Șpaga e brățară (cu cruciuliță) de aur

Cum gândesc oare părinții acelor copii care au dat șpagă sute de euro ca să treacă BAC-ul? Dar proful de religie care aduna banii?

M -am gândit ce ar fi zis mama dacă acum 20 și de ani, când am dat eu BAC-ul, aș fi venit acasă și i-aș fi cerut bani – echivalentul salariului ei pe juma de lună sau mai mult – ca să dau șpagă și să iau examenul. Oricât m-aș gândi nu-mi vine deloc în minte ce replică ar fi avut. Dar îmi amintesc exact amărăciunea ei ori de câte ori am picat examenele din viața mea. Și au fost destule. Niciodată nu am auzit-o că și-ar pune problema „să dăm ceva ca să rezolvăm situația”. Deși a făcut eforturi uriașe ca să mă ajute să învăț mai bine, mi-a plătit meditații la matematică – veșnica mea problemă – și mi-a creat toate condițiile de la vremea aia ca să învăț. Ăsta era serviciul meu, așa cum al ei era să țină casa și pe mine. În toată viața mea școlară sau de student nu am cunoscut pe cineva care să fi dat șpagă ca să treacă clasa/examenul. Nici nu am auzit vorbindu-se despre asta printre colegi.

De aia mă întreb acum oare cum or gândi părinții ăia care și-au trimis copiii cu sume cuprinse între 200 de euro și 2000 de lei la ei, ca să susțină examenul de Bacalaureat. Trebuie că au vârsta mea – părinții – au făcut școala în comunism, dacă au acum copii de 18 ani. Deci unde naiba or fi învățat că se dă șpagă la examen ca să treci?Nu zic aici că școala în comunism era perfectă și că pe vremea aia nu se făceau aranjamente. S-or fi făcut. Dar eu una nu am dovezi despre ele, și ceva mă face să cred că părinții de azi nu atunci au învățat asta, ci la un moment dat, pe parcursul vieții lor de adulți. După ce a căzut comunismul, pentru că era un sistem nedrept și corupt, care a ros fundamental fibra creștină a neamului românesc.

Mi se pare paradoxal că taman acum, în democrația asta cu accente religioase pe care o trăim, în care meritocrația și corectitudine ar trebui să fie la loc de frunte (nu ca pe vremea nenorociților de comuniști care promovau egalitarismul și ateismul) societatea românească s-a pervertit la șpagă mai abitir ca pe vremea alfabetizării forțate. De exemplu, pe vremea mea (maică!) nu se făcea religie la școală, mama nu mă ducea la biserică, nici ea nu mergea decât rareori și atunci numai când avea mamaie de îndeplinit ritualurile pomenilor. N-am învățat cele zece porunci nici la școală, nici acasă, dar cred că asta nu mă face un om imoral. Zilele trecute tot mama îmi spunea că una dintre nepoatele mele care a dat Capacitatea anul ăsta a mers cu clasa la biserică, înainte de examen, să li se facă nu știu ce slujbă comună. Mama era încântată de demers, spunea că „nu strică să mai treci și pe la biserică din când în când”.

În același timp, Realitatea TV zice că printre cei care adunau șpaga pentru Bacalaureat la Liceul Bolintineanu ar fi și proful de religie. Nu pot să zic că mă șochează informația, că nu ar fi ăsta primul profesor de religie (sau popă) care face altceva decât propovăduiește. Biserica însăși își construiește cel mai mare monument de ipocrizie din Europa, în timp ce ne ține predici despre moralitate și virtute. În acest context, gramatica deficitară a ministrului educației, directoarea care aduna șpaga pentru BAC, ca și religia impusă cu obstinație în școli din 90 încoace, sunt transpuneri firești în viață ale ipocriziei care se predă de ani de zile în toate mediile românești: școală, biserică, media, politică. Nimeni nu face/nu crede în ce spune, dar toți mimează că-și fac datoria. Când sunt prinși la furat motivează că sunt plătiți prost și de aia.

Victime în toată prosteala asta  sunt copiii. Viitorul țărișoarei, care deși învață de mici să facă diferența între teorie și practică, ajung să îngroașe iremediabil rândurile șomerilor și ale inadaptaților în societate, pentru că va veni o vreme când nu va mai trăi mama și tata ca să le plătească cu șpăgi examenele vieții, și tot cam atunci, dacă nu mai devreme, vor afla și că rugatul fierbinte la biserică nu te face nici mai deștept, nici nu-ți bagă în traistă. Atunci, însă, va fi cam târziu. Și pentru ei și pentru noi ca națiune.

Îmi povestea aseară o prietenă întoarsă din Olanda, unde a trăit în ultimul an, că unul din lucrurile care-i place acolo e atmosfera muncitorească. Cum apare o mică gropiță în asfalt, imediat se pun pe ea echipele ca s-o repare. Aici i se pare ciudat (deja) că sunt atât de multe lucruri de făcut, în schimb toată lumea se plânge că nu are de lucru. Păi normal că se plânge, pentru că toată lumea vrea să lucreze numai „conform studiilor”, adică a diplomelor cumpărate, dar de care nu are nimeni nevoie. Și deși știu asta de ani de zile, părinții se încăpățânează să-și prostitueze copiii de dragul unor titluri iluzorii, care nu-i vor ajuta cu nimic. Pentru că nimeni nu le (mai) spune că munca e brățară de aur. Ăla era tot un slogan comunist.

Etichete: , , , , , , , , ,

20 comentarii la “Șpaga e brățară (cu cruciuliță) de aur” Subscribe

  1. dojo 03/07/2013 at 13:32 #

    Eu am dat BAC-ul acum 15 ani si-mi amintesc ca nu se punea problema sa-l iei, se punea problema sa iei note mari. Nici nu-mi pot imagina cum te poti duce la niste materii (pe care cica le-ai studiat macar 4 ani) ca o vaca in fata unei porti noi, sa iei sau nu examenul.

    Ce mama dracului au facut tampitii astia de 18 ani pana acum? Ce au facut parintii lor, daca acum, cand dau ‘examenul maturitatii’, isi pun problema ca nu ia nota de trecere loaza. Vina este impartita: sistem cretin, parinti prea ocupati, copii care au alte prioritati. Si da, la varsta asta, consider ca adultul ala de a implinit deja 18 ani (sau e pe cale) are o mare parte de vina. Ca nu au 8 ani, sa ii impinga parintele de la spate.

    Daca la 18 ani nu stii ce vrei de la viata, esti vai de capul tau. Si intr-o situatie ideala, toti tampitii astia ar trebui lasati sa lucreze pe ce post nimeresc (si au pregatirea necesara). Daca isi dau seama ca doresc mapa si nu sapa, pot sa faca apoi scoala, cand le intra mintea in cap. Daca nu, e plina tara de mizerie si de gropi, macar unii dintre intelectualii astia de facebook ar fi utili societatii.

  2. Motanul 03/07/2013 at 14:04 #

    S-a intamplat ceva asemanator si in Olanda(la singura scoala islamica-deci tot e o legatura cu religia;)):
    http://amsterdamherald.com/index.php/rss/876-20130611-islamic-school-centre-exam-paper-theft-faces-uncertain-future-rotterdam-netherlands-dutch-education

    Niste „smecheri” au furat subiectele la un examen. Autoritatile s-au prins cand au vazut rezultatele si s-a pus problema sa se repete examenul LA NIVEL NATIONAL.

    • Dollo 03/07/2013 at 14:11 #

      Aici nu se pune problema să se repete examenul nici măcar la liceul ăla unde au fost prinși cu șpaga. Cică și așa sunt stresați elevii 😀

  3. Lukas 03/07/2013 at 14:14 #

    Ce au scazut standardele domle :))) Pai eu cand am dat in 2006, se dadea spaga daca voiai sa iei 10, ca de trecut , trecea cam toata lumea… Nici spaga nu mai e ce a fost :))

  4. bloghita 03/07/2013 at 14:24 #

    De animatoare si barmani e nevoie. A, si „freelanceri” pe videochat.

  5. Stelian 03/07/2013 at 14:25 #

    Da Dollo, la fel imi spuneau si ai mei parinti, ca asa cum ei se duc la servici, scoala e serviciul meu si ca notele reprezinta salariul.
    Atunci BAC-ul nu era o problema sa-l iei, dar nu se copia cu atita tupeu si nesimtire. Insa examenul serios venea abia apoi, in 15, 16 si 17 iulie. 3 zile dure, fiecare cu 3 ore la fel de dure in care trebuia sa dai tot. Si eu sunt mindru ca am trecut examenul fara o ora de meditatie platita. Erau ceva ore pe la scoala pentru matematica si fizica (ce ma interesau), mai facea profa de chimie pentru interesati si bineinteles la Romana, pentru BAC.
    Si liceul terminat n-a fost vreunul de prestigiu, ci unul industrial dintr-un modest si prafuti orasel. Si totusi profesorii faceau treaba si erau bucurosi sa ne ajute. Aveau unii dintre ei o autoritate dobindita asa de mare incit eram mindri ca ii aveam la clasa.
    La sfirsitul clasei a XII-a fiecare a primit un buchet de flori. Diriginta a primit un cadou mai consistent (dar nu cine stie ce), parca directorului ca ne era si prof i-am luat ceva si profesorului cel mai iubit de noi i-am luat ceva. Iar pentru BAC sigur n-am strins nimic. Nu se punea problema de cafea sau nu stiu ce de rontait. E drept, ca nu era decit examen scris. Supraveghetorii erau tot cadre didactice din oras, dar de pe la scolile generale sau profii nostri din liceu de la alte materii. Iar corectura au facut-o tot profii nostri de la liceu. Dar au facut-o serios. Dupa 4 ani de teze si lucrari de control in ciuda coltului indoit nu mai aveau nevoie de semnatura sa stie a cui e teza respectiva. Iar pentru „candidatii” ;a inginerie proful de matematica ne-a corectat tezele la singe, cautind orice greseala. In ciuda subiectelor „triviale” tot a gasit cite ceva. In fond era repetitia generala inaintea examenului de admitere.
    Am vazut subiectele acum la matematica. Cel putin subiectul 1 la profil „matematica” este de clasa a VIII-a. Mie mi-e rusine de astfel de subiecte.

  6. unapenet 03/07/2013 at 14:35 #

    ce ma mira cel mai tare pe mine, dupa cum recunoaste dollo, este comportamentul parintilor care au studiat pe vremea cind nu se stia de dat mita sa treci bacul.

    profesorii mei – dintre cei ne-pensionati, majoritatea persoane exceptionale – nu pot intelege ce s-a intimplat cu elevii lor. acestia sint parinti acum, si au iesiri nervoase (in fata copiilor lor!) de genul ‘ce vrea si proasta aia de profa de istorie cu tema asta? uite am pierdut acuma ce i-a zis (X) lui (Y) in telenovela!’ (caz real, eram linga acea persoana). cum sa ne asteptam ca elevii sa aiba un dram de respect fata de un profesor?

    • unapenet 03/07/2013 at 14:48 #

      si: da! am comentat acelei persoane ca nu poate evalua ‘prostia’ unui profesor in mod gratuit, sau macar sa nu o faca in fata copilului.

  7. Frosinica 03/07/2013 at 15:45 #

    Una si cu una fac doua: reactiile unora dintre profesori sunt un raspuns la atitudinea majoritatii parintilor din tara asta fata de corpul profesoral. Parintii au capatat de-a lungul timpului prostul obicei de a critica, suspiciona, denigra si altele pe toti profesorii, in functie de cum „li se scoala” parintilor respectivi. Va dau un exemplu concret, ca sa fim bine intelesi: fie-mea a absolvit acum clasa a IX-a, in cadrul unui mare liceu dintr-un mare oras, centru universitar. Singurele materii la care elevii nu au 10 pe linie sunt matematica, fizica si chimia. In rest 10 PE LINIE TOATA CLASA, LA ABSOLUT TOATE MATERIILE!!! Deduc eu de aici ca, in afara de profesorii de matematica, fizica si chimie, care au coloana vertebrala, restul sunt niste nevertebrate care-si cumpara linistea dand note „la liber”. Ce s-a intamplat in ultima saptamana de scoala? S-a dat o mare strigare pe grupul nostru de parinti de pe yahoo, s-o punem de-o intalnire la ceas de seara, la o crasma din oras, ca sa facem o hartie catre conducerea liceului sa le schimbe pe scorpiile care le strica mediile puisorilor nostri. Eu nu m-am dus sa particip la o asemenea marsavie, dar 2/3 dintre parinti sunt de acord cu metoda asta de comunicare cu profesorii copiilor nostri. „Nu ne faceti pe plac, va dam jos, mama voastra de incompetenti!” Pariu ca la toamna fie-mea nu va mai avea aceiasi profesori? Pariu ca la anul vor avea puisorii 10 pe linie la toate materiile?

    • val 03/07/2013 at 16:22 #

      nu va critic, dar gasesc ca era minunat daca ati fi putut participa la acea intalnire cu parintii si sa le bateti obrazul ca fug de o minima departajare a copiilor

      • Frosinica 03/07/2013 at 16:25 #

        A mai fost o tentativa de acest fel in primavara, in timpul unei sedinte cu parintii, organizata la scoala, nu intr-o crasma, cand m-am ridicat si mi-am sustinut punctul de vedere. Eu zic ca m-am facut suficient de bine inteleasa…

    • ady 03/07/2013 at 19:08 #

      vrei sa-ti spun de ce au toti 10 pe linie, sau de ce trec toti analfabetii clasa?! pentru ca profesorii sunt platiti la numarul de elevi. ai numarul x de elevi, esti platit, n-ai elevi ca i-ai lasat corijenti, repetenti, etc iti scadem din salariu. dintr-un salariu si asa minuscul. parintii mei sunt profesor/educatoare asa ca mai stiu una alta. sunt platiti in functie de realizarile elevilor (diplome, medalii, concursuri), asa ca elevii sunt practic tarati la diverse concursuri, olimpiade si alte balarii si li se baga pe gat fel de fel de culegeri la varste si clase la care noi (astia de peste 30 de ani) inca mai stateam ore in sir in fata blocului (sau pe ulita 🙂 ) si ne jucam cu prietenii/colegii (am fost la primul concurs in clasa a iv-a, prima culegere- i.petrica, a fost intr-a v-a; pana intr-a viii-a n-am avut culegeri de alta materie in afara de matematica; acu’ se duc la concursuri si au culegeri la toate- sau aproape toate materiile din clasa i). am colege cu copii de scoala primara. ce povestesc fetele alea ma fac sa-mi doresc sa nu am copii ca nu fie nevoiti sa intre in sistem.
      incerc sa-mi inchipui cum ar fi reactionat ai mei daca le-as fi cerut bani sa „cumpar” vreun examen. cred ca m-ar fi alungat de acasa.
      am luat pe bune, din prima si cu note mari examene la profesori cunoscuti ca pica 3/4 din an. practic o profesie in domeniul in care am studiat (mai degraba dintr-o teama extrema de nou, decat din vreo imensa pasiune) si asa a fost de la primul job.
      pe vremea mea (maica :)), (acu’ cca 15 ani) cand lua o nota mica plodul era intrebat de ma-sa/ta-su „de ce ai luat nota asta”, acu’ intrebarea este „cine se crede profu’ ala sa-ti puna nota asta”.

      • Frosinica 03/07/2013 at 19:25 #

        Sunt educatoare si ceea ce pot sa-ti spun este ca eu una nu sunt platita in functie de numarul de prescolari din grupa mea. Este adevarat ca ar exista posibilitatea sa-mi depun documentele pentru acordarea unei gradatii de merit, dar grila de evaluare este atat de ciudat structurata si dosarul atat de stufos, incat las balta toata treaba. Fiica-mea nu a fost obligata de invatatoarea ei sa participe la concursuri, noi, parintii, nu am fost obligati sa cumparam auxiliare si, in general, nu am fost obligati la nimic. Toate investitiile facute in educatia copilului nostru au fost facute de bunavoie si in cunostinta de cauza. Ideea este ca parintii se lasa dusi de val, accepta sa faca unele compromisuri, dupa care incep sa se planga si sa reclame. Este moda cu „facem si noi ce face toata lumea”, o moda paguboasa pentru toti , copii, parinti si profesori. Ganditi-va doar la obiceiul de a sarbatori zilele de nastere ale copiilor prin tot felul de cluburi. Cine le impune parintilor trendul cu pricina? Banchete de clasa a IV-a organizate prin localuri. Cine vine cu ideile acestea? S-a ajuns in punctul „care pe care” si eu zic ca buboiul asta mare se va sparge in curand, cu urmari foarte neplacute.

  8. Bacalaureat 03/07/2013 at 15:57 #

    Eu am dat bacu’ prin 1991 si am fost prima generatie care a sustinut proba orala la Limba romana.
    De-a lungul anilor de liceu au fost parinti care dadeau cadouri generoase profesorilor „mai dificili” astfel incat odoarele sa obtina note mari .
    La bacalaureat, s-au stran bani pentru „protocol” , sume modice, c/v unei sticle de cola la litru si a unei cutii de alune.
    Au fost profesori supraveghetori toleranti si saritori care nu stricau viitorul copiilor si altii zbiri neiertatori. Culmea e ca zbirii erau perceputi ca fiind cei mai mari spagari, probabil au fost nemultumiti cu banii primiti.
    Oricum in sesiunea respectiva procentul de promovabilitate a fost de cca 50%.
    Vreau sa spun ca spaga a functionat intotdeauna, Tu nu ai avut impresia ca anumiti colegi luau note mari foarte usor desi era evident ca erau habarnisti?

  9. beatrix 03/07/2013 at 18:10 #

    de ce ar fi in educatie altfel decat in administratie, justitie, sistemul medical?..
    si cine isi asuma sa nu dea bani la doctor cand are o ruda a carei sanatate sau viata depinde de atentia doctorului?
    cui nu-i trece prin minte, macar, sa dea o spaga politistului care ii cere permisul pentru vreo ilegalitate?
    totul se face pentru o rezolvare mai usoara a problemelor – „the easy way”
    spaga, in zilele noastre, se da mai mult decat se cere..

  10. Monica Lauleanu 04/07/2013 at 08:45 #

    „Viitorul țărișoarei, care deși învață de mici să facă diferența între teorie și practică, ajung să îngroașe iremediabil rândurile șomerilor și ale inadaptaților în societate”
    Eu am alta opinie draga Dollo: inadaptatii in societate suntem noi, cei care nu stim sa fim oportunisti, cei care avem un set de valori morale. Copiii din prezent sunt si vor fi foarte bine adaptati la cerintele societatii. Domnul acela francez s-a exprimat „Romania, un stat golan”. Eu nu am motive sa-l contrazic.

    • Dollo 04/07/2013 at 11:22 #

      mie inca imi place sa cred ca binili va invinge 😉

      • spufi 05/07/2013 at 07:45 #

        iti place sa crezi, te ambitionezi sa crezi… dar bineinteles, asta indica numai cat de putin mai crezi 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Hai păpușă sexoasă, bagă!

primaria

Primele victime ale poziționării USR împotriva modificării Constituției sunt propriii consilieri generali din București, hărțuiți grobian de consilierii PSD pe tema „cuplurilor de același gen”. Famiglia tradițională PSD de la Primăria Capitalei îi hărțuiește pe copiii adoptați ai cuplului bisexual USR