În cei 16 ani cât am lucrat în presa cotidiană din România am fost plagiată de câteva ori. Mai corect spus, de câteva ori am aflat și am acționat. Nu mă pot lăuda cu rezultate revoluționare, dar într-una dintre situații „ziaristul” care mă copiase cu nerușinare a fost dat afară. De la Adevărul, secția de București. Copiase dintr-un articol pe care eu îl publicasem în Evenimentul zilei cu doar câteva zile înainte. Norocul a fost că îl cunoșteam pe șeful lui, i-am scris și așa s-a rezolvat.
Altfel, juriștii ziarelor la care am lucrat nu s-au bătut niciodată pentru drepturile noastre de autor, pe care noi le cedam publicației. Deci dacă publicația nu se străduia să-și protejeze opera, noi nu prea aveam dreptul s-o facem, așa că de cele mai multe ori ne lăsam păgubași.
Apoi am mai fost „preluată” integral de pe blog cu sau fără citarea sursei, am mai făcut și eu tam-tam aci, în punga mea, dar în general plagiatul nu se sancționează în România, chiar dacă e dovedit. Nu e nevoie să spun mai mult, îl cunoaștem toți pe domnul Victor Viorel Ponta, nu?
Acum două săptămâni am aflat întâmplător, de la un prieten care urmărește pe Facebook revista Historia, că aș fi fost plagiată într-un articol publicat în această onorabilă revistă. Intitulat bombastic „Tainele năucitoare ale metroului: de ce n-a vrut Ceaușescu stații în Drumul Taberei și cum a fost construită pe ascuns stația de la Romană”, textul este semnat de Diana Toea și reproduce fidel expresii, fapte, date și personaje din serialul produs de mine în 2009 despre oamenii care au construit metroul. Textul este de fapt o compliație a câtorva episoade din cele șase scrise de mine și pe care le puteți citi aici, dacă nu ați făcut-o până acum.
Am citit și eu, m-am indignat, m-am întrebat ce e de făcut? Textul a fost scris în 2012, are deja peste 200.000 de vizualizări în Historia, și zeci, poate sute de comentarii. Ce rost mai are? O prietenă care-l cunoaște pe redactorul șef de la Historia s-a oferit să-i semnaleze omului plagiatul și să-l roage să scoată textul. Răspunsul a venit destul de dezarmant:…„textul e preluat din Adevărul și e foarte vechi”. OK, e foarte vechi (de doi ani) dar cei de la Historia încă se împăunează cu el, de vreme ce-l mai scot și acum de la naftalină și-l mai promovează pe Facebook, ca să mai facă trafic.
Mă apuc să caut textul în Adevărul, și ce să vezi. Nu numai că îl găsesc acolo, dar și în alte cel puțin două publicații care l-au preluat de atunci încoace: Metropotam și România TV. Pe ăștia i-am găsit pe prima pagină de rezultate google, mai departe mi-a fost silă să caut. Iar ei, spre deosebire de Adevărul, au citat sursa: Historia, firește 😉 Singurii care citează corect toate episoadele din EVZ sunt cei care scriu wikipedia.
Cine este Diana Toea, autoarea textului plagiat, care și-a cesionat „drepturile de autor” și a încasat bani plagiind
Diana Toea, plagiatoare
Am găsit-o pe Facebook și i-am scris un mesaj în care i-am cerut să retragă textul pentru că e un plagiat. I-am mai zis și că o dau în judecată. Mi-a răspuns așa:
„buna, atunci am adunat informatii din foarte multe locuri, care, la randul lor, nu citau o anumita sursa….historia a preluat articolul original de la adevarul, unde nu mai lucrez acum, iar in momentul in care am plecat le-am cedat drepturile de autor, deci acel text nu imi apartine mie, ci ziarului adevarul. Fireste, lucrand acum la alta publicatie, nu pot sterge textele altor ziare….trebuie sa vorbesti cu cei de la adevarul si daca doresti sa actionezi in instanta, ii vei actiona pe ei….dupa cum spuneam, le-am cedat drepturile pe articole prin contract, in momentul in care am plecat ”
Conform profilului de pe rețeaua profesională Linkedin, principalul „skill” al duduii Diana Toea este, ați ghicit, „research-ul”. Ea a fost atât de bună la documentarea acestui text, a găsit atât de multe surse pentru el, încât i-a fost greu să le citeze pe toate. Se știe că în jurnalism, dacă te inspiri din mai mult de trei surse, nu mai e nevoie să citezi niciuna, că e clar că știrea e beton, deci poți s-o semnezi ca fiind produsă de tine. Sau asta se învață la SNSPA, unde duduia a absolvit un Master in Management Communication and Human Resources?
Bun, trecând peste răutățile de la care nu mă pot abține, am încercat după asta să vorbesc cu oameni care au fost sau sunt în conducerea ziarului Adevărul, și să-i fac să retragă respectivul text. Nu îi citez aici pe ei, că îmi sunt foști colegi de presă și am toată simpatia pentru ei, dar e cert că deși mi-au promis, amândoi, că „se rezolvă” și că le pare rău de situație, lucrurile continuă să fie exact așa cum erau: textele sunt acolo, semnate de Diana Toea, fără citarea sursei, dar cu citarea copioasă a muncii mele.
O muncă de un an de zile, în care am scormonit prin arhive, am căutat potcoave de cai morți, am intervievat oameni pe care nu-i întrebase nimeni de sănătate până atunci, și nici după, am scris despre fapte pe care nu le mai scrisese nimeni, erau doar cunoscute în folclorul de șantier. A fost unul dintre cele mai frumoase rezultate ale muncii mele de ziarist, de care sunt foarte mândră. Mi-e ciudă că o fătucă cu evidente calități de research și competențe sporite în copy/paste mi-a furat munca și a dat-o drept a ei, și mai ales că nu se poate face nimic împotriva acestui gest jegos, care din păcate nu e singular în presa din România.
Eu nu sunt în măsură să lupt pentru drepturile de autor pentru acest serial. A fost scris pentru EVZ, unde a și apărut în 2009. Motivul pentru care am adunat episoadele pe blog (de unde s-a inspirat și Diana Toea în 2012) ține și de faptul că pe site-ul EVZ nu se mai găsesc foarte multe din textele valoroase publicate de ziar în anii de glorie în care a făcut parte din trustul Ringier. O dovadă pentru asta este că dacă dai o căutare pe google după „oamenii care au construit metroul”, găsești pe primele locuri Historia, apoi Adevărul, apoi dollo.ro, Metropotam, România TV și EVZ, cu greu, un sigur episod, și ăla de necitit pentru că diacriticele din text sunt sub forma unor simboluri ciudate.
Scriu acest text cu amărăciune și continuând să nu înțeleg de ce unii tineri jurnaliști preferă să fure munca altora în loc să caute și să scrie despre lumea în care trăiesc, și care le oferă milioane de subiecte mult mai bune? Nu înțeleg de ce șefii unor publicații în care, culmea, cititorii au încredere (încă) preferă să se acundă în spatele unui „textul e vechi” sau „e preluat de la…” în loc să scoată textul incriminat din paginile lor virtuale și să se dezică de plagiat? E atât de ușor să faci asta în ziua de azi, și nici nu necesită erate, ca pe vremuri, când aveam la îndemână doar tiparul.
Cât despre duduia Diana Toea, știu că ei nu i se mai poate face nimic, de aceea sper să nu se supere că o fac celebră aici pe blog. De vreme ce ea mi-a făcut cunoscută munca, chiar așa trecând-o sub numele ei, mă gândesc că atâta lucru pot să fac și eu pentru ea: s-o fac cunoscută lumii care mă citește pe mine. Nu e echitabil, ea a beneficiat de un tiraj mult mai mare, dar acum că lucrează pentru ziare.com poate să îmi dea și ea replica acolo, dacă are tupeu. Și știu că are 😉
și mai e și urâtă 😀
Au facut si parintii ei ce au putut….
Nu știu ce sa zic, diana toea are probleme mai mari
http://www.dreptonline.ro/raspunsuri_juridice_intrebari/raspunsuri_intrebare.php?id_intrebare=22846
pare prea tânără ca să fie aceeași persoană…
„Draga Dollo” (copy – paste titlu articol scris de tine)
De aia e bine sa lucrezi in programare. Daca cineva iti copiaza munca, ia si BUG-urile.
N-ai decat sa scrii texte tampite si n-o sa le copieze nimeni!
P.S. Articolele alea faine, da-ni-le noua astazi…..sa le citim
I feel with you, cum zice romanul verde din anglia.
ma revolta plagiatul, motiv pentru care, daca ar fi iesit ponta presedinte as fi renuntat la minunata mea cetatenie romana.
le explic oamenilor/rudelor/cunostintelor ca fura din buzunarul (mental al) altora cind plagiaza! devin hoti! indicarea sursei nu le reduce din valoarea muncii lor de cercetare, dar le aduce un punct pentru politete si cinste.
nu renunt! incet incet poate se mai schimba cite o persoana doua … dar ar trebui inceput din scoala cu educatia asta. acolo unde copiii deja isi pregatesc compunerile si temele cu ajutorul wikipedia et. co. ca profesor nu le-as accepta lucrarile fara o lista de referinte, de exemplu.
ar fi fain sa existe o pagina web (pe facebook?) cu numele plagiatorilor si cazurile plagiate … asa ca fapt divers, sa-i stie lumea (stiu, e stalinist, dar cum pot cei care lucreaza cu mintea sa se apere in fata nesimtitilor.
Iar cel ungurean
Și cu cel vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ș-are oi mai multe,
Mândre și cornute
Și cai învățați
Și câni mai bărbați.
Noroc c-am progresat, dragă Dollo, altfel deja miroseai florile la rădăcină.
Dincolo de glume vreau să spun că, de sute (dacă nu mii) de ani, mulți au observat cum ciobănia predispune la tîlhărie (mult timp liber, deplasări continue care fac dificilă depistarea vinovatului, etc.). Asta nu numai în România, ci oriunde (vezi personajul Luigi Vampa din ”Contele de Monte Cristo”, sau mult frichiniții cow-boy). Și, cum TOȚI valahii sînt la origine ”păstori” (pînă și Bucalele fură întemeiate tot de un soi de Becali, mai… medieval), pare-se că jefuirea aproapelui șede înscrisă în genele proprii.
Pînă la urmă epurarea ADN-ului hoțoman nu stă decît în puterea noastră, oricît ne-am gudura pe lîngă NATO sau UE.
Citesc si nu-mi vine sa cred ca se intampla in Romania. Parca ar fi un episod SF. Chiar asa de rau am ajuns ?
SF… preistoric. Se întîmplă MASIV în România de cel puțin două secole. Deci citiți mai mult (mult mai mult) decît presa. Invers – vezi procesul Caragiale-Caion.
Imi pare rau de situatie. In locul tau nu as cere sa scoata articolul, ci sa schimbe semnatura: copie de la Dollo si sa puna un link. Bani nu vezi, ca duduia i-a consumat, dar meriti un link si aprecierile pentru munca.
Noi te iubim, plagiata sau nu. Asta sa stii:)
a, si eu ma bucur ca ai scris. Articolul tau nu este doar o palma duduiei furacioase, ci este un caz real, argumentat si explicat bine ca juralist, e o lectie de cum sa nu furi pentru viitorii si tinerii jurnalisti, este o simpla prezentare a greutatilor de ziarist pe care eu (dar si altii) nu le stim din spatele calculatorului.
Mai ai si alte articole de frustrari in contactul cu societatea actuala,dar daca ar fi sa le stergi atunci acesta este ULTIMUL care sa il stergi!
Habar nu aveam ca acel articol este un plagiat, trebuia sa ne atentionezi. Fwiw, articolul a fost scrisa de o interna care a lucrat cateva luni la noi in 2012. L-am scos acum. Imi pare rau de situatie, data viitoare daca e ceva in neregula dragos la metropotam.ro si rezolv rapid. Scuze inca o data.
Mulțumesc Dragoș 🙂
Dollo, acu te simti mai bine dupa cearta asta in public?
Daca ai ceva de reprosat unei persoane fa-o in privat nu in public, si daca nu primesti un raspuns satisfacator, incearca ceva pe cale legala daca simti nevoia sa faci asta.
Asa ce rezolvi? O arunci pe „faptasa” in coltii gurii lumii, adica a „prietenilor” tai de blog, care nu rateaza ocazia sa fie abjecti.
Crezi ca asa ai contribuit la rezolvarea problemelor de caracter ale respectivei persoane? Sau ai primit satisfactia care nu ti-a fost data de cea care ti-a gresit?
Daca ii spuneai „OK, te iert dar sa nu se mai intample”, era o mica mica sansa s-o indrepti pe calea cea dreapta si poate sa-ti castigi un prieten sau simpatizant. Uneori oamnenii fac si gesturi in felul preotului din Les Miserables(Jean Valjean i-a furat argintaria, iar cand politistii i l-au adus pe Jean Valejean legat, le-a spus politistilor ca el i-a dat argintaria de buna voie lui Valjean, si cred ca in plus i-a bagat si in traista chestii ramase pe dinafara). Stiu cat doare cand esti victima unui furt, de orice fel, dar daca ai prins hotul, da-i macar o sansa sa se indrepte. O sa te simti mai bine decat in cazul razbunarii „fara mila”.
Să știi că m-am gândit destul înainte să scriu asta și n-aș fi scris dacă aș fi reușit să rezolv pe cale diplomatică ștergerea textelor sau altă modalitate de recunoaștere a mârșăviei. În urma discuției cu duduia am constatat nu numai că ea nu consideră că a făcut ceva greșit, dar și că ceilalți care au creditat-o nu se grăbesc să facă ceva. Așa că da, știu că e josnică procedura, dar mi se pare că e un mod de a face cunoscută măcar această „calitate” a domnișoarei. Cum am scris și în text nu am nicio calitate procesuală de a face ceva „legal” împotriva ei.
Chiar dacă nu ne place, până la urmă o soluție pentru astfel de chestii este publicarea lor. Sper să fiu mai altruistă data viitoare.
Pai vezi ca cei de la Adevarul cred(Dragos), au rezolvat problema.
Oricine are slabiciuni si caderi. Unii mai rar, altii mai des.. Lumea in care traim ar fi mai buna daca in cazurile astea am incerca sa intarim si sa ridicam persoanele respective, in loc sa le lovim si noi.
Nu mi se pare deloc in regula ce spui. Dar deloc. Cineva fura munca lui Dollo, ia bani pentru ea, NU isi cere macar scuze cand e prinsa (ASTA era sansa pe care i-a dat-o Dollo sa se indrepte) si te repezi tot in capul pagubasei, ca vaaai, nu intoarce si obrazul celalalt si o arunca pe sarmana hoata in gura lumii.
Si despre ce vorbesti cu „in loc sa le lovim si noi”? Cine a mai lovit-o pe duduia hoata in afara de ticaloasa de Dollo?
E un caz-scoala de nesimtire crasa si cred ca merita macar atat, sa fie pusa la zidul infamiei pe blogul asta de pe care a furat. Abia asa exista o sansa (infima) sa se gandeasca de doua ori inainte de a baga labele in bunul altuia.
Uite, Ponta a fost absolvit de urmarile furtului ordinar. Ti se pare ca s-a facut un om mai drept si mai bun???? Mie nu.
Dragoș este de la Metropotam, adică unii care au fost păcăliți la rându-le preluând de la Historia, și care citaseră oricum sursa din care au preluat. În Adevărul& Historia în continuare nu s-a întâmplat nimic.
@Motanul
Nu sunt de acord cu tine. Nu vb aici de un pusti care fura de foame sau nu constientizeaza gravitatea faptei ci de o tanara care face o facultate si un job dedicat pentru care primeste bani. Si pe care il fura fiind perfect constienta de ce face.
Pe sistemul asta, hai sa furam ca in cel mai rau caz o sa primit „OK te iert, dar sa nu se mai intample”. Tu crezi ca il inveti ceva dar iti zic ca esti luat de fraier.
Plagiatoarea in cauza a publicat in presa publica si pe internet, ceva copiat „la greu” – nu un pasaj, ci practic o mini lectura.
Nu era mare scofala sa precizeze sursa – cred ca toata lumea era multumita dar nu mai parea ea asa ‘muncitoare’. Putea sa o contacteze pe Dollo sa-i ceara voie, etc…
Dar nu mai bine furam.
Si cand este pusa in fata faptului implinit, o da dupa colt ca „nu iei ii apartin drepturile”.
Ar fi frumos ca Dollo sa dea in judecata Adevarul care la randul ei sa o dea pe ea in judecata pentru plagiat. Fiindca sunt sigur ca in fisa postului scrie ca daca semnezi un articol atunci iti asumi responsabilitatea pentru el.
Din punctul meu de vedere, Dollo a incercat sa remedieze situatia vorbind si plagiatoarea nici macar nu a spus un „imi pare rau”, „imi cer scuze”. Si atunci de ce „iertare”?
Si acum isi expune experienta pe blogul personal (pana la urma un jurnal) – nu e adevarat ce a scris? Ba da. Si revoltator ca o studenta la jurnalism fura pe rupte la job.
Si daca din asta plagiatoarea iese cu ceva mustrari ba si mai bine cu numele patat, cu atat mai bine – poate invata ceva si poate si altii cu ocazia asta.
Invatati odata ca una e furtul de foame si alta furtul de lacomie/prostie/”de ce nu?”. Tu in ce categoria crezi ca pica plagiatoarea in cauza?
ma scuzi, dar o laie. faze de tipul „te iert, dar sa nu mai faci” merg la copii de gradinita.
in cazul unor adulti de cele mai multe ori o atitudine de genul asta doar le va confirma ca ok ceea ce fac si vor persista. iar fix in cazul asta, raspunsul pe care dollo l-a primit de la tipa asta sustine.
si de ce sa nu publice problema? aia n-a avut nicio greata sa publice sub numele ei texte furate de la dollo.
Articolul aparține acelei publicații, treaba lor ce fac ca sa își apere businessul. Sunt de acord însă ca acea pitzipoanca nesimțită și impostoare trebuie făcută de rahat pe toate căile posibile, lumea trebuie sa știe ce ii poate pielea.
Eu unul nu sunt de acord cu lapidarea in public.
Daca Dollo s-a simtit nedreptatita avea alte cai decat linsajul public.
din cititul articolului, deja a incercat ceva inainte de a scrie.
Iar eu consider ca e bine ca duduia sa aiba si asta la cv de pe google.