P entru aceia dintre voi care-mi duc grija (sau dorul) să știți că nu sunt bine, dar o să-mi revin. Am zis că nu are rost să împovărez pe nimeni cu crizele mele existențiale, așa că mai bine tac inteligent. O să mai dureze.
La fel de inteligente sunt și niște albine care și-au făcut stup de câteva zile în balconul meu, într-una dintre țevile balustradei. Robotesc din zori și până seara, e chiar coadă la cele două intrări, dar din păcate nu știu ce coc ele înăuntru. Nu am acces și mi-e și cam frică să le întreb. Deocamdată le observ.
Are cineva idee dacă e bine să le las să-și facă casă aici sau să le descurajez cumva? Deocamdată nu mă deranjează și mă gândesc că la iarnă vor îngheța. Nici Toshiba nu le bagă în seama. Nici ele pe noi.
am vesti proaste pentru tine; daca-s „albinele” din poza, alea sunt de fapt viespi, nu albine.
deci n-ai sansa la miere, poate cel mult niste carton d-ala bun, bio, de la cuib.
Scapa de ele cat mai repede. poti incerca sa arunci o oala de apa oparita peste ele.
p.s. orasenii astia :))
flacara oxiacetilenica!
sau un film documentar pentru bbc, cu viatza viespilor din viesparul citadin bucaleshtean, pentru care ai pregatirea si sculele necesare, dupa cite imi amintesc.
poate trece si spleenul
Alea din poza sint viespi clare. Exista un spray super-eficient special contra lor, l-am gasit pe vremuri la Selgros si am scapat de ale mele din pod. Nu le lasati sa ramina acolo (nici daca sint albine nu trebuie sa ramina, nu e un spatiu bun pentru ele). Va sint mult prea aproape, si intr-o zi vor ataca incotro apuca fara sa stiti ce nu le-a placut, vreun miros, vreo miscare, vintul, caldura, frigul…
Planta imi place foarte mult, seamana binisor cu macrisul iepuresc (ca idee, ca ala e verde, mai mic si frunzele sint rotunjite, dar ideea e aceeasi, si floarea seamana). Macrisul asta iepuresc se gaseste din plin in padurile din jurul Brasovului, e frumos si mai e si foarte gustos.
Am avut si eu episoade de cocirleala din astea (meditatii existentiale sceptico-pesimiste, cum le zicea un bun prieten), cu senzatie de gol si zadarnicie in genere la mare oboseala sau dupa vreun concediu care mi-a placut, cind m-am plictisit de prosti/prostie, cind m-am saturat sa tot caut solutii sau explicatii acolo unde nu sint. Cred ca la un om care gindeste sint inevitabile. Sint sigur ca trec fara sa lase urme. Toate trec. Astea chiar nu lasa urme. Pe bune.
Chiar va duceam dorul si grija 🙂 . Si eu zic ca cele din poza nu sunt albine, ci viespi, deci nu e locul lor acolo si sunt periculoase. Prietenul care va da ideea cu oala de apa oparita cred ca glumeste, un spray anti-viespi e mult mai indicat la bloc.
Ce ar fi sa mai incercati o tura cu parapanta? Ideea este 1.sa iesiti din casa, 2.in linistea naturii, 3.la inaltime (munte, deal). Oricum, pe vremea asta, Bucurestiul…
si eu care ma gandeam c-oi fi in concediu si te distrezi!
Rau faci ca taci, tacerea e inteligenta doar uneori. 😉
Totusi parca nu e felul tau sa fi introvertita.
Ia zi-ne ce te doare sa vedem daca si cum te putem ajuta! 🙂
Si eu credeam ca esti in concediu… daca ai nevoie de ajutor cu ceva, cred ca suntem destui oameni pe aici.
Si mie imi par a fi viespi. Baga mare cu spray. Si daca vrei sa te pui la curent cu un scenariu horror care implica viespi, recomand „Shining” a lui Stephen King. Are un episod acolo….
Episoade de criza are toata lumea. Welcome to the club!