Diferența dintre un tren privat și unul CFR

trenul 1 - vagoane vechi, fără ventilație, fără prize, WC murdar - 37 de lei trenul 2 - vagoane noi, aer condiționat, prize, WC curat și decent - 54 de lei

De pe drum

– Ridică-te de pe scaun, ia uite la ea, s-a și așezat, nu ți-a rușine? Dă-mi 21 de lei! o admonestează Nașu’ pe o călătoare urcată pe la Ploiești în trenul CFR care se întorcea la București de la Galați.

Cele câteva capete de călători s-au întors curioase spre capătul vagonului, acolo unde se petrecea scena. Nașu’, un ins cu părul alb, era indignat.

– Dar ție nu și-e rușine de toți oamenii ăștia care și-au cumpărat bilet? Cum te urci așa în tren fără bilet? Dă-mi 21 de lei! continuă Nașu’

– Da de ce să-ți dau, că lucrez la CFR, nu am nevoie de bilet!, se apără femeia cu voce pițigăiată.

– Dovedește-mi că lucrezi la CFR, arată-mi certificatul! riposteză Nașu’

– Nu-l am, că a rămas la maistru!

– Minți, trebuia să ai o copie. Dă-mi 21 de lei!

– De ce să-ți dau, că lucrez la CFR…

Și tot așa până când femeia s-a ridicat de pe scaun și au coborât la parter, de unde nu le-am mai auzit vocile. Probabil au căzut la un consens, că n-am văzut pe nimeni aruncat din tren, cu excepția celor trei care au coborât la o oprire scurtă în triaj, și au trecut printr-o spărtură din gard peste toate liniile, ducându-se undeva în Giulești.

Asta a fost întâmplarea amuzantă a unei călătorii neașteptat de civilizate cu CFR-ul, de la Galați la București, după ce căzusem pradă prejudecăților și alesesem, la dus, un tren privat, că așa citisem niște păreri pe Facebook de la prieteni. Unde mai pui că era și mai ieftin privatul decât CFR-ul. Alegerea operatorului privat se impunea, deci, dar în realitate s-a dovedit o țeapă.

Vagonul etuvă privat

Am mers cu TFC (Transport Feroviar Călători), plecat duminică, de la 15.17 din Gara de Nord, ajuns transpirată până la chiloți aproape cinci ore mai târziu în Galați, într-un vagon relativ decent ca aspect, dar încins ca o saună din cauza lipsei ventilației. Deși pe pereți erau niște manete care indicau posibilitatea de a muta de pe cald pe rece, ele erau doar de decor, cum aveam să aflu de la Nașul trenului:

– Putem să obținem ceva aer rece dacă mișcăm manetele astea? zic.

– Puteți încerca, dar n-ar fi indicat că s-ar putea să deblocați valva de căldură și va fi mai rău, m-a calmat el, spunând că oficial nu a venit vara, deși afară erau 30 de grade.

Așa că ne-a rămas varianta să ne rugăm, din 30 în 30 de km, de niște cucoane care stăteau în dreptul geamului care se deschidea (că nu erau toate așa) și să le convingem că pe ele nu le va trage curentul, că se află chiar în dreptul geamului, ci ne va trage doar pe noi, ăștia de stăteam și asudam din greu mai în spatele vagonului. Ele s-au lăsat convinse cu reticență, dar nici fereastra nu era de partea noastră, că se tot ridica la loc la intervale regulate de timp. În timpul ăsta, șiroaiele de transpirație ne alergau pe sub haine cu viteze mai mari decât avea trenul.

Eram în ultimul vagon al unui auto-tren format din trei vagoane, care gâfâia el însuși la fiecare plecare de pe loc, de te așteptai că-și va da duhul dintr-o gară în alta. Și a avut câteva ocazii, pentru că mai ales pe tronsonul București-Ploiești mai mult a stat decât a mers. Vagonul mai avea și o cameră video de monitorizat călătorii – ceea ce făcea ca totul să pară un experiment social despre cum reacționează oamenii la căldura extremă – și o budă urât mirositoare, ca toate budele de tren. Scria că are wi-fi, dar telefonul meu nu l-a prins, și mai bine că a fost așa că nici prize nu avea vagonul, așa că am ajuns la destinație cu bateria încă plină. În fine, mărețul tren privat a fost aproape full până la Brăila, probabil și pentru că era duminică, dar și pentru că în folclorul popular este preferabil variantelor CFR.  37 de lei toată distracția. Dacă așa rău era în trenul privat, cum naiba o fi în CFR?

Vagonul CFR

Așa că la întoarcere ne-am așteptat la ce era mai rău, pentru că varianta privată, atâta cât era ea, nu mai era disponibilă la ora aia. Ne-am pus soarta cu ochii strâns închiși în mâinile hulitului CFR. Și nu ne-a părut rău. Tot trei vagoane, dar cu etaj, ceea ce a făcut ca numărul călătorilor, parcă mai puțini decât la privat (dar era marți), să parcă și mai mic. Înăuntru, aer condiționat, atmosferă civilizată, scaune curate – dacă n-ar fi existat niște pete făcute tot de călători, firește. Wi-Fi, prize la fiecare scaun, afișaj electronic la capete și primul WC curat, cu apă curgând și săpun, pe care mi-a fost dat să-l folosesc vreodată în tren. Singura ciudățenie a fost faptul că avea capacul prins în șuruburi și în față și în spate, ceea ce denotă relația mutuală de încredere cu călătorii.

Per total drumul a fost parcă mai rapid – datorită climatului – așa că n-am apucat să beau toată sticla cu apă pe care mi-o luasem din Galați, speriată că voi sfârși epuizată de căldură și dezhidratată pe calea ferată. 54 de lei biletul, cu 17 de lei mai scump decât privatul, dar a făcut toți banii.

Așadar, comparativ a fost așa:

trenul 1 – vagoane vechi, fără ventilație, fără prize, WC murdar – 37 de lei

trenul 2 – vagoane noi, aer condiționat, prize, WC curat și decent – 54 de lei

Am ales să vă povestesc întâmplarea, deși nu are nimic special în ea, pentru că mi-a fost ciudă de decizia pe care am luat-o, bazându-mă pe niște informații de pe Facebook, care mi-au alimentat propriile prejudecăți și deci, au fost cu atât mai credibile.

Nu faceți ca mine, alegeți CFR fără prejudecăți!

Tags: , , , , , , ,

11 Responses to “Diferența dintre un tren privat și unul CFR” Subscribe

  1. Ady 22/05/2019 at 14:21 #

    cred că depinde de trenul privat, de firmă, de… am mers la și de la Brașov/Câmpulung cu tren privat, curat, wc curat (cu apă și săpun), cu aer condiționat, prize, WI-FI funcțional.
    ba chiar, la un drum (veneam de la Brașov), au dat drumul și la căldură la rugămintea călătorilor, pt că, deși era sfârșit de iunie, ploua și era frig.
    tariful era jumătate din cel al CFR.

    dar da, trenurile CFR-ului sunt din ce în ce mai decente în ultimii 5-6 ani .

  2. Dumitru Costel 22/05/2019 at 17:37 #

    Daca mai ai drumuri spre Brasov sau Constanta iti recomand Astra Transcarpatic, au niste trenuri destul de moderne si un personal amabil, iar conditiile sunt mult peste TFC. Au trenuri si spre Timisoara cu trecere prin Craiova doar ca pleaca pe la 20:06 din Gara de Nord si nu stiu cat de folositoare sunt.

    • marius P 24/05/2019 at 16:17 #

      Trenurile alea care au lasat calatorii in camp fara nicio rusine???.Alea care mai mult sunt anulate decat circula? Intra pe pagina lor de facebook sa vezi recenzii…Automotoarele alea au fost aruncate de danezi pentru ca au picat toate testele.si se pare ca la noi circuland si in regim comercial le-au mai picat o data…

  3. Stelian 23/05/2019 at 01:30 #

    Si durata drumului? Ca pe vremea CFR-ului unit si comunist duratele erau destul de decente. Spre Galati n-am circulat, dar pina la Brasov erau vreo 3 ore, Craiova tot atit, Turnu Severin vreo 5 ore jumatate, Sibiu prin Brasov vreo 6 ore, Cluj vreo 8-9 (seara de la 10 pina dimineata la 6 sau 7).
    Ultimele mele aventuri cu trenul dateaza de vreo 15 ani. Bucuresti-Craiova-Timisoara 9-10 ore (plecat dimineata din Bucuresti , cam 10 cred si ajuns seara in jur de 19-20, iar returul o noapte). Iar conditiile cu vagoane de dinainte de 89…

    • Ady 23/05/2019 at 11:38 #

      sunt mai mari.
      până la Craiova se fac mai mult de 3 ore. iar de la Cluj la București am făcut cam 11 ore acum 4 ani. am prieteni care mi-au zis de București-Timișoara undeva la 12 ore. vorbesc de CFR.

      • George 24/05/2019 at 08:52 #

        Bucuresti-Timisoara, normal este 9h15min… real 9h45min (30 minute intarzierea in medie).

  4. Ștefan Brăgărea 23/05/2019 at 10:30 #

    Interesant! Fiind – în general – un partizan al sistemelor private, cele povestite de dna Benezic (al căror adevăr îl cred în totalitate) mă pun pe gânduri. Sincer, mă bucur pentru CFR, dacă s-a înțeles că singura cale de succes este calitatea serviciilor.
    Altfel, trăitor fiind în București, lipsa de civilizație cvasi-generalizată a devenit exasperantă!
    Deși nu am mai folosit de mult transportul feroviar, acesta rămâne o componentă importantă a mobilității, indispensabilă în viața modernă. De aici marea sa importanță.

  5. alberto 29/05/2019 at 12:15 #

    Nici nu se compara cele private cu cele de la Cfr, Cfr daca nu va investi in infrastructura , linile modernizate, trenuri noi (la Craiova se fabrica Trenuri noi pentru export, pentru noi nu putem produce) nu o sa rezolve niciodata nimic si o sa ramanem mereu cu trenul personal cu intarzieri de sute de ore.

  6. pehash 31/05/2019 at 15:10 #

    E ca si cum ai spune ca ai fost la o bodega si era mancarea mai proasta decat la cantina studenteasca, deci toate restaurantele private sunt la fel.

    Remarul si Transferoviar sunt rezultatul unor tzepe uriase, de sute de milioane, date CFR. Proprietarul, Calin Mitica, a fost arestat la un moment dat intr-un dosar de coruptie, dar nu stiu ce s-a ales de el. Poate ca ar merita o investigatie din partea unui jurnalist.. 😉

  7. Cefereee 06/06/2019 at 15:46 #

    Privatii primesc de la stat suficienti bani cat sa nu stea in baza biletelor. Cam de vreo 3 ori mai multi decat compania de stat.Trenul privat face bani si daca circula gol. Evident ca celor privati le convine , mai ales ca patronii privatilor sunt fosti ceferisti, cu increngaturi prin politic…. va mai amintiti de ala de s-a spanzurat in avion?

    Dezastrul din CFR a fost declanșat de ministeriatul aiuritor al lui Traian Băsescu. În cele din urmă, modernizarea Căilor Ferate din România s-a produs prin preluarea principalelor valori de către un clan al vînzătorilor de fier vechi. E vorba de clanul țiganilor din Toflea (județul Galați) din rîndul cărora s-a ridicat ”elita” investitorilor. Actualii regi născuți din dezastrul CFR sunt niște colectori de fier vechi care au debutat cu livrări pentru SIDEX. Este vorba de cei trei veri din Toflea, Călin Mitică, Vasile Didilă și Gruia Stoica.
    Evident cu multe relatii de prietenie cu proaspat votatii europarlamentari…
    Inclusiv aia din tabara opusa PSD.
    https://www.cotidianul.ro/calin-mitica-un-profitor-cfr/

    Asta in timp ce un independent cu 29 ani de munca cinstita in US ca avocat n-a strans baremul minim cat sa intre ca europarlamentar…. Poporul roman isi merita soarta. O natie de 90% prosti.

    • marius P 07/06/2019 at 08:33 #

      Banii din compensatii sunt aceiasi, nimeni nu primeste mai mult sau mai putin.Iata cifrele:
      CFR Călători

      Va primi o compensație pe mia tren și km de 13.090,93 lei, de 25,87 lei pe mia călători și km în cazul trenurilor InterRegio și de 179,76 lei la cele Regio.

      Numărul de trenuri InterRegio pe an va fi de 76.250, cel al trenurilor – km pe an va fi de 23,82 milioane iar cel al călătorilor și km pe an va fi de 3,3 miliarde.

      Numărul de trenuri Regio pe an pe structura interoperabilă va fi de 279.937 cel al trenurilor și km – an va fi de 25,03 milioane iar cel al călătorilor și km pe an va fi de 1,46 miliarde.

      În cazul InterRegional Călători SRL cifrele sunt următoarele. Operatorul va primi o compensație pe mia tren și km de 13.090,93 lei, de 25,87 lei pe mia călători și km în cazul trenurilor InterRegio și de 179,76 lei la cele Regio (valorice identice la toți operatorii).

      Indicatorul trenuri Regio și km pe an pe structura interoperabilă va fi de 1,29 milioane iar cel al călătorilor și km pe an va fi de 50,7 milioane.

      Transferoviar Călători

      În acest caz cifrele sunt următoarele.

      Indicatorul tren și kilometru pe an pentru trenurile InterRegio va fi de 742,6 mii iar cel al călătorilor și km pe an va fi de 66,28 milioane.

      Indicatorul trenuri Regio și km pe an pe structura interoperabilă va fi de va fi de 24,7 mii iar cel al călătorilor și km pe an va fi de 1,3 milioane.

      În cazul Softrans, cifrele sunt următoarele.

      Indicatorul trenuri și kilometru pe an pentru trenurile InterRegio va fi de 646,33 mii, iar cel al călătorilor și km pe an va fi de 67,86 milioane. Compania nu operează trenuri Regio.

      În cazul Regio Călători cifrele sunt următoarele.

      Indicatorul trenuri kilometru pe an pentru trenurile InterRegio va fi de 182,07 mii iar cel al călătorilor și km pe an va fi de 11,2 milioane.

      Indicatorul trenuri Regio și km pe an pe structura interoperabilă sau neinteroperabilă va fi 5,85 milioane, iar cel al călători și km pe an va fi de 298,96 milioane.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor