Cu mama în aventura vieții
2022 a fost un an. Nici bun, nici rău, l-am trăit și pe ăsta așa cum s-a nimerit. De fapt spre deosebire de alții, care au pierdut multe anul ăsta, aș fi nedreaptă să mă plâng. Nu mi s-a întâmplat nimic grav, am avut parte și de câteva mici vacanțe relativ frumoase, am citit câteva cărți bune, am văzut și câteva filme, cu sănătatea încă stau bine. Dar viața pare că s-a așezat așa pe un culoar mai molcom, ceea ce până la urmă e firesc după jumătatea ei, așa cum e supranumită optimist vârsta asta de 50 de ani. Așa că, anul ăsta nu am a mă lăuda cu realizări, ci doar cu încă un an trecut cu bine.
Dacă ar fi să aleg doar câteva chestii cu care rămân din anul ăsta aș face următoarea listă:
Vacanțe – Germania de vreo două ori, Secuimea noastră și Lisabona revizitată după 13 ani. Am fost câteva zile și la marea noastră de suflet, dar acolo nu mai e nimic de zis, doar de lenevit, mâncat bine și ascultat cicadele și valurile mării;
Cărți&filme – Anne Lister, un personaj descoperit anul ăsta, ocupă primele locuri și la cărți și la filme. Pe următoarele vin: Lizoanca Doinei Ruști, Oamenii din copaci ai Hannei Yanagihara, Inocenții și Cine te uită, două cărți care te scot din timpul prezent și cu toții știm că avem nevoie de așa ceva. Nu în ultimul rând, două documentare de Adam Curtis care nu te scot deloc din timp, ci te afundă mai rău în el fără vreo speranță, dar e nevoie și de asta, ca să nu ți se urască cu binele;
Ca o floare între flori, la moșie
Muncă – Nici profesional vorbind nu mă laud, dar am învățat câteva ceva nou. Anul ăsta am fost la Bristol și am aprofundat o practică de care România e destul de departe, momentan: audierea la poliție cu față umană. Asta e chestia cea mai interesantă cu care rămân eu din anul ăsta. Plus finalizarea proiectului la care am lucrat în ultimii doi ani, în care am intervievat 1000 de deținuți din toată țara. Și uite ce a ieșit din asta;
Personal – am atins un prag „valoric” despre care nu prea se vorbește în societatea modernă, căci după 50 începi să cam devii expirat, dar eu am scris, căci de ce nu? În restul anului am mai bricolat pe lângă casă, prin grădină unde domnul inginer a ridicat cu mâinile proprii o tiny house de frundul curții 🙂 Și oscilez tot mai serios în ultima vreme între a rămâne aici până la moarte sau a găsi o țară mai blândă cu oamenii ei.
Și pentru că am tot primit anul ăsta mesaje de la diverse persoane, cum că ce minunat a fost serialul cu casa noastră, publicat anul trecut exact pe vremea asta, și ce păcat că stă îngropat aici pe blog, când ar merita să fie în panteonul bloggerismului românesc, ba poate chiar universal, nu strică să vă invit să-l citiți, pe cei care ați ratat această capodoperă.
Pentru că am pierdut bunul obicei de a scrie zilnic aici, am pierdut în ultimii ani și comunitatea de cititori care mă urmărea. În caz că mai e vreun rătăcit care mai ajunge pe blog, va găsi tradiționalele urări de bine pentru noul an și invitația, de ce nu, de a-mi scrie cum i-a fost anul ăsta, mai bun sau mai prost ca ăla dinainte și ca toți anii de până acum 🙂
La mulți ani!
P.S. Cum era să uit esențialul: Cele 10 pisici și câinele Șandor care îmi înseninează chiar și zilele înnorate de #lamoșie.
La mulți ani, Dollo ! nu-ți fă probleme cu vîrsta, echilibrul interior e mai important decît o listă luuungă de REALIZĂRI. Oricum , eu te urmăresc cu interes, pe blog, indiferent cît de rar postezi.
La mulți ani, rătăcitule! 🙂
Multumesc pentru recomandarea filmului DENIAL. E un film grozav, despre adevar si lupta pentru a-l deosebi de minciună.
La mulți ani, unde toate cele bune sã se adune!
Sunt o cititoare – urmãritoare din umbră, însă în ciuda faptului că nu las mesaje, revin și citesc mereu cu plãcere paginile dvs. de blog și de Facebook.
Numai bine,
Doina
Mulțumesc, câteodată face bine și un semn aici în comentarii 🙂 La mulți ani!
anul meu a fost epuizant și a lovit tare și dur cu primul și, sper, singurul, episod depresiv din viața mea (care a intrat pe ultima turnantă pt atingerea jumătății). bine, anul ăsta a fost cireașa de pe tort, căci, făcând o analiză, ultimii 3-4 ani au fost complicați.
totuși am ajuns la un medic și simt că tratamentul m-a ajutat și mă ajută foarte mult. așa că am speranțe de mai bine pentru anul următor.
chiar dacă nu scrii prea des, din când în când arunc un ochi, să văd ce-a mai apărut. și am urmărit cu sufletul la gură epopeea casei.
La mulți ani cu multe bucurii și sănătate, ție, domnului inginer și Reginei Mame.
Cu o depresie toți suntem datori în viața și țara asta. Să-ți fie mai bine!
La multi ani, om bun!
Pe mine sigur nu mă pierzi ca urmăritoare 🙂 La mulți ani și liniște în 2023!
La multi ani si un an nou fericit, linistit sau cum ti-l doresti sa fie.
Imi place sa te citesc, asa ca mai trec pe aici.
La multi ani !