Țara mea e una singură – România, cu bune și cu rele. Germania e un loc în care stau, un loc frumos, curat, civilizat și ipocrit. Am colegi români care și-au luat cetățenia germană. Eu nu vreau – pentru că nu mi se pare corect.
Archive | Portrete
RSS feed for this section
America, țară bună, unde unii n-au vrut să rămână
Au plecat, dar s-au și întors: Povestea unei familii ai cărei membri au plecat și s-au întors din America de câteva ori, de la bunicul ardelean – oier în Montana în interbelic, la nepoata profesoară de engleză în America și Canada în anii 2000, până la strănepoata care este astăzi avocat la New York și nu dă semne că s-ar întoarce
Alma: Viața mea din România era plină de activități, oameni dragi și frustrări pe care nu puteam să le ignor
După ce a încercat să schimbe câte ceva în România, Alma Cazacu a emigrat în Olanda, unde poate bea apă de la robinet, poate circula fără frică cu bicicleta și își poate duce copilul la școala ideală. Pare puțin, dar e de fapt tot ce contează.
L. – emigrarea n-o să-ți rezolve niciodată problemele pe care le ai cu tine însuți
Cum a plecat L. din România doar pentru un an și ce a ajutat-o de fapt să rămână 20 de ani în Canada. Încă o poveste despre oameni care sfințesc alte locuri.
Cami: îmi pare rău că am fost „pushed out” pentru că oricât de bine te adaptezi altundeva, cel mai confortabil te simți tot printre ai tăi
Povestea unei emigrări în Australia, cea mai bună dintre lumile posibile, dintr-o Românie cu care nu mai vrei să ai de-a face.
G.G. „Viață noastră era o bulă și plăteam sume enorme ca să nu se spargă”
Am plecat într-o țară pe care nu o vizitasem nici în vacanță, și nu a fost o alegere. De aici a venit oferta. Dar acum, după ce am cunoscut oameni și culturi multiple, consider că a fost cea mai bună alegere și nu m-aș reloca.
„Fericirea” o găsești în țara unde avantajele ți se par fabuloase și dezavantajele nu te deranjează
Sorina Oprean s-a întors în România după jumătate din viață trăită în Spania. Cum se vede țara după 25 de ani petrecuți în Vest și o poveste despre emigrare și întoarcere, despre cum e viața cu fundul în două luntrii și cu familia împrăștiată în patru țări.
Mihai Radu: Pentru mine, România nu mai este de multă vreme „acasă”
N-am avut nici o secundă senzația că în Germania ar alerga câinii cu covrigii în coadă. Am păstrat cetățenia română pentru că e mai simplu decât să renunți la ea.
Dana H. – Am întotdeauna pașapoarte valide în casă. Dacă ar întra rușii, într-o oră aș trece Dunărea
Sunt atât de multe schimbări de făcut în România că nu cred că se vor întâmpla nici măcar în decursul vieții fiicei mele. De asta o educ și pe ea să plece. Vara trecută am fost în Copenhaga și Stockholm. Chiar și pentru un copil de 11 ani, diferențele sunt izbitoare.
Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic
Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.
Articles
-
Care-i treaba cu cardul de fidelitate
-
Lecții dintr-o viață aparent irosită
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Ady: Sunt farmacii la care am card de fidelitate, altel...
-
Om bun: Piata se bazeaza pe statistici. De unde date pentr...
-
Radu: Eu am renunțat de mai bine de 15 ani la orice car...
-
Stelian: De mult, cu sau fara carduri de fidelitate, puncte...
-
Cris: Asta îmi amintește ce ochi mari a făcut o farma...
-
F.: Intotdeauna m-a disperat obiceiul cu “flori fura...
-
Lavinia: Patricia Highsmith - Talentatul.domn Ripley W G S...
-
Laura V: Un pic de spice erotic :) Octavian Soviany - Vi...
Ce citim luna asta
