAm condus zilele astea cam 1400 de km prin țară, pe șosele de munte, cu serpentine și ploaie, și n-am pățit nimic. A trebuit să mă întorc în București, unde în giratoriul de la Herăstrău (ăla de după Ambasada Chinei, când faci stânga spre Aviatorilor) era să intre în mine o duamnă cu Megane, care nu a fost în stare să-și păstreze banda din giratoriu și să iasă tot pe aia în bulevard.

OK, giratoriul ăla te pune în fața unor curbe pe care majoritatea le taie. Mulți dintre noi o facem când șoseaua e liberă, și nu incomodăm pe nimeni, dar nu când toate benzile sunt ocupate și e de bun simț, ca să nu zic regulamentar, să-ți păstrezi dracului banda ta, mai ales că e bine trasată cu vopsea pe asfalt și bulevardul pe care ieși din giratoriu are suficiente benzi cât să-ți permită să  faci asta. Sau măcar semnalizezi și speri că ăla de lângă tine te lasă să-i tai fața.

Ea, duamna, mi-a tăiat fața în cel mai bădărănesc mod posibil. Cu nesimțire, fără semnalizare. A trebuit să frânez ca să nu-mi șteargă ea jumătatea stângă a mașinii, am lăsat-o să se bage în fața mea, pe banda mea, ca să se înfigă câțiva metri mai în față în coada kilometrică de la semafor. M-am încadrat și eu pe banda alăturată, ca să ajung în dreptul ei și să-i bat obrazul. Nu de altceva, dar după vreo șase ore de condus, nimerisem în cel mai prost trafic posibil din București (de la ora 18.30) și ce să facă două duamne la semafor, dacă tot nu s-au pupat pe aripi? Măcar să se păruiască din vorbe, m-am gândit.

– Nu vă supărați, în giratoriu mi-ați tăiat calea, în loc să vă păstrați banda. Dacă nu frânam ați fi intrat în mine, i-am zis eu, amabilă.

– E, asta e, vă plăteam dacă ar fi fost așa!, mi-a răspuns ea, cu aceeași amabilitate.

Cam asta a fost revenirea acasă astă seară, după câteva zile dulci-amare petrecute în sat la tata, unde nu, nu am rezolvat nimic cu succesiunea nici de data asta. Urăsc în mod oficial toată breasla notărească din țara asta, îmbuibată de bani și cu bășini birocratice în cap în loc de creier. Dar despre ce am făcut acolo urmează câteva reportaje zilele astea. Ăsta e doar un teasing, că de mai mult nu am energie acum.

Bomboana de pe colivă am găsit-o acasă. De fapt n-am mai găsit-o, pentru că dispăruse. Și anume pisicul cel mic, nebotezat încă, dar care deja fusese acceptat de Toshiba, și-a luat lumea în cap cât am fost eu plecată, și nu m-a mai așteptat. Nu am elucidat încă misterul dispariției lui și bănuiesc că Toshiba fiind singura martoră a fugii lui, nu îl vom elucida niciodată. Sunt tristă. Luna iulie nu a ajuns decât la jumătate și deja am contabilizat câteva eșece în ea. Viața (mea) e cam nașpa zilele astea…

Etichete: , , , ,

16 comentarii la “Femeia în giratoriu” Subscribe

  1. diana 16/07/2013 at 23:37 #

    Ieri am fost intr-o masina care de 2 ori era sa fie pocnita ca lumea a luat curba fara sa-si pastreze banda.
    Si nu in Bucuresti 🙂

  2. Elena 17/07/2013 at 00:02 #

    Hang on in there!

  3. VAXXi 17/07/2013 at 00:36 #

    Capul sus!

  4. Marius Georgescu 17/07/2013 at 06:12 #

    Nimic nu e vesnic…

    • Dollo 17/07/2013 at 08:05 #

      amin 😉

  5. Gogu 17/07/2013 at 07:23 #

    Am observat mai nou o marlanie la duamne in trafic de n-ai idee.
    Mai acu vreo 2 saptamani blocheaza una o alee pe care resedeau vreo 7-8 masini ca sa se duca sa-si plateasca rcs/upc. Cand vine o intreb de ce-a parcat acolo ca ne-a blocat, Ma invita sa ma duc intr-o parte anatomica ce-i lipseste (nu e vb de aia responsabila cu bunul-simt) si-mi zice ca ea parcheaza unde are chef.

    Partea proasta e ca nu era vreo pustoaica ci femeie matura la 45-50, aranjata/dichisita si nu etnie conlocuitoare.

    • Dollo 17/07/2013 at 08:05 #

      mda, și asta tot așa matură era

  6. spufi 17/07/2013 at 07:46 #

    ugh 🙁 nu-l cauti? o fi cazut din balcon. tinem pumnii sa va regasiti.

    • Dollo 17/07/2013 at 08:05 #

      Au trecut deja două zile de când a dispărut, cred că e o zbatere inutilă

  7. West 17/07/2013 at 09:41 #

    Am o prietenă a cărei pisică a dispărut întro bună zi de acasă. Locuiește la etajul 2 și cel mai probabil a căzut de pe pervazul ferestrei de la bucătărie, unde obișnuia să își facă veacul. Au regăsit-o după 6 luni, slabă, jegărită, dar…. întreagă, surpriză! – în fața scării alăturate de la bloc. Așadar, fusese tot timpul prin preajmă și ei nu au bănuit nimic, o credeau de mult dusă. Soarta…

  8. Xanaxdoo 17/07/2013 at 09:48 #

    Zi de zi mi se pare ca a conduce in oras e o cale sigura spre infarct sau atac cerebral. Conduc doar 15-20 de minute intre casa si serviciu, dar nu exista sa nu ma enervez intens de 2-3 ori la fiecare drum. Pietoni, soferi si biciclisti nesimtiti imi taie calea in fiecare zi. Pe de alta parte, alternativa transportului in comun ma expune altor stresuri, si prefer, totusi, cochilia masinii care ma izoleaza de lume. Care lume clar si-a pierdut busola.

    Cit despre motanel, cum adica „a disparut”? Cineva i-a deschis o usa/geam pe unde a iesit, nu era, totusi, Houdini. Imi pare tare rau.

  9. val 17/07/2013 at 10:53 #

    eu sunt extrem de departe de a fi un om superstitios. nu stiu cum se face ca majoritatea problemelor serioase ce le-am avut pana acum (spitalizari, table indoite..etc) au fost in luna iulie a unor diversi ani.

  10. Dana 17/07/2013 at 14:53 #

    Noirocul meu ca nu conduc…am copil de crescut, nu ma tin curelele sa ma expun nervilor din trafic…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉