Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale
Archive | Portrete
RSS feed for this section
Epilog la o eroare judiciară – cum își cere statul scuze
Corupția face mai multe victime decât prostia, în cazul judecătorilor? Cât mai costă o eroare judiciară în România zilelor noastre.
Jocuri erotice pe bătătură
Femeia îngroapă toamna sticlele prin curte, bărbatul se chinuie tot anul să le găsească și să le golească – viața la țară e sexy 😉
O poveste cu regele Mihai
Cum a reușit un băiat de 23 de ani să-l aresteze pe mareșalul Antonescu în Palatul Regal, printr-o conspirație de care știau mulți, mai puțin serviciile secrete și nemții.
De pe sârmă, direct pe bicicletă
Povestea domnului I. continuă: undeva în orașul ăsta, în colțul ăsta de Internet, există un om de 55 de ani, în putere, care știe să îngrijească o grădină, iar de azi are și bicicletă 🙂
Mergând pe sârmă
Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.
Meseriașii
O oră din viața unui ziarist de televiziune: justiție, Facebook, Molière, whatsapp, Pitagora, penitenciare, plictis, diplome, sunet, nu mai filma, mă, că nu ne interesează diplomele lor….
De ce ea? (3)
Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.
De ce ea? (2)
Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.
De ce ea?
Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese
Articole
-
Ce cărți citim în 2023 la clubul de carte
-
Inocenții – parfumul unei copilării, fie ea și comunistă
-
Ce cărți ar fi de citit în 2023?
-
Cum a fost primul an în casa din lemn (X)
-
De fapt nu știe nimeni ce e de făcut
-
Recitind romanele tinereții, la maturitate, afli că…
-
Să vină să ne numere fosele (IX)
-
Femeia la 50 de ani – între testament și măritiș
-
Ce cărți ar fi de citit în 2023?
-
Cum a fost primul an în casa din lemn (X)
-
De fapt nu știe nimeni ce e de făcut
-
Recitind romanele tinereții, la maturitate, afli că…
-
Inocenții – parfumul unei copilării, fie ea și comunistă
-
Ce cărți citim în 2023 la clubul de carte
-
Ady: De data asta am reușit să termin cartea, răspun...
-
Dollo: Da, asta e și ideea, ca oamenii să mai vină pe ...
-
IoanaS: https://www.mobility123.com/safeway-tub-door E ...
-
-
-
yoshia: studiul geo este cerut si de catre primarie, chiar...
-
dojo: Noroc cu Sensi, ca sarisem paragrafu :D Eu is m...
-
Ce citim luna asta
