Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Lisabona revizitată după 13 ani
O excursie cu un bătrân de 80 de ani este la fel ca una cu un copil de 5 ani. Plus constatarea tristă că te-ai „îmbogățit” prea târziu, odată cu restul plebei din care faci și tu parte și cu care te calci pe picioare ca să mai vezi apusul lumii bune.
Cum anulezi o poliță RCA în România lui „nu se poate conform legii”
După ce am plătit ani de zile suplimentul de decontare directă la RCA, mi-am dat seama anul ăsta că e o prostie și am încercat să anulez polița înainte să intre în vigoare. Am reușit cu greu, deși aveam de partea mea legile, Codul civil și Autoritatea de Supraveghere Financiară. De partea cealaltă stăteau 15 ani de „așa se face” și convingerea că toți clienții sunt proști.
Nemurirea și dilemele etice la oamenii de știință
Oamenii din copaci, de Hanya Yanagihara, o poveste din care te extragi cu greu, atunci când ți se bate în ușa de la baie să mai eliberezi tronul și pentru alții 🙂
Ce cărți citim în 2023 la clubul de carte
Cele nouă cărți care vor fi citite în următoarele luni la clubul de carte.
Inocenții – parfumul unei copilării, fie ea și comunistă
„Cât de greu înțelegi unele lucruri pe care nu le-ai trăit direct și cât de diferit le înțelegi, în timp, chiar și pe cele la care ai asistat sau ai contribuit” – Inocenții, de Ioana Pârvulescu.
Ce cărți ar fi de citit în 2023?
Dau o mini-recenzie de carte-țeapă la schimb cu propuneri pentru cărți bune de citit în 2023, la clubul de carte.
Cum a fost primul an în casa din lemn (X)
Plusuri și minusuri într-o casă din lemn, după primul an: consum de energie, încălzire, ventilare, costuri și priveliști, plus un apendice construit cu forțe proprii – tiny house-ul din fundul curții 🙂
De fapt nu știe nimeni ce e de făcut
Două documentare făcute de Adam Curtis ne arată de unde am plecat – de la căderea comunismului – și unde am ajuns prea târziu – într-o democrație care caută soluții de supraviețuire, dar pe care nu le are nimeni
Recitind romanele tinereții, la maturitate, afli că…
Deși jumătate e scris în patul unei curve, romanul „Patul lui Procust”, al lui Camil Petrescu, nu e neapărat unul de dragoste, ci o frescă a societății interbelice românești, actuală și azi, o sută de ani mai târziu.
Să vină să ne numere fosele (IX)
Încă o formă fără fond (deși cu fond de rahat) în Grădina Maicii Domnului – controlul foselor septice în țara în care autoritățile nu sunt capabile să conecteze mai mult de 80% din populația de la sate la apă curentă și canalizare
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
