N-am avut niciodată palete de badminton. Iar paletele de tenis de masă erau niște placaje făcute la matrițerie, în fabrică la mama. Primele palete adevărate le-am luat din salariu, când a fost prea târziu.
Ridică-te, Gheorghe! Și dă-ți telefonul pe silent…
Cam pe la momentul testicolelor lovite cu creionul, în sala Dalles, rece și tăcută ca o celulă de Aiud, a răsunat vesel un Nokia tune din rândul doi sau trei…
Despre polițiști, numai de bine
Când n-ai cu ce, n-ai cu ce: niște polițiști, niște țigani cărora li se confiscaseră CD-urile și o intersecție în care nu merg semafoarele de o săptămână.
Oportunități de carieră în România
Avatarurile unei jurnaliste: prea bătrână pentru un job nou, prea tânără ca să se pensioneze. Sau dați-mi un euro pe lună din puținul vostru, că altfel nici nu știți ce pierdeți 🙂
Pentru luptă, culcat!
Ordinul pe care orice polițistă știe că l-ar putea primi cândva, încă de la angajare. Sau cum se vede din cabinetul unui psiholog ordinul ministrului de interne, pentru eradicarea violurilor din miliție
Trăim în România și facem eforturi
Ne mișcăm încet, tiptil și trăim sub medie. „Life’s a bitch and then you die”.
Moarte chiaburilor din sănătate!
Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.
Ingredientele zilei
O plimbare prin parc, o ședință foto cu omul de zăpadă, un șalău în foitaj și un ceai la Clubul de carte.
Cât ar trebui să coste viața unui om?
Dacă ați pierde pe cineva într-un accident ce despăgubiri ați cere? Dar dacă ați omorî pe cineva într-un accident, cât ați fi dispus să plătiți?
Neamul ortodox cel degrabă vărsătoriu de ură
Mi se pare mai periculoasă manipularea și rescrierea istoriei zi de zi, de către formatorii de opinie din România democratică, decât a făcut-o Sergiu Nicolaescu în filmele lui pline de clișee, în comunism







