D e câteva zile, de când colind străzile Istanbulului, am dezvoltat o obsesie pentru pisici. De vină e şi dorul de Toshiba, evident, dar şi dragostea turcilor pentru animale. Străzile lor sunt pline de farfurii, castroane, cutii cu apă şi mâncare uscată pentru câini şi pisici. Câinii sunt mai rari, toţi au cercel în ureche, sunt uneori şi de rasă – dar pare că trăiesc pe străzi. Pisicile, însă, flanchează aproape fiecare uşă, treaptă sau pervaz, fie că e o zonă rezidenţială de lux sau una mai rău famată. De toate vârstele, culorile şi dimensiunile, mai jigărite sau mai îngrijite, în general cam atletice, ca să nu zic slabe, se vede că trăiesc în libertate, deci cutreieră în voie uriaşul Stanbul. Pare că pisicile sunt numitorul comun al tuturor raselor, religiilor, statusurilor sociale sau economice care s-au adunat aici, pe malurile Bosforului. O babilonie, din punct de vedere al comerţului, circulaţiei, distracţiei, dar o uniune în dragostea sau măcar toleranţa faţă de animale. Iar asta spune mai multe despre oamenii care trăiesc aici decât alte prejudecăţi pe care le avem toţi despre diferite popoare. Başca faptul că deşi locuiesc în Taksim – un fel de Ferentari la puterea a doua – n-am văzut o coadă de şobolan pe străzi, ceea ce mi s-a întâmplat în Bucureşti, în timp ce mâncam la terasa de la Caru cu bere, de exemplu 😉 Dar hai mai bine să ne uităm la pozele cu pisici pe care le tot fac eu de patru zile:
11 comentarii la “Pisicile din Istanbul” Subscribe
Leave a Reply to ady
Articole
- Ce am văzut și făcut în Cipru (I) 01/05/2024
- Patimile tânărului Johny… 30/04/2024
- Macabre 12/04/2024
- Cât costă un principiu 10/04/2024
- Votul de conștiință în țara votului inutil 07/04/2024
- Lupta pentru supraviețuire, faza pe pere 05/04/2024
- Focuri care ard mocnit 16/03/2024
- Cum își întrețin cardiologii clientela 06/03/2024
- Cât costă un principiu 10/04/2024
- Votul de conștiință în țara votului inutil 07/04/2024
- Lupta pentru supraviețuire, faza pe pere 05/04/2024
- Macabre 12/04/2024
- Patimile tânărului Johny… 30/04/2024
- Ce am văzut și făcut în Cipru (I) 01/05/2024
- Tango: Eu i-as da in judecata si as pune un cont in care ...
- Marius Stefan: Singura solitie viabila este sterilizarea patruped...
- Om bun: Singura soluție era să fie legat Johnny, dar acu...
- Florin: Până și cănii sunt porci.😀...
- Andy: Felicitari! Si eu as fi interesat de numarul de te...
- Vali Constantinescu: Da, dragă Dollo, AM OBOSIT să tot spun că… ...
- Blog de Viață 2018: […] – Se mai scrie insidios că ”Min...
- Luminita Buibas: Stimate domnule Dan...Nu stiam si eram curioasa sa...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta
La clubul de carte din 12 mai 2024, ora 20.00, discutăm „Cartea clanului din Baltimore”, de Joel Dicker. Se ține prin video-conferință pe Skype, deci dacă ați citit cartea și vreți să participați, intrați pe acest link: https://join.skype.com/OwJaaBo7q5Yl
Cu un click pe poza cărții găsiți ce cărți citim la clubul de carte în 2023-2024
Ce mai zice Dollo pe Fb
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”
Pisici negre n-au?
the cats are in the eye of the beholder
Istambul nu mai e oras, e pisicarie 🙂
(e in plan sa vizitez orasul).
Foarte dragute pisicile. Dar n-am inteles care era legatura intre Taksim si Ferentari. Taksim e destul de ok si placut pentru plimbare (nu ca sultanahmet-ul dar oricum…), in vreme ce Ferentari… Dar poate gresesc eu si ar trebui sa-mi programez o excursie in frumosul cartier pastorit de Vanghelie.
imi inchipui ce miorlaieli ca lumea is in toiul noptii, in saptamana „branzii”, asta cazand di tri ori pi an! Astia vor sa fie in Europa? Vad ca sunt mai jegosi decat arabii
astia au pisici asa cum avem noi caini.
macar pisicile nu se strang in haita si nu te musca.
si sa vezi concert in perioada lor de reproducere, probabil e mai ceva ca la un concert Metallica 🙂
Pisica din ultima poza e cea mai simpatica 🙂 merge hotarat cu o privire indrazneata, si are coada stufoasa !
Complet si total pe langa subiect, doresc sa declar public ca ma enerveaza cu clabuci „lebedele salbatice”. Nu cartea in sine, ci ce se intampla, atitudinea unora, etc. Ma umple de nervi. In rest o carte interesanta. 🙂
În ceata de pisici de la Palatul Yildiz e un motan galben cu alb care atunci când vede turişti şi aparate foto face tumbe. Ştie că va fi mângâiat şi va primi ceva de mâncare 😛
una mai frumoasa ca alta ♥