Un „consult de specialitate ginecologie” ca un soi de casual sex, în care pe doctoriță n-a interesat-o decât să-și încaseze de pe urma mea banii dați de Casa de asigurări și să vorbească în același timp cu un domn colonel care-i furniza ceva marfă de contrabandă.
Cum (nu) se face prevenție în sănătate pe bani publici
Românul față cu munca
Muncitorii lucrează de mântuială și risipesc materialele, firmelor nu le pasă pentru că primăria plătește, locatarii nu au curaj să-l supere pe primar, care are și el un interes. Într-un final blocul se vopsește frumos, pe dinafară.
Conducem lumea dar suntem nefericiți
Sapiens, scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari, cartea de la clubul de luna asta – despre biologie, imaginație și efectul combinației dintre ele asupra fericirii omului
După 30 de ani, noi cei care am rămas acasă
Întâlnirea unei clase de decreței, care n-au emigrat, din fostul Liceu industrial 26
Când vrei să rezervi o masă pentru 25 de persoane în București
Două modele de biznis la două cârciumi cu pretenții din Capitală. Meniu fix, de cumetrie+avans sau rezervare pe încredere că cei 25 de oameni vor face suficientă consumație cât să merite rezervarea.
Case bătrânești, multe și nedorite
Satele românești sunt pline de case de paiantă, construite în cel mai fericit caz după război, și de bătături năpădite de bălării. Bătrânii au murit, iar copiii lor, dacă mai sunt în România, nu vor să-și părăsească confortul de la bloc și slujbele de la oraș.
Ce ar trebui să învățăm din caricatura Charlie Hebdo
Dacă la Roland Garros ar fi câștigat americanca, iar Charlie Hebdo ar fi făcut un desen rasist despre culoarea lui Stephens l-am fi gustat un pic, nu-i așa? Măcar de ciudă că a pierdut a noastră.
Fraierii care-și asigură (obligatoriu) casele
Statul numără asigurările de locuințe ca Pristanda, de două ori, ca să-i iasă mai multe la hectar, dar realitatea e că numai 1,5 din 9 milioane de proprietari și-au asigurat casele pentru riscurile catastrofice.
Mâna întinsă care nu spune o poveste
Cică numărul turiștilor străini e în creștere în România, dar unii pleacă dezamăgiți de întâia destinație a Bucureștilor – Casa Poporului.
Viața la țară în așteptarea copiilor
Tot ce facem facem pentru ei, păcat că ei nu vin acasă și preferă să cumpere de la Mega.
Articles
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
21/03/2026
-
Vechituri
17/03/2026
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
07/03/2026
-
Carnavalul din Basel
27/02/2026
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
06/02/2026
-
De toți banii
04/04/2026
-
Ce-am găsit să fie al meu
31/03/2026
-
Apocalipsa AI, după Harari
24/04/2026
-
Florian Gavrilas: Nu e nici un secret ca era o adevarata belea. Inca...
-
Peter Minea: Grea tare carnea aceasta de miel sau berbec, chiar...
-
POMIAN IONUT: Pot să cumpăr undeva carioca pic? Dacă știți ...
-
Ioana Spiridonica: Apropo de vorbit, mă chinui de aproape un an să ...
-
Dollo: Hei, bine te-am regăsit! Poate facem niste schimb...
-
Ioana Spiridonica: Exact cum povestea Stelian, și aici în Canada ex...
-
alina: Bine că ați vizitat zona cât timp a fost pace. ...
-
Dollo: Încercăm...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 25 aprilie 2026, ora 21.00, discutăm „Nexus” de Yuval Noah Harari. Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”





