Plezirista

Archive | Plezirista RSS feed for this section

Carte & alte arte 18/09/2024

Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea

Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.

Alazarul ruștesc, din nou la clubul de carte

„Fantoma din moară”, încă un roman al Doinei Ruști care ne arată că zădărnicia s-a născut la sat, dar din păcate n-a murit acolo.

Feminismul n-a omorât pe nimeni…

… dar nici bine nu se simte. Cel puțin în Grădina Maicii Domnului

Familia tradițională românească de peste ocean

Filmul documentar „Mrs. Buică” – Uneori trebuie să-ți speli rufele în public ca să-ți accepți familia așa cum e ea și să încerci să mergi mai departe.

55

Confuzii, stări, schimbări și perspective, după ce ai trecut (cu mult) de jumătatea vieții.

Între două lumi – cartea căutării de sine

„Între două lumi” este rezultatul unor ani de zbucium interior, trăiți de Suleika Jaouad, fiica unui tunisian și a unei elvețience, născută, educată la New York . Fata a reușit să pună pe hârtie atâtea angoase și întrebări personale din timpul bolii, tratamentului și remisiei, încât au devenit aproape universale și te poți recunoaște în ele inclusiv ca om sănătos.

Facerea de pâine e ca pupătura de mamă

Cum s-a făcut de mi-a ieșit mai bine focaccia decât pâinea tradițională românească.

Stânca lui Tanios

Despre alegerile pe care le făceau oamenii în vremuri în care nu se vota, ci cel mult se pupa mâna jupânului.

De ce vrem să trăim veșnic

Întâlnirea dintre marea bloggerizdă Dollo zice Bine și poeta Ana Blandiana nu putea rămâne nescrisă 😉

Zmeie de hârtie

Cartea de la clubul de luna asta ne arată cât suntem de nepregătiți, din nou, pentru toți nebunii care vor să ne mai arunce iar în vreun război, în timp ce noi ne amăgim că nu vom repeta greșelile trecutului

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

La moșie 27/12/2021

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Blasfemii 25/01/2013

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Reportaje 17/06/2014

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Diverse 06/09/2013

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Românisme 02/11/2015

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Carte & alte arte 26/11/2017

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Dollo zice Bine