Tu te-ai băga în politică?

De ce mi se pare demagogie ieftină invitația lui Iohannis la consultări cu societatea civilă. Plus o invitație la vot: voi cât de dispuși ați fi să ocupați o funcție publică?

A seară m-am nimerit în coloana de oameni care mergea de la Universitate către Casa poporului. Plecasem de acasă pe jos către protest și la Unirea m-am pomenit că lumea venea să dea jos Parlamentul. Părea natural să protestezi în fața Parlamentului, de vreme ce la Guvern se rezolvaseră revendicările de cu o zi înainte. Drumul fiind aproape suspect de deschis, de numeroasele echipaje de poliție care deja blocaseră circulația auto, am ajuns rapid de la Unirea în Piața Constituției. Cu vuvuzele, strigături de galerie, cearceafuri cu revendicări, părea totul ok.

vlad

Situația s-a schimbat în piață, unde după ce ne-am strâns – câteva mii de oameni – ne-am pomenit în fața unor indivizi dubioși, cățărați pe gardul Casei poporului, care strigau din portavoci lucruri trăsnite. Un nene s-a apucat să ne spună că el vine din partea diasporei, care ne transmite că e alături de noi, și că nu suntem singuri. Mulțimea l-a huiduit timid, s-au auzit niște strigături cu „lăsați diaspora, am venit pentru Colectiv”. Tipul a trecut la alte aberații. Că să ne strângem mai spre gard, că din spate vin mult mai mulți, că știe el că suntem peste o sută de mii de oameni. Schimbam zâmbete jenate între noi, cine e tipul ăsta care bate câmpii pe gardul Parlamentului? Doi puști încadrând o sticlă de băutură mascată într-o pungă de hârtie s-au hlizit cu voce tare: „îți dai seama ce beat e ăla dacă vede o sută de mii de oameni!?”.

parlament

După alte platitudini strigate cu patos de la portavoce, tipul a propus zece minute de reculegere, în memoria victimelor de la Colectiv. Piața i-a răspuns cu râsete, huiduieli și fluierături. A început să negocieze, a ajuns la un minut apoi s-a lăsat păgubaș. Domnea o jenă generală, strigături răzlețe nu reușeau să mobilizeze și să încălzească mulțimea. Toți așteptam ceva, nu știam ce, dar sigur nu ce făceau tipii ăia de pe gard. Între timp niște mașini mari de jandarmi încadrau piața pe margini, iar jandarmii de pe peluza Casei poporului le pândeau mișcările ăstora de pe gard. Tipul cu protavocea a decretat în final că „mergem spre Cotroceni”. Nu l-a urmat nimeni. Pe gard au rămas niște puști mult prea veseli, care păreau minori, și care încercau să impună niște strigături absurde. Apatie e starea care definea mulțimea.

După vreo juma de oră de bâlbâieli, dinspre Unirea a apărut un alt tip cu o portavoce și ne-a certat: de ce stați aici, când protestul adevărat e la Universitate?, de ce vă lăsați manipulați de o gașcă de derbedei din galeriile de fotbal?, treceți înapoi în Piața Universității! OK, dacă-i ordin, cu plăcere. Ne-am încolonat iar și am plecat din piață. Galeria de fotbal ne-a depășit cumva și a reușit să ajungă iar în fruntea coloanei.

Am înțeles ulterior că toată mișcarea asta ar fi fost o manipulare. Când am ajuns la Universitate, însă, nici acolo nu mi s-a părut că ar fi existat o coerență mai mare. Spre deosebire de seara anterioară de protest, azi păream toți debusolați. OK, i-am dat jos pe ăștia, acum ce? Unii vor, alții nu vor alegeri anticipate, unii vor spitale, nu catedrale, unii vor să se schimbe toată clasa politică, dar cei mai mulți sunt siguri că nu vor să se implice ei în politică. Și aici ajungem de fapt la marea problemă.

sobor autoritati

Întâmplarea de aseară mi s-a părut o ilustrare exactă a situației politico-sociale în care ne aflăm de 25 de ani. Ne lăsăm ușor manipulați pentru că nu avem clar în minte ce vrem, ca popor, și nici liderii nu se descurcă mai bine. De fapt ce am văzut eu în serile astea de protest este exact asta: că nu avem lideri. Degeaba tot batem toba că vrem altă clasă politică, alți lideri, alte partide, când realitatea e că nu se (mai) bagă nimeni în față la așa ceva. Mai ales după istoria ultimelor decenii. Sau hai să nuanțez, cred că oamenii ăia de bună credință, care chiar ar putea să facă ceva, se tem să se bage, de aceea le iau fața tot felul de impostori, așa cum avem acum în politică și cum s-a întâmplat și aseară cu grupul care a deturnat o parte din mulțime spre Casa poporului. Iar noi, ca popor, deși vedem bine că suntem conduși de niște proști, suntem în continuare apatici (culmea, chiar și la protest), așteptăm, să se bage alții, să vină liderul providențial să ne arate calea.

Mi se pare trist că la 25 de ani de la cealaltă revoluție suntem în continuare la fel de slabi la cultura civică. Zicea o puștoaică aseară în piață că nu știe ce să ceară pentru că ea la școală cu a făcut cultură civică, dar știe că nu mai vrea ce e acum. Da, e adevărat că nu s-a făcut mai nimic pentru educarea oamenilor în privința asta, deși acum nu mai avem scuza traiului într-un spațiu dictatorial închis, avem la dispoziție atâtea surse de informare și autoeducare, încât e de porc să mai dai vina pe alții care nu te-au educat.

Ne mințim singuri tot reciclând vechi clișee cum că vrem alții noi, să vină tineri care să conducă, să se implice (tocmai l-am demis pe cel mai tânăr premier pe care l-am avut), ba chiar pretindem, ca la 89, să nu mai aibă dreptul ăștia de acum să candideze deloc. Pe bune? Păi cum rămâne cu drepturile omului, ca ce chestie le interzici unora necondamnați de ceva să mai candideze? Afară de blamul moral că au fost în politica de care nouă ne e scârbă acum, dar asta nu ține loc de condamnare penală.

altii

Pe fondul acestor realități, anunțul președintelui de azi, de a chema la consultări la Cotroceni, pe lângă partide și reprezentanți ai străzii (protestatarilor) și ai societății civile, nu este decât o retorică demagogică. Nu va face decât să demonstreze lipsa de coeziune, atât din rândul societății civile – aia formată din ONG-uri – cât și imposibilitatea de a alege câțiva oameni reprezentativi pentru ce se întâmplă acum pe stradă.

Societatea civilă este deja segregată de ani de zile, există grupuri de organizații care colaborează foarte bine, dar care nu se înțeleg cu alte organizații. Se învinuiesc unele pe altele ba de pactizare cu serviciile, ba de finanțare de la Soros. O încercare de a pune la un loc părerile și dorințele lor va fi la fel de sortită eșecului cum este și încercarea de a stabili cine anume reprezintă societatea civilă. Nu e nefiresc, suntem 20 de milioane, nu suntem la fel, nu putem avea aceiași reprezentanți. Dar particularitatea românească, cred eu, e aceea că nici nu vrem să acceptăm că alții ar putea să vrea altceva decât noi, și în loc de negocieri, colaborări și discuții constructive avem doar mișto-uri, dat la gioale, dispreț. Din dezbinarea asta câștigă tot ăia care știu să se bage în față. Adică fix ce ni se întâmplă de 25 de ani și, poate, dintotdeauna.

În plus, Iohannis a mai chemat la consultări la Cotroceni, de câteva ori de când e președinte, reprezentanți ai societății civile, ca să se consulte pe marginea unor legi. La una dintre ele, din pachetul Big Brother, s-au dus de bună credință mai multe organizații care au adus argumente concrete de modificare a legii și i-au cerut președintelui să n-o promulge fără asta. Ce a făcut Iohannis? A promulgat-o pe șest, așa cum a vrut SRI. La fel de surd la părerile societății civile a fost și când și l-a luat pe Mihalache cel adormit pe post de consilier. Acum va mima, probabil, la fel interesul pentru părerea societății civile, iar viitorul premier, oricare va fi el, va purta pe frunte și ștampila „acceptat de societatea civilă”.

copil

Personal nu văd o soluție de ieșire din situația asta. Oricum nu e una magică. Rămân la părerea că probabil singura soluție e propria evoluție, așa cum scria și aseară pe o pancartă. M-am întrebat pe mine întâi dacă aș accepta să candidez pentru o funcție publică, și răspunsul a fost NU. Categoric nu. Vă spun câteva din motivele mele, dar vă invit să-mi spuneți dacă voi ați face-o, de ce da, de ce nu?

– pentru că nu am stofă de lider

– pentru că nu-mi place să fiu în lumina reflectoarelor

– pentru că nu am atâta sânge rece să suport toate mizeriile care mi se vor vărsa în cap – pe mine mă consumă și niște înjurături gratuite p-aci pe blog, darmite ce ai putea să înduri într-o funcție publică

– pentru că nu cred că un om ca mine ar rezista într-un sistem ca ăsta care conduce România

– pentru că atunci când nu cred în ce fac nu-mi iese, iar într-un partid trebuie să faci de multe ori ce cred alții, nu ce vrei tu

– pentru că, de ce să nu recunosc, e mai ușor să critici decât să faci, și noi suntem campioni mondiali la asta.

Sunt curioasă, însă, care ar fi procentul de oameni care ar fi dispuși să se bage în politică, așa că vă provoc la un vot. Sunt trei variante de răspuns doar așa, că suntem români și imparțiali, dar în realitate doar două răspunsuri ar fi valabile. Deci:

 

Ați fi dispuși să intrați în politică și să ocupați o funcție publică?

Vezi Rezultatele

 

Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc.

Etichete: , , , , , ,

22 comentarii la “Tu te-ai băga în politică?” Subscribe

  1. Cristian 05/11/2015 at 15:20 #

    Aproape totdeauna nu sunt de acord cu tine, dar acum imi dau seama ca ai pus un dignostic corect.

    Cred ca ne-ar fi mult mai bine daca nu ne-am alia contra ceva (biserica, …. ), ci pro ceva.

    🙂

    • Dollo 05/11/2015 at 15:26 #

      E bine că încă mă citești, dacă se întâmplă așa des să nu fim de acord 🙂

  2. caprituss 05/11/2015 at 15:46 #

    mbine, înțeleg motivele. Dar măcar purtător de cuvânt, te bagi? 😀

    • Dollo 05/11/2015 at 20:24 #

      Depinde al cui 🙂 Trebuie să fiu de acord cu el/ea ca să-i port cuvintele.

      • caprituss 05/11/2015 at 21:48 #

        al meu! Sunt ok cu tot ce zici, am încredere! Am nominalizat, oricum, APADOR-ul în mailul către presidency, dar dacă te bagi I swearz că dau mail din nou cu rectificare.
        (știu că nu prea comentez aici pe blog, însă citesc tot. Și lurk-uiesc și pe fb. Ok nu mai zic nimic că mi-e că dau sernzație de stalker. Să știi că nu știu de unde cumperi pâine!)

  3. dancapitandeplai 05/11/2015 at 16:18 #

    Nu inteleg ce frica ar trebui sa ne fie de a ocupa o functie publica. Nu iti trebuie mai multa stiinta decat bunul simt al unui bun administrator de bloc.

    Programul politic poate fi unul foarte simplu: sa ne lase in pace.

    De exemplu in urma tragediei politicienii au inventat noi avize si mai multa putere pentru purtatorii de stampile. Nimeni nu sesizeaza ca problema nu e ca nu ar exista reguli (ele exista, ba chiar prea multe si se bat cap in cap) ci ca nu le urmareste nimeni aplicarea. Tot ce se va intampla e ca de maine va creste spaga, pentru ca, nu-i asa, aia care nu au miscat un deget pina acum pentru a implementa legile, vor avea dreptul sa-ti faca si mai mult rau daca nu le dai spaga.

    Va dau eu un subiect de protest: sa se desfiinteze autorizatia data de primarii pentru activitati economice. Autorizatia aia data de Primaria Sector 4 pentru Club. Este perfect inutila, exista oricum autorizatii sanitare, veterinare, PSI, de mediu, autorizatii de construire (daca e cazul sa se construiasca ceva pentru acea activitate). Este doar un motiv pentru niste functionari sa incaseze un salariu iar pentru sefii lor sa ia niste spagi grase.

    Daca multimea va putea schimba asta, intr-adevar incepe sa se schimbe ceva in Romania. Altfel e „pleaca ai nostri, vin ai nostri”.

  4. Claudiu Minea 05/11/2015 at 16:21 #

    Da. M-am „bagat” deja in politica. Sa vedem ce va iesi.

  5. Dana 05/11/2015 at 17:00 #

    Da, vreau. Daca nu vreau ca si fetita mea sa traiasca ce am trait eu, eterna tranzitie catre ceva necunoscut dar din pacate nu si ceva mai bun, vreau. Nu ca vreau, trebuie. Cu toate neajunsurile pe care le-ai enumerat.

  6. Lucian Mustaţă 05/11/2015 at 17:30 #

    De fapt, problema cu oamenii integri, buni lideri și profesioniști în domeniile lor – pentru că doar astfel de oameni ar putea schimba cu adevărat ceva, începând de-acolo din vârf – nu se bagă în politică de teama compromisului. Nu poți conduce o țară – sau un minister – fără să fii nevoit să tai dintr-o parte și să pui în alta. Să mulțumești 20 de milioane de oameni e imposibil și nimeni nu vrea să facă asta.

    • Dollo 05/11/2015 at 20:23 #

      Asta e de la sine înțeles, grav e că la un moment dat pare că nimeni nu e mulțumit de nimic. Iar modul de manifestare nu e deloc rațional.

    • dana eugenia 06/11/2015 at 12:09 #

      mai mult decat atat – daca intri intr-un partid, trebuie sa participi la niste Sedinte, apoi sa socializezi cu niste personae, cel putin „caudate” … care s-ar putea sa nu fie de nivelul tau 🙂

      de exemplu, la PMP S5 am avut o colega de „comitet executiv” care isi punea pe FB poza in costumul de baie … de la buric in jos … respective era fina lui Lucian Iliescu – consilier local bucuresti, acum membru in conducerea NOULUI PMP (cu base in frunte)

      da, sunt basista 🙂

  7. Cristi 05/11/2015 at 17:36 #

    uite ca sunt.
    http://www.emilstoica.ro/e-nevoie-de-profesionisti-eu-ma-ofer.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+emilstoica+%28j+e+o+p+a+r+d+y%29
    si garantat ar fi si altii,
    de-a lungul timpului, am urmarit tot feul de istorii din culisele guvernului cu indivizi f. eficienti care in 3 luni schimbasera atat de multe incat ameninta sa contaminseze ministere intregi. asa ca se sesizau niste mahari (nu mai retin, oricum nemernici de-i vezi mereu la televizor) si ii expediau cu un sut in cur inapoi in US, Anglia, Germania sau tara aia de kkt de unde venisera…

    • dancapitandeplai 05/11/2015 at 17:51 #

      Cristi
      esti naivi daca crezi ca TVR poate fi pusa pe picioare.
      Acolo daca dai o femie de serviciu afara se va numi o comisie parlamentara ca sa cerceteze cazul. Nu vreau sa-ti spun in ce ite de contracte colective, regulamente, libertati editoriale, drepturi ale minoritatilor, sindicate, contracte care nu pot fi reziliate (dar foarte banoase pentru beneficiari) vei fi prins. Nu rezista nimeni 2 ani acolo daca nu subscrie la sistem.
      Intrebarea esentiala este: de ce avem nevoie de TVR? Nu putem sa-l inchidem? Daca vrem sa realizam dreptul constitutional la informare nu e de ajuns radioul? (nici acolo nu pot fi verificate cheltuielile, dar macar e mai ieftin prin natura lui, si ne putem asuma pierderile)

      • cristi 06/11/2015 at 17:00 #

        Pai problema este ca tu gandesti in termenii sistemului vechi. Nimeni din oamenii astia de calitate nu se baga in cacatul asta si nu despre cacatul asta e vorba. Noi discutam aici despre RESET! Cu ce oameni, intreaba Dollo si altii? Uite, am dat exemple.
        Si chiar daca nu le-as da este ridicol sa crezi ca tara asta functioneaza numai cu niste borfasi! Este sinucigas de-a dreptul.
        BTW, ca au mai aparut nume..Ciolos este un nume excelent, cu conditia sa fie lasat sa-si faca Guvernul.
        Si evident ca poate fi inchis si TV si radio. Guvernul/Administratia US nu are in subordine nimic media. Pt. comunicare, cheama presa la Casa Alba.

        • dancapitandeplai 09/11/2015 at 12:14 #

          Eu gandesc in termenii democratiei, nu stiu daca sunt vechi sau noi. Orice guvern trebuie sa aiba un sprijin in Parlament. Chestia cu tehnocratii e o abureala a unor politicieni care fug de o problema care arde si din care ei nu vad nici un castig.
          Orice politician rau sau bine intentionat va da peste interese. Multe. Pe bani multi. Care vor plati ziaristi, avocati, si mercenari politici ca sa te faca praf. Hai sa ne ferim de wishthinking, si sa actionam in lumea reala.
          N-am auzit pe Ciolos sa promita ca va desfiinta autorizatiile de functionare inutile pe care le dau primariile. Sau alte autorizatii la fel de inutile, ca sa nu ziceti ca am o obsesie cu asta. In realitate nu am auzit pe nimeni din minunatii reprezentanti ai societatii civile sa ceara ceva de genul asta. Aud aceleasi texte rasuflate cu 300 de parlamentari, 6% din PIB pentru educatie s.a.m.d. Ca sunt 600 sau 300 de parlamentari crezi ca se va schimba ceva in afara ca poate vor fi cheltuielile mai mici pentru Parlament? Nu. Daca bagam 6% din PIB (insasi chestia asta e o prostie PIB e un indicator statistic si nu niste bani de care dispune cineva) intr-un sistem corupt pina in maduva oaselor si total ineficient crezi ca se va schimba ceva?
          Toti vorbesc de RESET dar toaca aceleasi texte rasuflate lansate tocmai de vechea clasa politica pe care vor, cica, sa o schimbe.

  8. Motanul 05/11/2015 at 18:18 #

    Da, eu as accepta o functie publica(prim ministru sau ministru administratiei publice si internelor) daca mi s-ar oferi.
    Avantaje:
    1. Am experienta vestica, stiu ce ar trebui facut in administratie, unde e marea birocratie si marea coruptie.
    2. Nu mi-e mila sa dau oameni incompetenti sau corupti afara, sau chiar sa-i trimit in judecata.
    3. As cere o lege prin care persoanele condamnate pentru acte de coruptie sa nu mai aiba access niciodata la functii publice sau bani publici
    4. As cere scoaterea religiei din scoli si as cere inapoi banii donati de catre stat bisericilor. As interzice ca statul sa mai faca „donatii”.
    5 As face o lista neagra cu firmele si patronii lor care au inselat statul, si le-as interzice pentru totdeauna accessul la fondurile de stat. Bineinteles ca as recupara banii de la persoanele respective, prin nationalizare daca trebuie.
    6. As interzice constructiile care nu respecta planul urbanistic in orase si as interzice existenta simultana a doua santiere la mai putin de 2 km distanta intre ele, in orase.
    7 As interzice prin lege ca reparatiile drumurilor si strazilor sa se faca in timpul zilei. Se pot face pe portiuni, noaptea, intre 10 si 6 dimineata, dupa care portiunea respectiva sa fie redata circulatiei.
    8 I-as da afara pe cei din administratie la constatarea de neregului pe teritoriul lor, inainte de a se intampla nenorociri. De exemplu, daca intr-un oras de provincie as intra intr-un restaurant in care se fumeaza, l-as da afara pe seful politiei locale pentru ca n-a instituit o atmosfera de de teroare in randul patronilor de restaurant, incat acestia sa se teama de lege, chiar acea referitoare la interzicerea fumatului.
    Frumoase vise, nu? 🙂

    • Dollo 05/11/2015 at 20:21 #

      Cam 🙂 Oricum, interesante procente la vot

  9. val 05/11/2015 at 20:53 #

    seara buna Dollo,

    – cand am citit stirea ca asteapta Klaus email de la mine, m-am gandit instantaneu la cateva nume, printre care si unul cu Dolores. pana la urma m-am gandit ca tu faci deja bine acolo unde esti si recunosc ca nu te-am propus. Acu vaz ca nici nu vroiai, asa ca m-am linistit

    – am propus pe Laura Stefan, Alexandru Calinescu si inca un nume arhicunoscut, dar pe care îl tin pentru mine

    – a intra in politica nu inseamna neaparat sa ateptam sa ne propuna cineva ministri. trebuie inceput de jos, sa demonstram ceva. sa candidam intai pentru consilier local si apoi, daca rupem gura targului, sa ne visam ministri. Eu sunt prins cu treburi, copii, munca si casa prin strainataturi, dar visez ca la pensie vin si ma stabilesc intr-o comuna de lânga Iasi, aduc cateva firme de afara sa arat ce pot face chiar si din afara politicii (o firma am adus deja) si apoi candidez la primar de comuna, sa schimb si ce nu s-a putut din pozitia de antreprenor. De asta am raspuns cu da la sondaj

    • Dollo 05/11/2015 at 20:56 #

      Laura Ștefan este o nominalizare foarte bună. Pe domnul nu-l cunosc. Pensie lungă îți doresc atunci 🙂

  10. dana eugenia 06/11/2015 at 11:55 #

    am fost in politica in 2013-2014, in ceva „nou” … care prin februarie 2014 a fost invadat de cadre vechi (si majoritate penale) … PMP

    acum, daca se schimba oamenii, poate ar merita sa intri … doar daca apar partidulete noi, ceva local …

    partidele vechi sunt osificate in traditiile de pupat in fund si inghitit broaste ca sa primesti un loc caldut „de la partid” intr-o primarie, intr-un minister …cam asta era gandirea si a celor „noi”

    nu proiecte, nu „ce pot face eu pentru sectorul meu?”, ce pot imbunatti, ce pot schimba – ci ce fac sa ma remarc, asa incat sa primesc un post caldut la partid/in administratie 🙂

    si simpatizantii? nici cu ei nu mi-era rusine – nu veneau din simaptie pura, din convingere; „unde ne duceti (manastire/excursie/restaurant) DACA venim la miting ?” asta era principal preocupare 🙂

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască