Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Ne deranjează că busola românilor este deseori bazată pe misticism, nu rațiune
De ce totuși NU plecăm din România, deși ne deranjează atât de multe pe aici – despre teamă în varianta lui Sergiu, un român care financiar o duce bine.
Stelian Cristea – Colectiv nu e nimic bun, salvările sunt individuale
Sigur sunt un emigrant. Mă trădează accentul, dar și comportamentul, căci mai trag încă de pietrele de moară pe care le-am adus cu mine. Dar sunt într-o țară unde practic toți sunt emigranți. Foarte mulți ne admiră și ne respectă pentru puterea de a ne pune viața în două valize, ca să începem în altă parte. Sigur există discriminare…
România lucrului bine făcut la țară
Reciclarea la sate, Urlăria, arderea cauciucurilor și tradiția datului cu seen, când îi scrii primarului pe whatsapp ca să-și descurajeze votanții să mai fie proști.
Despre Harry și ăla care i-a scris cartea
Și despre cei 15.000 de români care au cumpărat produsul. Părerea mea.
După jumătatea vieții nu mai numeri realizările, doar anii
Cu ce am rămas din 2022 – un soi de bilanț cu link-uri. Probabil cel mai scurt post scris de mine în istoria blogului. Conține și pisici 🙂
Cât de greu scapi de locul de parcare din fața blocului, în sectorul 3
Deși e greu de crezut, pare aproape la fel de complicat și de durată să anulezi abonamentul de parcare de reședință în sectorul 3, pe cât este să-l obții. Iar posesia unui loc de parcare plătit face din tine un mic latifundiar cu accente posesive maladive.










