Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Cum era să devin vegetariană
Slavă sfintei neîndemânări la cratiță că nu mi-a ieșit drobul vegetal cu care voiam să încep o viață sănătoasă 😉
Despre cele două jumătăți ale lumii
Câteva filme de văzut pe vremea asta: Woman in gold, Două zile, o noapte, Indignation.
Bonus, Julieta lui Almodovar și A little chaos. În caz că vi s-a rupt lopata de la atâta dat zăpada 😉
Popor latin, caut avocat nordic, cu prințip
Niște sume suspecte în declarația de avere a lui Ciorbea – de care ar fi trebuit să se ocupe de ani de zile Agenția Națională de Integritate – câteva detalii despre cum funcționează Avocatul poporului și de ce cred eu că suta de mii de semnături strânse pentru demitere ar face tot jocul PSD.
Toată lumina pe care nu o putem vedea
Adevărul din cartea de la clubul de luna asta: de ce o broască sare imediat dintr-o cratiță cu apă clocotită, în schimb se lasă fiartă ca proasta la foc mic, dacă o bagi în aceeași cratiță cu apă rece. Cam așa funcționează și omul în societate.
Test de ipocrizie conjugală
Un film despre ipocrizia din cuplurile de cursă lungă (și nu numai) și o invitație la un vot sincer: alegeți să știți sau să nu știți ce face partenerul vostru?
Mama mea e borșăreasă
Înțeleg că n-o să avem premier femeie turco-tătaro-musulmană. Deci rămânem la ciorba noastră cea de toate zilele. Atunci să punem de borș.
A plecat rusul la pește și rusoaica umple borșul… rețeta cu descântec a mamei
Drumul spre mama
Mă opresc la mijloc, acolo unde face un cot ușor spre dreapta, și-i privesc cele două jumătăți ca și când ar fi două alternative de viață. Ca și când la capătul fiecăreia m-ar putea aștepta altceva și nu voi ști niciodată ce, pentru că mereu aleg să ajung la mama.









