Era un ritual, duminica – pe vremea aia singura zi liberă din săptămână – când mama cocea semințe pe tablă, întindeam Scânteia pe cuvertura țesută la război de mamaie, cu care înveleam recamierul din sufragerie, și ne uitam la televizor
Primele 15 cuvinte
Ce vindeau, cumpărau sau căutau românii în vara anului 1990, în primul ziar Anunțul telefonic apărut după zeci de ani de mică publicitate cenzurată în România liberă.
Gustul capitalismului la sticlă
Nici muzica, nici prăjiturile mamei, nici măcar toaleta mea (rochie albă, primele sandale cu toc, bleu) nu au produs reacțiile pe care vederea sticlelor cu Pepsi le-a scos din colegii mei. Care cum intra în baie striga de uimire: „moamăăă, are Pepsiiii!”
Prima prăjitură gătită de mine
Cartofi de ciocolată, același gust din copilărie, regăsit intact la Mega Image 😉
În a doua parte a vieții
Trecute vieți de mame, unchi, bunici și bunicuțe. O poveste sentimentală de week-end de familie.
Amintiri din epoca de aur a mamei
Și după ce Ceaușescu a turnat canciocul ne-am împrăștiat și ne-am zis: ne mai ducem la servici azi? Nu ne mai ducem, hai la bere. Dar era prea de dimineață…
Ce făceam în 1997
Mă îndrăgosteam de Moscova și de melodia asta care era o manea la modă printre ruși, la vremea aia 🙂










