Am ajuns la coada listei de cărți de la tura de anul ăsta, a clubului de carte, și a venit deci timpul să adunăm noi propuneri pentru la anul. Privind retrospectiv, lasă că m-am lenevit eu și n-am mai scris nici măcar despre cărți anul ăsta, dar nici cărțile nu prea mi-au dat ghes. Din lista lui 2023 constat că numai una a reușit să se califice pentru un soi de recenzie, deși ar fi meritat vreo două, dacă nu chiar trei.
Despre „Memoriile lui Hadrian” voiam să mai scriu, căci mi-a plăcut și merită recomandat. Că nu e rău să afli ce ar fi putut avea prin cap unul dintre despoții luminați ai Imperiului Roman. Am și început de fapt să scriu despre asta, dar n-am reușit să termin articolul până la club, iar după aia m-am luat cu altele, dar e undeva în bogata colecție de drafturi din măruntaiele blogului, la care mă gândesc cu vinovăție, și-mi propun să le reiau și finalizez vreodată. Tot acolo a rămas, de exemplu, și draftul despre „Epoca întunecării”, carte citită anul trecut și la care s-a făcut referire la clubul de carte de anul ăsta, când am discutat despre Hadrian și experiențele lui cu habotnicii creștini.
Apoi mi-a mai plăcut, din tura asta de cărți, și „Pachinko”, pentru că vorbește așa de subtil despre cum ne jucăm viețile la păcănele și nu suntem în stare să ne depășim setările din fabrică. Nici noi, nici coreenii din carte, nici japonezii care-i discriminează, nici alte nații de pe pământul ăsta, atât de obsedate de fibra lor națională.
În fine, nu am scris despre toate lumile astea virtuale în care am fost anul ăsta, parte din cauza lipsei de timp, dar cred că motivul mai serios e că mi se pare că ce aș avea eu de spus aici, despre cărțile care mi-au plăcut, e mai palid decât discuțiile pe care uneori reușim să le avem împreună, la club, pornind de la aceste cărți. Câteodată ne aprindem mai tare de la cărți care nu ne-au dat pe spate, ce să vezi 😉
Am reușit în câțiva ani, de la pandemie încoace, de când ne vedem online, să închegăm un grup destul de eterogen, dar cu gusturi aproximativ comune, iar dezbaterea unei cărți într-un grup din ăsta de lectură, oricât de prețios ar suna, vă spun eu că face mai multe parale decât scrisul la două mâini pe blog. Deși, categoric, are și asta o utilitate, mai ales memorialistică, deoarece dintr-un club de băutori, în vremurile bune, am trecut încet încet spre o gașcă de uitători 🙂
Am început să uităm titlurile și autorii, dar ne amintim diverse teme sau senzații din ele, așa că ne trezim că avem discuții de genul: am citit noi la club o carte scrisă de un evreu american care divorțase și făcea mișto de alți evrei care simțeau chemarea țării sfinte și se duceau să lupte pentru ea. Asta a venit aseară pe fondul dezbaterii despre „Învierea” lui Tolstoi, la care s-a vorbit despre oamenii cu idealuri, dacă mai sunt în ziua de azi și cum se manifestă. A reieșit că mai sunt câțiva, la fel de patetici, pe alocuri, ca și prințul Nehliudov al lui Tolstoi sau revoluționarii lui tineri și fără minte. Că
Caricatură de Ion Barbu, poștită pe un grup de intelectuali dintr-un club de carte
ci ce poate fi mai trist decât să îl citești azi pe Tolstoi vorbind despre corupția și decadența din imperiul țarist, știind ce a urmat după.
Dar hai să trecem la obiectul acestei postări, căci deși nu pare ea are totuși o utilitate. Și anume cererea de oferte. Adică strângem propuneri de titluri ca să alegem dintre ele cărțile care ne vor enerva la anul.
Așteptăm, așadar, până săptămâna viitoare câte două propuneri de căciulă, cărți pe care le-ați citit și v-au plăcut și le recomandați sau despre care v-au zis alții, care mai citesc, că n-au putut să le lase din mână. Nu contează dacă sunt clasice sau contemporane, dacă au luat Nobelul sau nu (ba chiar ar fi bine să nu-l fi luat, căci nu avem experiențe bune cu titluri din astea nobelizate).
Recomandările pot fi scrise aici, în comentarii, ca să-mi fie și mie mai ușor să le centralizez, dar știu din anii trecuți că oricât le-ai zice oamenilor să facă asta ei tot vor scrie trei sau patru titluri în comentarii pe Facebook și aia e, le iau eu și de acolo.
După asta, din toate propunerile adunate, o să votăm noi, ăștia de la club, vreo duzină cu care să ne enervăm, întrebându-ne cine dracu a propus prostia asta, și bineînțeles, cine a fost fraierul care a votat-o 😉
Walter Tevis – Gambitul reginei.
Am vazut filmul, am citit cartea. Personal mi-a placut mai mult filmul. Dintr-o carte de 2-300 de pagini sa faci un serial de 6 episoade… Ai ce sa pui in el. Nu e numai despre sah, e despre oameni, trairi, temeri.
Delia Owens – Acolo unde cinta racii. O carte despre prejudecati, vieti si destine frinte sau din contra, destine frumoase…
La fel si filmul, bine facut, respectind destul de bine litera, dar mai ales spiritul cartii. O carte ce te lasa cu intrebari…
Pierre Lemaître: La revedere acolo sus
Mie mi-a plăcut, pentru că aveam nevoie de o poveste pe bune, fără buricismele obișnuite franțuzești, suficient de lungă, cu multe personaje și cu întâmplări, cu ceva adevăr istoric în ea dar și cu multă imaginație. Pe scurt, un roman.
A mai scris încă două romane in prelungirea lui, ba chiar trei. Le-am citit și pe alea, mi-au plăcut și ele, dar sa zicem primul e mai bun. Fiecare tratează o perioadă diferită din sec XX, cu specificul ei istoric, și se agață de niște fapte istorice care au constituit fie un scandal, fie o situație remarcabilă.
Amin Maalouf – Stânca lui Tanios
Sally Rooney – Oameni normali
Elena Ferrante – Prietena mea geniala
Da, bună seria, dar am citit-o pe doamna Ferrante, din 2017 – https://www.dollo.ro/2017/08/elena-ferrante-tetralogia-napolitana/
Intre doua lumi – Suleika Jaouad
Homeric – Doina Rusti
Din lista mea de cca 250 carti cumparate si citite in ultimii vreo 5-6 ani (da, tulburare obsesiv compulsiva, am facut lista), aproape nu am ce recomanda.
Mi-am luat o gramada de tepe citind si increzandu-ma in prezentarile librariilor online, ca atare din cele vreo 250 de carti mentionate mai sus cam 40% le-am donat ulterior.
Nimic care sa „ramana cu mine”, asa cum simt ca ar trebui sa faca o carte buna.
Ar fi Romain Gary, Zmee de hartie.
Mai veche, dar mi-a placut mult: Viata trece ca un glont: memoriile unui reporter BBC de Dorian Galbinski
Si tot mai veche, dar vai cat de actuala: Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi: Kurdistan, Irak, Anatolia de Sabina Fati
Cu bonus, una din preferatele de anul asta: Shuggie Bain de Douglas Stuart
Shehan Karunatilaka, Cele sapte luni ale lui Maali Almeida
Zadie Smith, Dinti albi
Toate vietile pe care nu le-am trait – Anuradha Roy
Tara celorlalti – Leila Slimani
si eu tot Shehan Karunatilaka, Cele sapte luni ale lui Maali Almeida si Scutura 2001, Robert Veran, fictiune
non fictiune: Cine a facut Romania: Rascrucile noastre, Cristian Ghinea, si Daca Nietzsche ar fi fost un narval, Justin Gregg
m-am razgandit, retrag Cele 7 luni, care oricum au fost deja recomandate :))) si pun in loc „Cat aur ascund aceste coline”, C. Pam Zhang