Observ că opinia publică virtuală e (din nou) indignată de faptul că în programa de învățământ pentru clasa pregătitoare există materia religie. ȘOC! Generația qwerty învață semnul crucii!
Un copil de 5-6 ani va fi obligat să învețe să-și facă cruce, să meargă „în vizită” la biserică și să cunoască „tainele” credinței strămoșești, adică „rugăciunea, primirea Sfintelor Taine, participarea la slujbele Bisericii, lectura biblică, comuniunea cu semenii etc” – citat din programa afișată pe site-ul Ministerului Educației și Îndoctrinării Religioase.
Pe scurt, învață de mici să devină niște buni creștini, care vor ajuta bătrânele să treacă strada, iar mai târziu, când vor descoperi rețelele sociale și exhibiționismul pe Internet se vor fotografia, creștinește, cu osemintele dezhumate ale bunicii.
Mie nu mi se pare, totuşi, că ar trebui să ne revoltăm aşa de tare de data asta. Hai să ridice mâna câți dintre noi am fost duși la biserică, din fragedă pruncie, de bunici, dacă nu de vreo mătușă sau dădacă? Să ne amintim la ce vârste am învăţat să spunem „Înger îngeraşul meu”, apoi „Tatăl nostru” sau am pupat cu foc icoanele din biserici, în ordinea numerelor de pe tricou. Şi eu vorbesc aici despre copilăria mea comunistă, când nu eram „stat laic”, ca acum (!), iar securiștii mergeau pe furiș la biserică să-și exprime credința milenară. Noțiunile alea enumerate în programă sunt chestii cu care copilul a venit deja în contact până la 6 ani, în familie, fie că părinții au vrut sau nu. Iar dacă tot a fost botezat (ortodox), asta e, de ce să ne dăm ipocriți acum că învață să-și facă și cruce la școală?
Lucrurile se strică mai târziu. De 20 de ani religia se studiază, chipurile opțional, în școală (de la clasa 1 până la terminarea liceului), iar forțarea limitelor prin reducerea vârstei de îndoctrinare nu e decât rezultatul perseverenței și bunei organizări de care dă dovadă cea mai profitabilă corporației din România: Biserica Ortodoxă Română. Perseverență și interes de care părinții, de exemplu, nu dau dovadă. Cu palide excepții, care au făcut la vremea lor obiectul unor articole de presă, dar s-au stins și au rămas fără prea mulți „followeri”, părintele român e prea comod ca să se lupte cu cineva pentru binele propriului copil. Că e complicat să retragă copilul de la oră, că nu are cine să se ocupe de el în timpul ăsta, că nu vor să se pună rău cu școala, cu biserica, că nu vor să pună copilul în postura ciudatului care nu face religie, că până la urmă lasă, o să decidă el mai târziu dacă crede sau nu în ce i-a spus popa la clasă. Am auzit toate scuzele astea, unele poate întemeiate, de la părinți pe care-i cunosc, și care au un oarecare nivel de educație.
Poate că e explicabilă lipsa asta de reacție. Copilul vine la pachet cu miliarde de chestii pe care trebuie să le faci în aceeași zi de 24 de ore care oricum nu-ți ajunge ca să trăiești. Așa că varianta comodă e să-l lași pe mâinile școlii, că ăsta e rolul ei. Când îți vine acasă poți să muncești un pic la contrabalansarea gărgăunilor din capul lui, prinși la ora de religie. Până la urmă dacă școala nu-i spune că pe lume există mai mulți zei și că fiecare are dreptul să se închine la care vrea, poți foarte bine să faci tu asta, ca părinte. Când o crește, dacă o să vrea să și citească, o să poată să-și fundamenteze singur decizia de a deveni ateu, agnostic, credincios. Nu trecem toți prin procesul ăsta? Asta se cheamă evoluție personală, oricât te-ai strădui nu poți s-o comprimi într-o pastilă obligatoriu de administrat în clasele 1-12 și să ai la final omul nou care gândește cu capul lui. În paranteză fie spus, cunosc o persoană care a absolvit o facultate foarte grea, și ar trebui să fie una dintre cele mai raționale persoane, datorită acestei pregătiri, și totuși o anumită întâmplare din viață a întors-o cu spatele la rațiune și a aruncat-o în brațele misticismului, a habotniciei și iraționalului. În cazul ei nu școala a fost de vină, ci circumstanțele.
Ceea ce mi s-ar părea mai sancționabil, însă, și nu la nivel hei-rup-ist cum se întâmplă întotdeauna, este restul programei. De la orice clasă. Inclusiv la universități. Religia nu este decât o materie care se predă ca urmare a interesului Bisericii, și a relației dintre aceasta și politicienii care decid ce se bagă în capetele copiilor. Pe lângă religie mai sunt orele ținute de soții de directori, primari, inspectori, câteodată chiar de preoteasa din sat, cu veleități pedagogice, materii introduse în programă pentru că cineva a scris un manual, cursuri predate prost sau neatractiv de profesori care nu au vreun merit decât acela al apropierii de anumite cercuri de decizie. Iar la final ne întrebăm toți de ce absolvenții îngroașă rândurile șomerilor, de ce școala nu-i învață meserie pe copii, de ce școala nu are legătură cu piața muncii? Pentru că tot ce se face în ea, în pofida tuturor reformelor trecute și viitoare, nu are legătură cu prezentul, darmite cu viitorul.
Oricât de rău îmi pare să o spun, la ora actuală religia face cea mai strânsă legătură a sistemului românesc de educație cu piața muncii. Orele de religie au menirea de a îndoctrina copiii cu un anume cult, de a-i pregăti să devină clienții corporației BOR mai târziu, de a-i fideliza. Orele de religie asigură o ofertă de locuri de muncă alternativă la parohiile care, chiar așa înmulțite cum au fost ele după 1989, tot nu fac față afluxului de absolvenți de teologie și alte forme asociate de învățământ teologic. Orele de religie asigură deci locuri de muncă pentru adepții corporației BOR și fidelizează clientela de la cele mai fragede vârste. Spuneți-mi ce altă firmă sau asociație patronală face ceva similar în România?
În Germania am auzit că patronatele din industria construcțiilor de mașin își apropie viitorii potențiali lucrători distribuind la grădinițe truse speciale prin care copilul se poate familiariza cu domeniul, prin joc. Mai devreme sau mai târziu copilul va ști dacă vrea să urmeze o carieră în construcția de mașini sau nu. Copilul va merge la o școală în care-și va găsi chemarea spre o direcție anume. E un exemplu, or fi mii la nivel mondial. Educația e privită ca orice piață a cererii și ofertei. Atâta vreme cât vrem să avem de unde racola forță de muncă și să ne educăm viitorii clienți, trebuie să investim în educație. Noi, croitorimea, bucătărimea, doctorimea, inginerimea, profesorimea.
A te lăsa pe mâna „statului”, în România cel puțin, e păgubos în orice domeniu, deci câștigă ăla care se trezește mai din timp ca să-și impună interesele. Biserica a făcut-o acum 20 de ani. Sigur, beneficiază de un avans milenar în influență, dar nu-i oprește nimic nici pe alții să-i urmeze exemplu: federațiile de sport să ceară ore obligatorii de educație fizică, colegiul medicilor în colaborare cu patronatul producătorilor de cosmetice să ceară ore de igienă și educație sexuală, organizațiile neguvernamentale să promoveze diverse cursuri în conformitate cu interesele pe care le urmăresc.
Sigur că e greu, societatea civilă e divizată, ciumpalacizată, opoziția doarme sau se dă în mașini de curse, deci evident puterea face „dezbateri publice” de fațadă. Cum am mai spus și cu alte ocazii, a fost și este încurajată să facă asta de nepăsarea societății din ultimii 20 de ani. Felul în care a ajuns educația ni se datorează și nouă. Dar în timp ce noi, laicii, agnosticii, raționalii, am stat cu mâinile în sân sau doar ne-am revoltat steril în cercul nostru strâmt, lumea a mers mai departe. Îndoctrinarea religioasă ar trebui demolată cu orice preț, dar predarea religiei în școli e momentan o falsă problemă, atâta vreme cât restul sistemului de învățământ nu mai are nevoie decât de o lumânare ca să-și dea duhul.
UPDATE: Uite un demers pe care ar putea să-l facă toți părinții care gândesc așa. Să le trimită scrisori ministrului educației, parlamentarilor aleși și președintelui. Vreți să pariem pe un procent de oameni care vor face acest demers?
Ceva îmi spune că respectiva n-a călcat pragul vreunei biserici decât pentru a da „chek in” pe foursquare. Ori, dacă-şi făcea vreo două cruci în clasa pregătitoare, ne scutea pe noi de o experienţă similară acum văzându-i poza.
P..S. Dar să fie religie, nu prozelitism… şi aici ne întoarcem la programă 😉
Păi acum tineretul merge la biserică, e cool, mai ales de Înviere, când se ține slujbă noaptea 😉
Da, si mie cateodata mi se pare exagerata grija asta pentru religie, si uitarea care cuprinde alealalte materii.
Sunt curioasa din ce manuale invata astia micii, engleza de exemplu, si daca tin cont de cadrul european (CECRL) si metoda actionala (2001). Nu ca ar fi cea mai perfecta, dar macar e un pas inainte fata de behaviorismul nici macar neo skinnerian cu care a fost obisnuita generatia mea.
Nu știu cât cadru european încape acum în manualele noastre alternative
Nu mai e problema mea:), decat in mica masura (am un nepot care anul asta trebuie sa mearga la clasa pregatitoare). Abia astept sa-l lase masca pe popa cu intrebarile lui:). Lasa-i faca ore de religie. Si comunistii au focut ore de „Constitutie” si ai vazut cat de bine le-a folosit:). Si ce indoctrinare era peste tot, nu numai la scoala! In ziua de azi, cu internetul si cu canalele TV straine, BOR nu mai poate controla constiintele cum le puteau controla (credeau ca pot) comunistii. Iti spun eu ce o sa se intample cu copii la orele de religie. Cei destepti o sa se prinda ca popa le zice prostii, iar cei prosti n-o sa fie atenti si doar o sa copieze la examene. Asa ca tot degeaba:). Pacat doar de timpul pierdut. Iar daca populatia va ajunge sa se agite din cauza foametei/saraciei, popii imbuibati o sa fie printre primele tinte.
BTW, aseara am facut tarta de ficatei de pui dupa reteta ta. Azi cred ca comandam pizza;). Oare unde am gresit, ca a iesit cam seaca la gust(parca ii lispeste un pic de aciditate)?
A te da deștept la orele de religie nu e chiar o tactică bună, avem și cazuri de profi de religie care s-au răzbunat lăsând corijenți elevii care puneau prea multe întrebări
Pai cazurile astea scot din amorteala parintii care cred ca ora de religie nu poate fi chiar asa daunatoare pentru copii lor. Eu sper sa fie cat mai multe.
„A te da deștept la orele de religie nu e chiar o tactică bună…”.
Ba e. Mie nu-mi plac cei care inghit orice rahat de frica. Fricosii nu schimba niciodata nimic. Schimba ceva numai aia care „se dau destepti”. Uite, tu te-ai „dat dat desteapta” cu articolul asta pe Hotnews. Banuiesc ca ti-ai facut niste „prieteni” printre popi. Daca ii deranjezi suficient, o sa incerce se te atace/discrediteze. Te-ai pus cu o mafie, sa stii!
Motane, relația asta a mea cu BOR e mai veche, dacă ai timp citește mai multe din categoria Religioase sau de pe pagina „Cine e Dollo” și o să vezi că nu sunt la prima abatere. Reacțiile cititorilor sunt doar aici, din păcate, nu se văd și în lumea reală, la școală. Majoritatea e în altă parte, nu pe net. E cu capul plecat sabia nu-l taie…
Simt niste cinism acolo, Dollo. Si eu am trecut prin sistem, dar am avut norocul sa o fac superficial. Trebuie sa recunosti ca metodele de predare au evoluat mult de pe vremea ta si a mea. Pe masura ce a patruns psihologia si sociologia interzisa sub Ceausescu, si pe masura ce s-a modernizat si corporatia ortodoxa, tehnicile de indoctrinare sunt mai sofisticate.
Si asa, noi tot reprezentam o minoritate. Gandeste-te la toti colegii tai de generatie; cati sunt atei? Probabil ca nu trece de 50%. Doar o minoritate au destula forta cat sa iasa din indoctrinare, si cu cat sunt expusi mai devreme, cu atat e mai severa treaba.
Eu, cand eram mic, am scapat de indoctrinare grava. Nu mergea familia la biserica in mod regulat, iar la scoala imi amintesc doar de niste povesti ciudate cu ingeri. Odata am fost cu clasa la impartasanie si pe mine nu m-a lasat preotul sa fac ritualul, pentru ca mancasem dimineata (am uitat ca nu e voie). Ma consider un norocos ca nu am fost expus constant la circul religios. Nu pot sa spun acelasi lucru despre copiii de acum…
Ce vreau sa spun e ca religia nu e ca orice alta materie. Nimeni nu indoctrineaza copii in restul materiilor.
In rest sunt de acord cu ce ai scris 🙂
* tehnicile de indoctrinare au devenit mai sofisticate
Da, expunerea la religie la vârste fragede este o chestie perfidă, nu prea se scapă toată viața de ideea că „dacă totuși există?”. Dar ce ziceam eu e că asta se întâmplă de multe ori de acasă. În cazul meu așa a fost, fără să fac 12 ani de religie la școală.
Si e o dilema sociala ca se intampla acasa, dar doar pentru ca se intampla acasa nu e o scuza sa se intample si in scoli.
Poate ca si bataia se intampla acasa, si nici asta nu are ce cauta in scoli.
Toate aceste fenomene sunt cumulative, iar poate ca in viitor cor realiza ca indoctrinarea copiilor este o forma de abuz la fel de grava sau mai grava ca violenta.
.”…in calitate de parinte de adolescent 20 de ani si jumatate-devenit ateu dupa 12 ani in care materia numita religie…a fost obiect de stiinta,cultura si la un moment dat,chiar ritual.Acum stiinta,filozofia,intelectualitatea din capul viitorului inginer,m-au facut sa ma indoiesc de mine in biserica,cu coliva in fata,pomenind mortii….
Si,in incheiere,pana in acest moment,chiar sunt mandra de baiatul meu…nici eu nu ma simt prea bine cand 3/4 di tramvai/autobuz incep sa faca semnul crucii ,cand se trece prin dreptul unei biserici…
sunt de acord mai ales cu ultima parte si noi suntem VINOVATI. am vrut sa-mi retrag copilul de la ora de religie dar m-a convins f usor diriginta cu,,o sa-i traga media in jos” si gata cu ,,lupta” impotriva unei unei materii ce nu avea ce cauta in programa scolara.
De ce nu ați încercat să vă asociați, mai mulți părinți, și să cereți să se renunțe la oră pentru toată clasa?
Asta din poză e tipa aia care dupa ce și-a făcut poza a mers acasă și și-a „oferit” un mărțișor? 😀
Ți se pare ție că seamănă „decolteul” pe care-l are în spate, deasupra blugilor? 😛
n-am copii, deci vorbesc/scriu ca sa ma aflu in treaba. sunt total de acord cu Dumnezero. in copilaria mea, bunica-mea s-a ocupat aproximativ si sporadic de „educatia religioase” a subsemnatei. asta insemna dus la biserica din cand in cand (atunci cand eram la ea, in vacante), dar spre finalul slujbei, ca se ne impartasim si vagi povesti cu ingeri pazitori si semnul crucii (prietena mea cea mai buna „o chinuie” pe fiica-sa, 4 ani in prezent, cu mers la toata slujba, maslu, chestii- subiectul e tabu intre noi, ca sa nu sfarsim una cu mainile in parul celeilate). in generala iar oarece povesti, iar in liceu, singurele amintiri sunt ca faceam misto de profa.
acu’ vorbesc din auzite, ceea ce nu-i prea corect. mai citeam pe diverse bloguri, de mamici sau nu, despre texte din manualele de religie: despre copii care s-au suit in pom si i-a pedepsit dumnezeu si au cazut si si-au rupt mana, sau despre profesori de religie care indemna copii sa pastreze in secret fata de parinti ceea ce se intampla la ora. si altele care pe mine ma zbarlesc toata: indoctrinare si frica de pedeapsa.
eu nu consider ca ar trebui sa se studieze religie in scoala. educatie religioasa o consider o alegere a fiecare persoane/familii in parte.
ce voi face pe viitor, cand/daca voi avea copii- nu stiu. dar sper ca voi fi destul de vigilenta sa stopez gargaunii pe care vor incerca unii sa-i bage in capul copilului meu, dc ii voi considera gargauni.
Păi aia e, și părintele trebuie să pompeze câte ceva în capul copilului, acasă.
Religia ar trebui interzisa in scoli. Rolul scolii este de a ii oferi educatie, nu convingeri. Scoala nu are dreptul sa ii spele creierii unui copil. Daca as fi parinte nu mi-as lasa copilul la aceste ore, ba chiar as da statul in judecata.
Mi se pare o imbecilitate sa chemi preoti a-ti sfiinteasca nu stiu ce cladire sau vapor.
Ma mir ca nu introduc astrologia si chiromantia in programa scolara.
Eu ma revolt. Nu mi s-a predat religia acasa, am vazut sporadic pe la bunici (cum zice ady). La scoala am participat la religie ca asa era default (n-a intrebat nimeni cine vrea sa faca religie sau cine nu vrea sa faca religie). Asta e o chestiune de educatie pe care o faci acasa, daca parintii vor, intocmai cum vor ei. Nu vad de ce sa i se prezinte copilului o imagine pe care acasa n-o vede si pe care poate nu o intelege cand e atat de mic. As fi de acord cu o istorie a religiilor, dar n-o sa existe in veci asa ceva in Romania. Nu se va obtine decat un puternic sentiment de vinovatie din partea copilului care la un moment dat realizeaza ca religia nu-i spune absolut nimic din ce ar trebui (considera vazand la altul). Si ce zice ady despre pozele din manuale e adevarat. Le spune ca daca dorm duminica dupa 10 e pacat. Daca nu se inchina inainte sa urce in masina, fac accident. De ce sa-i predau copilului ura si pedeapsa ? Mie una mi-a luat foarte mult timp ca sa scap de vinovatie si apasare. De ce sa mi-l invete sa se inchine si pe urma sa vina sa me intrebe acasa de ce nu fac asa ? Am prieteni carora li s-a intamplat. De ce sa i se explice ca trebuie sa se roage tot timpul, iar eu sa-i explic de ce n-o fac ? De ce sa ma faca pe mine sa par ciudata in fata copilului meu ? Nu. Autoritatea si modelul copilului sunt eu. Si chiar nu inteleg de ce naiba e cu opt-out chestia asta. Ar trebui sa fie cu opt-in, adica cine vrea musai sa -i invete copilul religie, sa ceara si sa-l inscrie cu intentie. Atunci se vede clar care e cererea pentru religie la scoala. Si oricum nici macar opt-out nu e, pentru ca scoala iti zice clar ca din nefericire (sic) ora de religie e in mijlocul programului si daca vrei sa il scoti pe copil de la ora trebuie sa te descurci tu ce sa faci cu el. Ma scandalizez si inca rau.
Da, Ioana, sunt perfect de acord cu tine, dar părinții de ce nu se revoltă constructiv? De ce nu se asociază măcar într-o clasă și să solicite mai mulți același lucru? Eu asta spun, că împotriva organizării și perseverenței bisericii se luptă cu arme de același calibru. Nu poate să lupte/protesteze altcineva, din afară, pentru ei și pentru copiii lor. Îți amintești de profesorul din Buzău care a dat statul în judecată pentru asta? Câți i-au fost alături atunci dintre părinții din școala aia? A ne revolta noi la adresa sistemului în general nu duce decât la clasica atitudine a bisericii, care spune că e vorba de o minoritate atee, o voce subțire care perorează fără drept pentru ceva cu care majoritatea populației drept credincioase e de acord.
Cum ai scapat de vinovatie si de apasare?
mi-am amintit de o chestie haioasă. poate că părinţii au o şansă dacă se adresează lui MRU. parcă el a scos icoanele din birourile miniştrilor, nu?
A scos doar pozele cu pisicuțe și ursuleți de pe computere, nu și icoanele. Adineauri l-am văzut la TV cum făcea o vizită la Mitropolia Moldovei 😉