club de carte

Tag Archives: club de carte

Carte & alte arte 24/10/2020

Realismul magic lovește din nou clubul de carte

Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez – o cronică de familie sud americană care a avut și noroc de un premiu Nobel, că altfel n-ar fi auzit mulți de ea.

Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?

Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade, o carte care nu avea nevoie de recenzia mea, dar iată că a primit-o. Și o mai discutăm și luni la clubul de carte.

Păcatele tinereții, la clubul de carte

Necunoscuta de la Wildfell Hall, de Anne Brontë, genul ăla de roman pe care-l devorai în adolescență, dar de care te jenezi la maturitate.

Clasici, da’ mulți

Ce cărți citim până se termină pandemia. Sau măcar până se descoperă un vaccin. Sau până la anul pe vremea asta 🙂

Unde ajungi dacă mergi cât trebuie

Răspunsul simplu e – în comunism. Dar pe ocolite. Un fel de recenzie la Ritualul primăverii, romanul lui Alejo Carpenter

Spune-mi ce carte te-a marcat ca s-o citesc și eu

Propune o carte de căpătâi, scrisă de un clasic, până la finele lunii iulie, și ai ocazia să câștigi nimic și să contribui la răspândirea binelui și frumosului în lume.

Sonia ridică mâna, își mușcă buzele și tace

Al doilea roman al Laviniei Braniște mi-a plăcut, dar parcă nu așa de mult ca primul. „Sonia ridică mâna” te face să te întrebi dacă chiar așa e lumea în care trăiești sau e doar o imagine luată de un fotograf care are o zi nașpa.

Aria izolării, la clubul de carte

Cărți de citit și de necitit în pandemie, și o invitație la un club de carte virtual.

Laur, diferența dintre om și omenire

Încă o carte lăudată de Internet se citește la clubul nostru de carte: Laur, de Evgheni Vodolazkin. O poveste de la 1400 scrisă cu mintea omului de acum, 600 de ani mai târziu.

Ce cărți citim în 2020

10 titluri care-ți vor schimba viziunea despre lume și viață anul ăsta. Dacă vii la clubul de carte 😉

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...