Observ că opinia publică virtuală e (din nou) indignată de faptul că în programa de învățământ pentru clasa pregătitoare există materia religie. ȘOC! Generația qwerty învață semnul crucii!
Un copil de 5-6 ani va fi obligat să învețe să-și facă cruce, să meargă „în vizită” la biserică și să cunoască „tainele” credinței strămoșești, adică „rugăciunea, primirea Sfintelor Taine, participarea la slujbele Bisericii, lectura biblică, comuniunea cu semenii etc” – citat din programa afișată pe site-ul Ministerului Educației și Îndoctrinării Religioase.
Pe scurt, învață de mici să devină niște buni creștini, care vor ajuta bătrânele să treacă strada, iar mai târziu, când vor descoperi rețelele sociale și exhibiționismul pe Internet se vor fotografia, creștinește, cu osemintele dezhumate ale bunicii.
Mie nu mi se pare, totuşi, că ar trebui să ne revoltăm aşa de tare de data asta. Hai să ridice mâna câți dintre noi am fost duși la biserică, din fragedă pruncie, de bunici, dacă nu de vreo mătușă sau dădacă? Să ne amintim la ce vârste am învăţat să spunem „Înger îngeraşul meu”, apoi „Tatăl nostru” sau am pupat cu foc icoanele din biserici, în ordinea numerelor de pe tricou. Şi eu vorbesc aici despre copilăria mea comunistă, când nu eram „stat laic”, ca acum (!), iar securiștii mergeau pe furiș la biserică să-și exprime credința milenară. Noțiunile alea enumerate în programă sunt chestii cu care copilul a venit deja în contact până la 6 ani, în familie, fie că părinții au vrut sau nu. Iar dacă tot a fost botezat (ortodox), asta e, de ce să ne dăm ipocriți acum că învață să-și facă și cruce la școală?
Lucrurile se strică mai târziu. De 20 de ani religia se studiază, chipurile opțional, în școală (de la clasa 1 până la terminarea liceului), iar forțarea limitelor prin reducerea vârstei de îndoctrinare nu e decât rezultatul perseverenței și bunei organizări de care dă dovadă cea mai profitabilă corporației din România: Biserica Ortodoxă Română. Perseverență și interes de care părinții, de exemplu, nu dau dovadă. Cu palide excepții, care au făcut la vremea lor obiectul unor articole de presă, dar s-au stins și au rămas fără prea mulți „followeri”, părintele român e prea comod ca să se lupte cu cineva pentru binele propriului copil. Că e complicat să retragă copilul de la oră, că nu are cine să se ocupe de el în timpul ăsta, că nu vor să se pună rău cu școala, cu biserica, că nu vor să pună copilul în postura ciudatului care nu face religie, că până la urmă lasă, o să decidă el mai târziu dacă crede sau nu în ce i-a spus popa la clasă. Am auzit toate scuzele astea, unele poate întemeiate, de la părinți pe care-i cunosc, și care au un oarecare nivel de educație.
Poate că e explicabilă lipsa asta de reacție. Copilul vine la pachet cu miliarde de chestii pe care trebuie să le faci în aceeași zi de 24 de ore care oricum nu-ți ajunge ca să trăiești. Așa că varianta comodă e să-l lași pe mâinile școlii, că ăsta e rolul ei. Când îți vine acasă poți să muncești un pic la contrabalansarea gărgăunilor din capul lui, prinși la ora de religie. Până la urmă dacă școala nu-i spune că pe lume există mai mulți zei și că fiecare are dreptul să se închine la care vrea, poți foarte bine să faci tu asta, ca părinte. Când o crește, dacă o să vrea să și citească, o să poată să-și fundamenteze singur decizia de a deveni ateu, agnostic, credincios. Nu trecem toți prin procesul ăsta? Asta se cheamă evoluție personală, oricât te-ai strădui nu poți s-o comprimi într-o pastilă obligatoriu de administrat în clasele 1-12 și să ai la final omul nou care gândește cu capul lui. În paranteză fie spus, cunosc o persoană care a absolvit o facultate foarte grea, și ar trebui să fie una dintre cele mai raționale persoane, datorită acestei pregătiri, și totuși o anumită întâmplare din viață a întors-o cu spatele la rațiune și a aruncat-o în brațele misticismului, a habotniciei și iraționalului. În cazul ei nu școala a fost de vină, ci circumstanțele.
Ceea ce mi s-ar părea mai sancționabil, însă, și nu la nivel hei-rup-ist cum se întâmplă întotdeauna, este restul programei. De la orice clasă. Inclusiv la universități. Religia nu este decât o materie care se predă ca urmare a interesului Bisericii, și a relației dintre aceasta și politicienii care decid ce se bagă în capetele copiilor. Pe lângă religie mai sunt orele ținute de soții de directori, primari, inspectori, câteodată chiar de preoteasa din sat, cu veleități pedagogice, materii introduse în programă pentru că cineva a scris un manual, cursuri predate prost sau neatractiv de profesori care nu au vreun merit decât acela al apropierii de anumite cercuri de decizie. Iar la final ne întrebăm toți de ce absolvenții îngroașă rândurile șomerilor, de ce școala nu-i învață meserie pe copii, de ce școala nu are legătură cu piața muncii? Pentru că tot ce se face în ea, în pofida tuturor reformelor trecute și viitoare, nu are legătură cu prezentul, darmite cu viitorul.
Oricât de rău îmi pare să o spun, la ora actuală religia face cea mai strânsă legătură a sistemului românesc de educație cu piața muncii. Orele de religie au menirea de a îndoctrina copiii cu un anume cult, de a-i pregăti să devină clienții corporației BOR mai târziu, de a-i fideliza. Orele de religie asigură o ofertă de locuri de muncă alternativă la parohiile care, chiar așa înmulțite cum au fost ele după 1989, tot nu fac față afluxului de absolvenți de teologie și alte forme asociate de învățământ teologic. Orele de religie asigură deci locuri de muncă pentru adepții corporației BOR și fidelizează clientela de la cele mai fragede vârste. Spuneți-mi ce altă firmă sau asociație patronală face ceva similar în România?
În Germania am auzit că patronatele din industria construcțiilor de mașin își apropie viitorii potențiali lucrători distribuind la grădinițe truse speciale prin care copilul se poate familiariza cu domeniul, prin joc. Mai devreme sau mai târziu copilul va ști dacă vrea să urmeze o carieră în construcția de mașini sau nu. Copilul va merge la o școală în care-și va găsi chemarea spre o direcție anume. E un exemplu, or fi mii la nivel mondial. Educația e privită ca orice piață a cererii și ofertei. Atâta vreme cât vrem să avem de unde racola forță de muncă și să ne educăm viitorii clienți, trebuie să investim în educație. Noi, croitorimea, bucătărimea, doctorimea, inginerimea, profesorimea.
A te lăsa pe mâna „statului”, în România cel puțin, e păgubos în orice domeniu, deci câștigă ăla care se trezește mai din timp ca să-și impună interesele. Biserica a făcut-o acum 20 de ani. Sigur, beneficiază de un avans milenar în influență, dar nu-i oprește nimic nici pe alții să-i urmeze exemplu: federațiile de sport să ceară ore obligatorii de educație fizică, colegiul medicilor în colaborare cu patronatul producătorilor de cosmetice să ceară ore de igienă și educație sexuală, organizațiile neguvernamentale să promoveze diverse cursuri în conformitate cu interesele pe care le urmăresc.
Sigur că e greu, societatea civilă e divizată, ciumpalacizată, opoziția doarme sau se dă în mașini de curse, deci evident puterea face „dezbateri publice” de fațadă. Cum am mai spus și cu alte ocazii, a fost și este încurajată să facă asta de nepăsarea societății din ultimii 20 de ani. Felul în care a ajuns educația ni se datorează și nouă. Dar în timp ce noi, laicii, agnosticii, raționalii, am stat cu mâinile în sân sau doar ne-am revoltat steril în cercul nostru strâmt, lumea a mers mai departe. Îndoctrinarea religioasă ar trebui demolată cu orice preț, dar predarea religiei în școli e momentan o falsă problemă, atâta vreme cât restul sistemului de învățământ nu mai are nevoie decât de o lumânare ca să-și dea duhul.
UPDATE: Uite un demers pe care ar putea să-l facă toți părinții care gândesc așa. Să le trimită scrisori ministrului educației, parlamentarilor aleși și președintelui. Vreți să pariem pe un procent de oameni care vor face acest demers?
Religia se invata in familie ,nu in scoala! Cine vrea sa invete si sa practice religia este liber sa mearga la biserica. Nu credeti ca este un fel de politica religioasa aici? Oamenii nu merg la biserica dumnica si preotii nu au cui sa le vorbeasca. Astefel vor sa oblige copiii sa se duca la biserica cu gandul ca poate va merge si parinti cu el….Halal minister al educatiei avem
Este ciudat ca in mileniul III ne intoarcem la obscurantism! E nevoie de oite ascultatoare si usor de manipulat. Se pervertesc minti crude si transformate in indivizi loviti de fatalitate (asa a vrut al de sus….), li se induce idea ca pot fi iertati de orice daca se roaga ceea ce le altereaza simturile sociale, Iar manualele sint crunte (de exemplu Ionel e calcat de autobuz fiindca a tras-o de codite pe Maria! L-a pedepsit d-zeu!) Copilul meu nu face religie. E singurul din toata scoala. Si se fac presiuni. Si de fiecare data EU trebuie sa fac cerere pentru a putea fi scutit de un curs OPTIONAL! Daca bor vrea sa faca scoala sa o faca Simbata, cine vre se duce, si fiecare la ce biserica/confesiune doreste.
De ce nu putem lasa copiii sa fie liberi? de ce trebuie neeaparat sa ii indoctrinam.
Sintem un Stat laic si secular. Atunci sa ne purtam ca atare.
Ai încercat să faci un grup de presiune cu ceilalți părinți, pentru asta? Ce reacții au avut?
Problema, dragul meu Dollo, este că nu ar trebui DEFEL să se ajungă la necesitatea de a crea un grup de presiune. Această problemă (predarea religiei în şcoli) nu ar trebui să EXISTE în primul rând.
Multe nu ar trebui să existe pe lume, de aia există dreptul de a te opune 😉
Scoala este prin excelenta laica, pentru ca are grija de componenta profana a individului, de a carei dezvoltare depide direct baza piramidei lui Maslow. Biserica se ocupa, dar nu are exclusivitate (f important de retinut acest cuvant, exclusivitate) de partea sacra a individului, adica de partea superioara a piramidei lui Maslow.
Un alt motiv ar mai fi – ce facem cu celelalte religii sau cu ateii? Este etic sa-i obligam sau sa-i supunem presiunilor doar pentru a urmari interesele bisericii, in contradictie cu interesele nationale/de grup/de buna vecinatate la nivel de individ?
Al treilea motiv este reprezentat de faptul ca Biblia e ramasa in urma, eu o gasesc greoaie in gandire si chiar retrograda. Mie personal nu imi place sa ii spun copilului meu sa nu faca ceva gresit doar pentru ca exista o pedeapsa, ci sa realizeze singur daca e bine sau daca e rau ce face, daca raneste sau daca, din contra, ajuta comunitatea sau ‘pe ceilalti’. Biserica nu a atins rafinarea gandirii pe care noi am atins-o si inteleg si de ce, ea este o medie a gandirii, nu stie sa arate niste valori absolute, ci doar niste valori de moment.
Daca am discutie cu orice preot, de orice rang, il desfiintez in maxim o ora, si voi avea GARANTAT ori o afurisenie la adresa mea, ori o injuratura, asta deoarece preotii sunt doar niste slujbasi, niste profani fara de har.
Biserica sa ramana in biserici! Amin!
Teoretic părinții pot opta pentru scoaterea copilului de la orele de religie. Dacă sunt atei sau dacă nu vor să facă religie la școală, de ce nu optează pentru asta?
Tare te mai temi tu ca pruncii vor deveni mai cuminti, peste noapte! Doamne fereste, nu vrem copii cuminti!!… ( oups, nu trebuia sa scriu „Doamne”, nu ? My bad. )
De vreme ce pretinzi ca ai avut parte de educatie buna, ar fi de asteptat sa scrii articolele conform normelor gramaticii. 🙂
You feel me, qwerty boy ?
Dollo, si eu am aceeasi nedumerire: de ce nu reactioneaza lumea ? Nu reusesc sa inteleg. Eu cred ca singurul scop cu care as face un copil ar fi sa incerc sa creez o persoana mai puternica decat mine, pe care sa o pot indruma cu convingere si careia sa-i pot raspunde rational la intrebari, nu cu „pentru ca asa se face”, „asa trebuie” etc. O persoana sigura pe sine si care cauta solutii, nu se multumeste niciodata cu situatia daca nu-i place. M-as lupta pentru asta pana in panzele albe. La articolul tau m-a frapat fraza de mai jos:
Mie nu mi se pare, totuşi, că ar trebui să ne revoltăm aşa de tare de data asta.
Si trebuie sa recunosc ca ai dreptate intr-un fel. Politicile se fac tinand seama de majoritate, dar nu trebuie sa calcam in picioare minoritatile de orice fel. Pornind de la faptul ca toata lumea, chiar si daca nu tine la religie si credinta, finanteaza biserica pentru ca asa se face, in viata asta trebuie sa faci niste lucruri… e de inteles de ce BOR simte ca i se cuvin chestii. Pentru ca i se da nas, ca sa zic asa. Din categoria nu ne place, dispretuim, dar tot asa facem, ca deh, asa face toata lumea. Dar, repet, aia e majoritatea.
@Adi: Nu stiu, n-am avut niciodata vreo revelatie. Cred ca pe masura ce am crescut la minte si la experienta am devenit mai sigura pe mine, pe ceea ce sunt si pe ceea ce nu sunt. Incerc sa–mi spun tot timpul ca nu ma caracterizeaza ce-si doresc altii si ce simt altii. Exact asta e problema mea cu predarea religiei in scoli, unde sunt copii de parinti de toate religiile, atei, agnostici si fara religie: de ce sa-mi faca mie copilul sa se simta un outcast, un ciudat pentru ca nu are (inca) anumite sentimente si dorinte ? Eu cred ca un om stapan pe sine nu poate fi decat unul convins ca bine pentru el insusi e ce simte el ca-si doreste, nu ce-i spune societatea ca ar trebui sa-si doreasca. Iar asta se educa.
Existenta lui Dumnezeu, asa cum este descris de Crestinism, este imposibila. Daca Dumnezeu exista, ori nu este atotputernic si atotstiutor (deci este si el supus greselii), ori este o entitate egoista si fara compasiune care nu este capabila sa ierte ci numai sa se abtina sa pedepseasca, atunci cand nu este iritata de cel in cauza (capul plecat, sabia nu-l taie). Aceasta concluzie rezulta logic din urmatoarele asertiuni din Biblie:
1. Dumnezeu este atotputernic si atotstiutor.
2. Dumnezeu a creat Omul. Insa l-a creat imperfect (nestiutor, printre alte imperfectiuni): „Si a zis Domnul Dumnezeu: Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul” (asta dupa ce Adam a mancat din mar, deci dupa ce a facut greseala fatala).
Fara sa ii ceara nimeni, Dumnezeu a creat o entitate imperfecta, deci supusa greselii (oare se plictisea sau simtea nevoia sa aiba supusi care sa il preamareasca ?).
Exista doar doua variante care pot explica imperfectiunea Omului:
a. Dumnezeu nu a putut sa il creeze pe Om perfect (sau a facut greseli in procesul Creatiei), si atunci Dumnezeu nu mai este el insusi atotputernic si atotstiutor. In acest caz, Dumnezeul descris de religia crestina nu exista.
b. Dumnezeu nu a vrut sa il creeze pe Om perfect si atunci stia dinainte ca Omul va gresi. In acest caz, un Dumnezeu corect nu ar fi trebuit sa il pedepseasca pe Om pentru greseala sa deoarece aceasta era inevitabila, datorita faptului ca Omul a fost creat imperfect. Cel care este responsabil pentru greseala Omului imperfect este chiar Dumnezeu deoarece EL nu a dorit sa creeze un Om perfect, care sa nu greseasca niciodata (nu a dorit sa aiba „egali”?). Dumnezeu isi pedepseste „rebutul” pentru „functionare incorecta”. Nici in acest caz Dumnezeul descris de religia crestina nu exista.
In incheiere, am o intrebare pentru credinciosii crestini care sunt si parinti: si-ar alunga vreodata copilul de acasa pentru ca a gresit?
Esti mandru de tine, asa-i ?
Nu sunt „mandru”, sunt analitic. Se pare insa ca rigoarea logica este o aptitudine care lipseste cu desavarsire celor indoctrinati religios.
Nu. Dumnezeu a creat omul imperfect, adica avind posibilitatea sa pacatuiasca (citeste „greseasca”, daca ti-e mai lesne) tocmai pentru ca n-avea nici un haz (citeste „rost”) sa-l faca perfect. Tot restul existentei (animale, copaci, planete, motoare cu ardere interna) se supune cu sfintenie („strictete”) regulilor lui Dumnezeu (citeste „legilor fizicii” daca ti-e mai lesne). Omul are liberul arbitru, el poate alege.
Inchipuie-ti ca tu ai o iubita, sa-i zicem Eva. Eva arata bine, face sex dumnezeieste, are sini mari si picioare lungi. Dar e retardata. Ea te iubeste si face sex cu tine si numai cu tine pentru ca ii dai de mincare. Ea nu e libera, nu poate alege pentru ca-i lipsesc facultatile mintale necesare. Daca insa Eva ar putea alege si te-a ales pe tine – ei da! atunci e altceva. Dar depinde si ce vrei tu: vrei numai sex de calitate, foarte bine, multumeste-te cu Eva retardata. Probabil ca Dumnezeu nu vrea iubirea unor retardati. Are atitea alte jucarii care il asculta orbeste: iarba, stelele, benzina.
Modul tau de a judeca e unul simplist si care se bazeaza pe lucruri pe care mintea le poate atinge. Or credinta nu e stiinta, ca d-aia ii si zice asa. Existenta lu’ Dumnezeu nu poate fi demonstrata.
Si, ca sa-ti raspund la intrebare: nu, nu mi-as alunga copilul de acasa pentru ca a gresit pentru ca n-are nici o relevanta. Important e sa-si rascumpere greseala, sa plateasca pentru ea. Daca, de exemplu, i-a dat unuia in cap ca sa-i fure banii, ce rost are sa-l alung de acasa? Chem politia sa-l ridice si, daca are noroc, se va cai pentru fapta lui in puscarie. Dar din nou raspunsul e nuantat. Daca, de exemplu, se tot c*ca in sufragerie numai asa, de-al naibii sau pentru ca se imbata ca porcu’, n-are rost sa chem politia. Mai bine il arunc in strada.
Spui ca: „Dumnezeu a creat omul imperfect, adica avind posibilitatea sa pacatuiasca (citeste „greseasca”, daca ti-e mai lesne) tocmai pentru ca n-avea nici un haz (citeste „rost”) sa-l faca perfect.” Acest raspuns se incadreaza la ipoteza mea nr.2: „Dumnezeu nu a vrut sa il creeze pe Om perfect si atunci stia dinainte ca Omul va gresi. In acest caz, un Dumnezeu corect nu ar fi trebuit sa il pedepseasca pe Om pentru greseala sa deoarece aceasta era inevitabila, datorita faptului ca Omul a fost creat imperfect. Cel care este responsabil pentru greseala Omului imperfect este chiar Dumnezeu deoarece EL nu a dorit sa creeze un Om perfect, care sa nu greseasca niciodata (nu a dorit sa aiba „egali”?). Dumnezeu isi pedepseste „rebutul” pentru „functionare incorecta”.”
Liberul arbitru inseamna libertatea de a alege. Insa alegerea se face pe baza informatiei pe care individul o are. Omul fiind o entitate imperfecta (asa l-a facut Dumnezeu, intentionat) nu detine toata informatia necesara luarii celei mai bune decizii. Liberul arbitru permite luare unei decizii dar nu garanteaza corectitudinea ei. Atunci cand un om nu are dovezi despre existenta lui Dumnezeu, liberul arbitru nu il ajuta deloc sa rezolve dilema existentei Lui. In acelasi timp, daca acel om face o analiza lipsita de prejudecati si indoctrinare a evenimentelor cotidiene (in totalitatea lor, fara sa le treaca prin filtrul credintei), liberul arbitru il va determina sa respinga existenta lui Dumnezeu, pe baze logice.
Intr-adevar, „credinta nu este stiinta”, este fantezie. Sau schizofrenie. Este intr-adevar imposibil sa demonstrezi fabulatiile.
Atunci cand spui ca nu ti-ai alunga copilul de acasa dai dovada ca esti un parinte responsabil, ceea ce nu este si cazul lui Dumnezeu care a fost un parinte iresponsabil atunci cand i-a alungat pe Adam si pe Eva „de acasa” (din Rai). Nu poti sa educi un copil prin „invatamant la distanta”.
Dacă tot vorbeşti de indoctrinare cred că ar trebui început cu televiziunile. Pentru un copil acestea sunt mult mai nocive. Un copil îşi petrece mult mai mult timp la televizor sau pe net decât la orele de religie. Să rămână ora de religie cea mai mare problemă în educaţia copiilor noştri şi apoi vom mai vorbi. Apropo, tu Dollo ai copii? Dacă da, care sunt cele mai mari probleme reale pe care le-ai întâmpinat în educarea lor în afară de asta cu ora de religie? Ar fi interesante nişte reţete de succes.
Scuze pentru tonul cu care scriu dar în realitate în educaţia copilului apar probleme mult mai delicate şi de mai mare anvergură decât aceasta. Impresia mea este că cei care sunt atât de vocali contra religiei sunt chiar ei indoctrinați de credinţa inversă acesteia, adică au îmbrățișat concepția opusă pe nemestecate. Judecând după timpul petrecut cu studiul religiei, în cel mai rău (sau mai bun!!!) caz aceasta nu are nici măcar efectul pe BOR şi l-ar dori. Este o oră pur şi simplu inofensivă!!!!
Dan, nu am copii, și am spus în text că sunt gata să accept că părintele are o mulțime de alte probleme pe cap decât să meargă să conteste orele de religie. Totuși, dacă îl ferește pe copil de televiziuni, interzicându-i să se uite, de ce nu ar face un efort o dată în an să decidă și dacă vrea să facă religie sau nu?
Problema este si mai acuta pentru noi ceilalti;cei care apartinem altei religii decit cea ortodoxa.Ce facem ?Nu facem asadar separatisme de facto.E greu ca un copil de scoala primara sa explice de ce el nu e ortodox.
Ce ar trebui sa invete copii in clasa pregatitoare ? Sa le imite pe Bianca Dragusan, Sexy Braileanca, Capatos & Comp sau cum se utilizeaza prezervativele si armele albe ? Cum se scot banii de la bancomat de pe cardurile furate de la parinti, cum se sparg casele de bani sau cum trebui sa se machieze fetitele…Poate tehnici sofisticate de sex oral…nu ? Acesti copii vor trebui sa invete ceea ce parintii lor, in majoritatea lor de o inteligenta discutabila si o pregatire intelectuala realizata pe baza parcurgerii pozelor din Click, Libertatea si CanCan (EVZ – numai pentru cei ” subtiri”…) nu le pot oferi in ceea ce se mai poate numi „familie” in Romania. Poate ca ar trebui pregatiti in tehnici de supravietuire in puscarie…sau de anihilare fizica rapida si tacuta a batranilor care au devenit un adevarat „balast” al acestei societati. Dar cel mai bine ar fi sa fie invatati ca baietii pot sa si-o „traga” intre ei iar fetele intre ele chiar in curtea scolii…nu?
Sunt impotriva predarii religiei in scoli publice. In acest moment religia este obligatorie in scoli publice iar acest fapt este neconstitutional. Si eu am beneficiat de educatie religioasa in copilarie, am fost dus de de bunici la biserica. Cine doreste educatie religioasa sa-si duca copilul la biserica. Eu ca parinte vreau sa fiu intrebat daca doresc ca al meu copil sa participe la orele de religie, nu sa fiu eu obligat sa inaintez o cerere pentru a scoate copilul de la ora de religie. Asistam la o grava incalcare a drepturilor omului si la abuzuri zilnice pe acest subiect.
Mai mult, la o simpla lecturare a manualelor de religie se va observa cat de departe este aceasta educatie de valorile crestine. Ce sa inteleaga copilul in clasa a II-a cand manualul de religiei ii spune ca daca nu se roaga seara a doua zi este posibil ca unul din membri de familie sa fie calcat de o masina? inducem frica in copii sau le predam valori reale? Cand se mai emancipeaza si unele culte din Romania.
Avem o decizie a Curtii Constitutionale inca din 1995 care arata ca religia nu poate fi obligatorie in scoli. Statul nu respecta aceasta decizie. De ce? Daca religia ar deveni facultativa atunci profesorii de religie ar trebui sa sustina examen de ocupare a postului in fiecare an. Practic la materii facultative nu pot fi incadrati definitivi.
Din pacate doar prostim copii cu actuala predare a religiei in scoli. Mai mult cu toata religia predata suntem intre primele 3 state in Europa la violenta in scoli. Hala predare de religie.
Da, Silviu, dar părinții ce au păzit din 1995 până acum, dacă chiar i-a deranjat asta?