Archive | Plezirista RSS feed for this section

Stânca lui Tanios

stanca lui tanios

Despre alegerile pe care le făceau oamenii în vremuri în care nu se vota, ci cel mult se pupa mâna jupânului.

Read More 6 Comments

De ce vrem să trăim veșnic

Academia Romana

Întâlnirea dintre marea bloggerizdă Dollo zice Bine și poeta Ana Blandiana nu putea rămâne nescrisă 😉

Read More 3 Comments

Zmeie de hârtie

zmeie de hartie-romain gary

Cartea de la clubul de luna asta ne arată cât suntem de nepregătiți, din nou, pentru toți nebunii care vor să ne mai arunce iar în vreun război, în timp ce noi ne amăgim că nu vom repeta greșelile trecutului

Read More 5 Comments

Două seriale feministe, dar mișto

lessons in chemistry

Minx și Lessons in chemistry, două seriale cu feminism din ăla bunu, din anii 50-70, când femeile erau frumoase, elegante și preocupate de carieră

Read More 9 Comments

Viața de dinainte de viața de apoi a lui Maali Almeida

cele sapte luni

„Cele șapte luni ale lui Maali Almeida”, de Shehan Karunatilaka, e povestea unui fotograf srilankez care se trezește mort și încearcă să afle cine l-a omorât și să-și pună în ordine lucrurile în viața dinainte, ca s-o poată trăi pe aia de apoi.

Read More 0 Comments

Animale bolnave, scriitori cârpaci

animale bolnave breban

De Ziua națională sărbătorim românește, cu o discuție despre „Animale bolnave”, de Nicolae Breban. Un roman greu, și de citit și de înțeles, pe care majoritatea de la club l-a votat cu două mâini și acum regretă amarnic. O anticipare a anului electoral care vine, probabil 😉

Read More 7 Comments

Ce cărți citim până se termină războaiele

toshiba-carte

Cele 13 cărți care se vor citi la clubul de carte la care Nicolae Breban a obținut cele mai multe voturi (inside joke – trebuie fie să participi, fie să-l cunoști pe Breban ca să o înțelegi 😉

Read More 2 Comments

Ana Blandiana – Mai mult ca trecutul

Ana Blandiana Mai mult ca trecutul

Întâmplări de râsu-plânsu din Epoca de Aur, scrise la cald, în 88-89, și redescoperite 30 de ani mai târziu, ca într-o sticlă aruncată în mare. Rămâi la final cu o întrebare fără răspuns: o fi meritat?

Read More 7 Comments

Cărți pentru 2024

caricatura ion barbu

Primim propuneri de cărți pe care le-ați citit, v-au plăcut și le recomandați sau despre care v-au zis alții, care mai citesc, că n-au putut să le lase din mână. Pentru clubul de carte.

Read More 20 Comments

Lizoanca s-a întors în sat

doina rusti lizoanca1

Ce onoare și bucurie mai mare pe un cititor decât să-și vadă numele și părerea despre cartea autorului, taman în acea carte?! Și primită acasă, cu curierul 😉

Read More 0 Comments

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.