racord bransament lumina

Nu se mai sapă șanțuri în România democrată

și ENEL-ul a zis, în sfârșit: Să fie lumină! Și atunci se văzu că nu vrea nimeni să sape șanțurile ca să se tragă cablurile de alimentare. #laMoșie episodul despre lungul șanț către electrificare

rulota mea

De ce-și vând-cumpără românii rulote – povești aproape pescărești

Privați în comunism de vacanțele la rulotă, românii s-au transformat în ultimii 30 de ani în remat-ul Europei la auto. Se minte mult în anunțuri și se cere și mai mult pe niște rable din cimitirul de rulote din UK, de care englezii sunt bucuroși să scape cu câteva sute de lire. În țară, niște fraieri caută rulote ieftine, „fără hepatită”.

nina cassian

Nina eroina

„Distanța dintre mine și mine”, un film documentar făcut de trei femei talentate, despre o a patra care le și întrece. Sau cum o descoperi pe Nina Cassian altfel decât cântându-i imnurile pionierești cu corul școlii.

Articole recente

Viata in orasul fara bude

Nu-te-pisa
Mai mult 0 comentarii

Amintiri din Epoca de carton

geamantan-exterior
Mai mult 0 comentarii

Circuitul hartiilor la ANAF

Mai mult 0 comentarii

Orange iti pune muzica la 55 centi/minut

Mai mult 8 comentarii

Cherhanaua 23, un inceput de normalitate

cherhana
Mai mult 6 comentarii

Sapunul (nu) dauneaza sanatatii

Spalarea la Techirghiol
Mai mult 0 comentarii

Trezeste tara ca ea vrea/Un presedinte ca lumea

Nati-presedinte
Mai mult 1 comentariu

Cum l-am cunoscut pe „Sefu”

Sefu' si noi, la o petrecere de Craciun

Evoluţia mea în presă a fost trasată de aceşti oameni strânşi la un loc de domnul Păunescu. Dacă am reuşit să-mi fac un nume în cei 15 ani care au urmat asta s-a datorat într-o mică măsură înclinaţiilor mele literare şi în rest oportunităţilor pe care ziarul şi oamenii lui mi le-au pus in drum.

Mai mult 2 comentarii

Toamna, promenada, Dambovita, relaxare

Parcare-Dambovita
Mai mult 0 comentarii

Un film pentru „ziarizde” si nu numai

Nothing but the truth
Mai mult 1 comentariu

Oldies but goldies

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.