clubul cartii

Tag Archives: clubul cartii

Carte & alte arte 09/01/2015

Pamuk la clubul de carte – scapă cine poate

Cartea „The new life” de Orhan Pamuk se dezbate sâmbătă, 10 ianuarie, la Cafepedia de pe strada Artur Verona nr.2 (la Romană) începând cu ora 19.00. Rezumatul, mai jos.

Jurnalul lui Alice Voinescu – la pomul lăudat să nu te duci cu sacul

Am crezut ca o să citesc opinii pertinente despre România interbelică şi cea comunistă, în loc de asta au fost două volume consistente în care m-am luptat necontenit să găsesc puţină substanţă printre dumnezei, rugăciuni, vise, discuţii cu rude moarte şi prieteni vii, certuri în familie, parastase şi înmormântări.

Ce mai citim iarna asta?

Aștept propuneri pentru următoarele lecturi de la clubul de carte.

În căutarea ceva-ului mai bun

La sud de graniță, la vest de soare, cartea lui Murakami despre căutările inutile ale noastre, ale tuturor.

Comunismul chinez și fețele lui umane

Lebedele sălbatice/Trei fiice ale Chinei, o carte document după care regimul Ceaușescu o să vi se pară o copie palidă.

Fiicele României beau pentru Fiicele Chinei

lebedele-salbatice---trei-fiice-ale-chinei

Ultima întâlnire de vară a clubului de carte se ține mâine, la Cărturești, ca să discutăm atât cât am apucat să citim din Lebedele sălbatice, trei fiice ale Chinei, de Jung Chang.

Cărțile care mi-au picat în mână

Nu-s mai citită ca alții, dar nici nu pot amesteca într-o listă de zece cărți „definitorii” lecturile romantice ale adolescenței, cu astea prozaice de adult. Vă pot spune, însă, ce mi-a plăcut în ultima vreme.

Vacanță de vară în cimitir

Se citește „Cimitirul” lui Adrian Teleșpan, până la 30 august, când ne întâlnim ca să ne numărăm orgasmele avute pe marginea cărții 😉

Azi, la clubul de carte…

Jacob se hotărăște să iubească

Cum poți să ajungi să iubești oamenii, mai ales pe părinții care-ți fac cel mai mare rău, într-o lume în care toți ceilalți iubesc orice altceva: caii, pământul, aurul, puterea… ?

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Pamuk la clubul de carte – scapă cine poate

Jurnalul lui Alice Voinescu – la pomul lăudat să nu te duci cu sacul

Ce mai citim iarna asta?

În căutarea ceva-ului mai bun

Comunismul chinez și fețele lui umane

Fiicele României beau pentru Fiicele Chinei

Cărțile care mi-au picat în mână

Vacanță de vară în cimitir

Azi, la clubul de carte…

Jacob se hotărăște să iubească

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

Cum s-a „optat” pentru ora de religie

Depre ziduri