Prostie infinită, de Târgu Jiu

Autoritățile din Târgu Jiu au spălat Poarta Sărutului cu jet de apă, ca pe mașini, și au montat semafoare în sensurile giratorii.

A cum trei ani când am fost pentru prima dată în Târgu Jiu, am scris că abia i-am găsit operele lui Brâncuși, că nu erau semnalizate deloc. Acum orașul era plin de panouri cu poza lui Brâncuși și cu opera lui, de zici că era candidat la locale. Am aflat adineauri și de ce. Zice Mediafax că se împlinesc 75 de ani de la inaugurarea Ansamblului Calea Eroilor. Cu ocazia asta – vine și premierul, că doar e deputat de loc – autoritățile s-au apucat astă vară să  „restaureze” Poarta Sărutului. Cu jet de apă au spălat-o, ca pe mașini. Că doar e de piatră, ce poa să strice niște apă, ha?

Dorin Dănilă, proiectantul lucrărilor de restaurare, zice totuși că s-a stricat, mai exact poarta s-ar fi îngălbenit din cauza apei, care ar fi dizolvat nu știu ce săruri din fierul băgat în piatră. Primarul zice că Dănilă ăsta ar avea un interes direct să facă scandal, pentru că lucrarea nu s-ar fi făcut cum a vrut el, pe bani mai mulți. Așa o fi, dar lucrarea asta prost făcută a costat totuși 3,7 miliarde de lei vechi, o avea dreptate și proiectantul să aibă pretenția ca rezultatul să arate așa cum l-a făcut Brâncuși, nu cum le-a dat la ochi băieților de la spălătorie.

După ce te uiți, așadar, ca prostul la poarta îngălbenită a lui Brâncuși nu te mai miri de organizarea traficului din Târgu Jiu, despre care voiam să vă povestesc. Mai exact pe strada principală care traversează orașul de la est la vest, sunt mai multe sensuri giratorii. Nimic neobișnuit, veți zice. Însă fiecare stradă care intră în sensul giratoriu este prevăzută și cu semafoare. Ceea ce e un nonsens. Stai la stop, se face verde, pornești, dar imediat ai semn de giratoriu și de cedează trecerea, și trebuie să te oprești ca să aștepți să-ți vină rândul să intri în giratoriu. Pentru că, ce să vezi, pare că toate semafoarele se înverzesc în același timp, de vreme ce mașinile intră în giratoriu și din stânga și din dreapta.

N-am poze ca să vă demonstrez, că eram la volan și nu puteam să risc să blochez circulația aia fluentă ca să pozez minunea de la Târgu Jiu.

*sursa foto

Etichete: , , , ,

17 comentarii la “Prostie infinită, de Târgu Jiu” Subscribe

  1. Andra 28/10/2013 at 13:14 #

    Dollo, este foarte bun articolul – daca doresti sa aprofundezi pot sa-ti furnizez exemple despre cum este tratat patrimoniul in alte parti – de la signalectica si informare pina la restaurare, intretinere, etc. Efectele conservarii patrimoniului construit fiind – mentinerea identitatii si ceva mai pragmatic si nu de neglijat – turismul. Secundar – creeaza si imaginea tarii. Patrimoniul construit in Romania este insa supus unei agresiuni si mutilari continue in ultimii 30 de ani – din motive de prostie, indolenta si ignoranta. Casa nu inchei in zona disperarii exista si initiative laudabile – vezi Tibanesti Iasi, sau proiectul de restaurare a bisericilor satesti de lemn organizat de Serban Sturza.
    Si o modesta sugestie – de cite ori apar dezastre in zona culturii este bine sa furnizati in articolele voastre nu numai numele proiectantilor, ci si ale constructorilor. Reputatia – buna sau proasta incepe sa conteze, si anonimatul este cea mai buna pavaza pentru incompetenta si rea-credinta.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.