Catch 22 – o carte de război, dar o alegorie valabilă pentru orice stat guvernat de o birocrație absurdă, care-și strivește cetățenii în malaxorul unui sistem aberant.
Nu eliberăm acte morților, dar le luăm banii
Încă un episod din saga succesiunii după tata: În țara în care defuncții au rol fiscal, plătesc impozite și votează, primăriile refuză să elibereze acte de stare civilă pentru ei.
Mai mare dragul să plătești impozite pentru defuntul de tac-tu
După ce i-am deschis rol fiscal și i-am plătit impozitul pe casă, am dat azi și o declarație în numele tatălui meu mort, cum că n-a mai avut alte proprietăți în viața lui. Deși asta urmează să aflu după dezbaterea succesiunii.
Dacă mortul are rol fiscal poate să și voteze?
Azi i-am făcut rol fiscal tatei, mort de șase ani, ca să-i pot plăti impozitul pe casă mamei. E noua găselniță a statului român, incapabil să țină evidența proprietăților altfel decât prin rolurile fiscale unice.
Justiție de supermarket (III)
Tata cred că e deja reîncarnat într-o altă viață în timp ce eu mă chinui să fac succesiunea după el și mă plimb ca orbetele între avocat, notar și, mai nou, judecători. Accesul la justiție e împiedicat de însăși faptul că nimeni nu te luminează pe unde se intră în accesul ăsta.
Câte originale poate avea un act în România (II)
… și de ce nu e suficient certificatul de naștere ca să demonstrezi că te-ai născut. Două din aberațiile scornite de mintea unui notar sătul de bani și a funcționarilor Republicii Birocratice România.
Furăm offline, dăm like online, dar fără share
Accesul la informații publice în era digitală pe site-urile ministerelor și primăriilor din România e ca internetul wi-fi în parcurile Capitalei: e gratis, dar nu-l găsește toată lumea.
Circuitul hârtiilor în România
Nicu Ceaușescu a zis că democrații nu vor putea să zugrăvească toate casele construite de tac-su. Ei bine, nu le zugrăvesc, dar știți ce de funcționari trăiesc și freacă menta de pe urma închirierii sau vânzării în rate a caselor construite de Ceaușescu?









