O carte grea despre o lume rece (sau viceversa) încheie seria de cărți votate astă vară la clubul de carte. Liber la propus cărți pentru restul anului
Undeva, departe, greu de citit
Cartea româno-anglo-americanului Andrew Solomon e ca o călătorie lungă și obositoare de care te bucuri abia că s-a terminat. Ne întâlnim sâmbătă la clubul de carte, la o pizza cu o bere, ca să alunece mai bine cartea, că a fost tare greu de citit.
O poveste dulce-amară, ca viața
Porecla, de Jumpha Lahiri, aparent o carte despre „crăcănarea” spirituală a unor copii de imigranți în America. În fond, o carte despre noi toți, ăștia care ne trezim prea diferiți de părinții și moștenirea noastră genetică, și nu ne găsim ușor locul în viață.
Vieți mărunte, drame mari
„O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara, un roman care pune la încercare codul penal și în care personajele își cer scuze de 139 de ori.
Să mori de dorul lumii de ieri
„Lumea de ieri”, autobiografia lui Stefan Zweig, se înțelege mai bine dacă în completarea ei citești și versiunea primei neveste și mai vezi și filmul făcut în 2016 despre ultimii lui ani.
Jurnalul familiei -escu și alte filme care mi-au plăcut anul ăsta
Cel mai bun film de Centenar, plus alte trei recomandări de filme de văzut în vacanța asta de iarnă, dacă n-ați plecat pe nicăieri
Un roman de dragoste într-o epocă de ură
O provocare pentru mine, ca editor al cărții de la clubul de luna asta: ce ar fi făcut Sidonia Drăgușanu dacă ar mai fi trăit și i s-ar fi reeditat opera, ar fi vrut s-o scrie la fel sau să editeze pasajele impuse de regim și de care, poate, se simțea străină? Voi ce ați fi făcut în locul meu?
Cea mai piratată carte din Nigeria, la clubul nostru de carte
Jumătate de soare galben. O poveste bine spusă despre etnia aia africană celebră pentru escrocheriile online cu moșteniri de la prințul nigerian.
Drumul spre casă
Despre sclavie, victime și vinovați, și despre urmările asupra generațiilor de azi, în cartea scrisă de tânăra Yaa Gyasi, Homegoing – la clubul de carte de luna asta.
Interior zero – romanul disperării la 30 de ani
Lavinia Braniște scrie bine despre femeia româncă la 30 de ani, „fiica targetului”, care simte enorm, vede monstruos, dar trăiește după posibilități






