Observ că opinia publică virtuală e (din nou) indignată de faptul că în programa de învățământ pentru clasa pregătitoare există materia religie. ȘOC! Generația qwerty învață semnul crucii!
Un copil de 5-6 ani va fi obligat să învețe să-și facă cruce, să meargă „în vizită” la biserică și să cunoască „tainele” credinței strămoșești, adică „rugăciunea, primirea Sfintelor Taine, participarea la slujbele Bisericii, lectura biblică, comuniunea cu semenii etc” – citat din programa afișată pe site-ul Ministerului Educației și Îndoctrinării Religioase.
Pe scurt, învață de mici să devină niște buni creștini, care vor ajuta bătrânele să treacă strada, iar mai târziu, când vor descoperi rețelele sociale și exhibiționismul pe Internet se vor fotografia, creștinește, cu osemintele dezhumate ale bunicii.
Mie nu mi se pare, totuşi, că ar trebui să ne revoltăm aşa de tare de data asta. Hai să ridice mâna câți dintre noi am fost duși la biserică, din fragedă pruncie, de bunici, dacă nu de vreo mătușă sau dădacă? Să ne amintim la ce vârste am învăţat să spunem „Înger îngeraşul meu”, apoi „Tatăl nostru” sau am pupat cu foc icoanele din biserici, în ordinea numerelor de pe tricou. Şi eu vorbesc aici despre copilăria mea comunistă, când nu eram „stat laic”, ca acum (!), iar securiștii mergeau pe furiș la biserică să-și exprime credința milenară. Noțiunile alea enumerate în programă sunt chestii cu care copilul a venit deja în contact până la 6 ani, în familie, fie că părinții au vrut sau nu. Iar dacă tot a fost botezat (ortodox), asta e, de ce să ne dăm ipocriți acum că învață să-și facă și cruce la școală?
Lucrurile se strică mai târziu. De 20 de ani religia se studiază, chipurile opțional, în școală (de la clasa 1 până la terminarea liceului), iar forțarea limitelor prin reducerea vârstei de îndoctrinare nu e decât rezultatul perseverenței și bunei organizări de care dă dovadă cea mai profitabilă corporației din România: Biserica Ortodoxă Română. Perseverență și interes de care părinții, de exemplu, nu dau dovadă. Cu palide excepții, care au făcut la vremea lor obiectul unor articole de presă, dar s-au stins și au rămas fără prea mulți „followeri”, părintele român e prea comod ca să se lupte cu cineva pentru binele propriului copil. Că e complicat să retragă copilul de la oră, că nu are cine să se ocupe de el în timpul ăsta, că nu vor să se pună rău cu școala, cu biserica, că nu vor să pună copilul în postura ciudatului care nu face religie, că până la urmă lasă, o să decidă el mai târziu dacă crede sau nu în ce i-a spus popa la clasă. Am auzit toate scuzele astea, unele poate întemeiate, de la părinți pe care-i cunosc, și care au un oarecare nivel de educație.
Poate că e explicabilă lipsa asta de reacție. Copilul vine la pachet cu miliarde de chestii pe care trebuie să le faci în aceeași zi de 24 de ore care oricum nu-ți ajunge ca să trăiești. Așa că varianta comodă e să-l lași pe mâinile școlii, că ăsta e rolul ei. Când îți vine acasă poți să muncești un pic la contrabalansarea gărgăunilor din capul lui, prinși la ora de religie. Până la urmă dacă școala nu-i spune că pe lume există mai mulți zei și că fiecare are dreptul să se închine la care vrea, poți foarte bine să faci tu asta, ca părinte. Când o crește, dacă o să vrea să și citească, o să poată să-și fundamenteze singur decizia de a deveni ateu, agnostic, credincios. Nu trecem toți prin procesul ăsta? Asta se cheamă evoluție personală, oricât te-ai strădui nu poți s-o comprimi într-o pastilă obligatoriu de administrat în clasele 1-12 și să ai la final omul nou care gândește cu capul lui. În paranteză fie spus, cunosc o persoană care a absolvit o facultate foarte grea, și ar trebui să fie una dintre cele mai raționale persoane, datorită acestei pregătiri, și totuși o anumită întâmplare din viață a întors-o cu spatele la rațiune și a aruncat-o în brațele misticismului, a habotniciei și iraționalului. În cazul ei nu școala a fost de vină, ci circumstanțele.
Ceea ce mi s-ar părea mai sancționabil, însă, și nu la nivel hei-rup-ist cum se întâmplă întotdeauna, este restul programei. De la orice clasă. Inclusiv la universități. Religia nu este decât o materie care se predă ca urmare a interesului Bisericii, și a relației dintre aceasta și politicienii care decid ce se bagă în capetele copiilor. Pe lângă religie mai sunt orele ținute de soții de directori, primari, inspectori, câteodată chiar de preoteasa din sat, cu veleități pedagogice, materii introduse în programă pentru că cineva a scris un manual, cursuri predate prost sau neatractiv de profesori care nu au vreun merit decât acela al apropierii de anumite cercuri de decizie. Iar la final ne întrebăm toți de ce absolvenții îngroașă rândurile șomerilor, de ce școala nu-i învață meserie pe copii, de ce școala nu are legătură cu piața muncii? Pentru că tot ce se face în ea, în pofida tuturor reformelor trecute și viitoare, nu are legătură cu prezentul, darmite cu viitorul.
Oricât de rău îmi pare să o spun, la ora actuală religia face cea mai strânsă legătură a sistemului românesc de educație cu piața muncii. Orele de religie au menirea de a îndoctrina copiii cu un anume cult, de a-i pregăti să devină clienții corporației BOR mai târziu, de a-i fideliza. Orele de religie asigură o ofertă de locuri de muncă alternativă la parohiile care, chiar așa înmulțite cum au fost ele după 1989, tot nu fac față afluxului de absolvenți de teologie și alte forme asociate de învățământ teologic. Orele de religie asigură deci locuri de muncă pentru adepții corporației BOR și fidelizează clientela de la cele mai fragede vârste. Spuneți-mi ce altă firmă sau asociație patronală face ceva similar în România?
În Germania am auzit că patronatele din industria construcțiilor de mașin își apropie viitorii potențiali lucrători distribuind la grădinițe truse speciale prin care copilul se poate familiariza cu domeniul, prin joc. Mai devreme sau mai târziu copilul va ști dacă vrea să urmeze o carieră în construcția de mașini sau nu. Copilul va merge la o școală în care-și va găsi chemarea spre o direcție anume. E un exemplu, or fi mii la nivel mondial. Educația e privită ca orice piață a cererii și ofertei. Atâta vreme cât vrem să avem de unde racola forță de muncă și să ne educăm viitorii clienți, trebuie să investim în educație. Noi, croitorimea, bucătărimea, doctorimea, inginerimea, profesorimea.
A te lăsa pe mâna „statului”, în România cel puțin, e păgubos în orice domeniu, deci câștigă ăla care se trezește mai din timp ca să-și impună interesele. Biserica a făcut-o acum 20 de ani. Sigur, beneficiază de un avans milenar în influență, dar nu-i oprește nimic nici pe alții să-i urmeze exemplu: federațiile de sport să ceară ore obligatorii de educație fizică, colegiul medicilor în colaborare cu patronatul producătorilor de cosmetice să ceară ore de igienă și educație sexuală, organizațiile neguvernamentale să promoveze diverse cursuri în conformitate cu interesele pe care le urmăresc.
Sigur că e greu, societatea civilă e divizată, ciumpalacizată, opoziția doarme sau se dă în mașini de curse, deci evident puterea face „dezbateri publice” de fațadă. Cum am mai spus și cu alte ocazii, a fost și este încurajată să facă asta de nepăsarea societății din ultimii 20 de ani. Felul în care a ajuns educația ni se datorează și nouă. Dar în timp ce noi, laicii, agnosticii, raționalii, am stat cu mâinile în sân sau doar ne-am revoltat steril în cercul nostru strâmt, lumea a mers mai departe. Îndoctrinarea religioasă ar trebui demolată cu orice preț, dar predarea religiei în școli e momentan o falsă problemă, atâta vreme cât restul sistemului de învățământ nu mai are nevoie decât de o lumânare ca să-și dea duhul.
UPDATE: Uite un demers pe care ar putea să-l facă toți părinții care gândesc așa. Să le trimită scrisori ministrului educației, parlamentarilor aleși și președintelui. Vreți să pariem pe un procent de oameni care vor face acest demers?
Sa ne mai miram ca pentru un ateu educatia religioasa e indoctrinare? Ca pentru el e o crima sa-ti inveti copilul sa-si faca cruce? Ca orice persoana credicioasa e cazuta prada misticismului, habotniciei si irationalului? Ca religia trebuie demolata cu orice pret?
Sunt curios, tu cum ai scapat de „obscurantism”, daca ai trecu si tu prin „indoctrinare”, asa cum spui?
Nu am fost chiar îndoctrinată, mai degrabă am beneficiat de pachetul minimal de religie care se folosește în orice familie – cred eu – dar a fost foarte greu să accept în timp că toate sunt niște aberații și că nu e obligatoriu să fie făcute. Cred că în final contează mediul în care te învârți, ce citești, cum îți deschizi mintea. Nu am scăpat de tot 🙂
Deci cand te-a dus bunica la biserica nu a fost indoctrinare, numai cand o face altcineva?
Vrei sa spui cumva ca Isus din Nazaret nu a existat? Ca nu a pornit o religie definitorie pentru civilizatia europeana? Toate astea sunt aberatii?
Vezi, asta e problema: pachetul minimal. In familia comuna omul in toata firea ramane cu intelegerea religiei la nivelul clasei intai. Cum ar fi daca am invatat adunarea, o data, demult, iar acum ma consider mare matematician? De-aia consider eu ca e nevoie de religie in scoli, dar, desigur, e nevoie de dascali inteligenti si educati care sa comunice adecvat pentru varsta elevilor si pentru timpurile in care traim.
Religia desparte, credinta uneste. Poti avea ce religie vrei tu…asa se spune, dar daca nu ai o credinta in Isus Cristos si Dumnezeu degeaba.
Ei ..uite ca gresesti!
Copiii mei , de 6 ani, care o sa intre in clasa pregatitoare, nu au venit pana acum in comntact cu nimic din ceea ce inseamna religie!
Si nu i-am invatat nici „Inger…”, pt ca nu-l stiu nici eu …si pt ca nici nu vreau sa-i invat!
Daca ar invata in scoala Istoria Religiilor, nu as avea nimic impotriva, dar sa-mi toarne ortodoxism in copil…sunt chiar contra!
Lena, ai ocazia să te revolți, coalizați-vă, fraților, în asociații de părinți și luptați-vă cu statul, cu ministerul
As avea o intrebare: Ministerul Educatiei Nationale? sau Ministerul Tembelizarii… Nationale!
Eu nu am fost dus la biserica nici de parinti, nici de bunici si nu regret acest lucru deloc.Inainte sa intre biserica in scoala, vreau sa vad preotii in strada spunand o vorba buna celor nevoiasi. vreau sa vad biserica adunandu-i pe toti cetatenii langa ea, indiferent de confesiune, nu considerand catolicismul de ex. „o secta tolerata”. vreau sa nu aud de preoti care le predau copiilor religie amenintandu-i: daca nu iti faci cruce te calca masina pe strada, daca nu mergi la biserica ti se imbolnavesc parintii etc.
Iisus Hristos, este Adevarul, fratilor, Iisus Hristos este Cuvantul Lui Dumnezeu. Datorita egoismului nostru am devenit ca niste vase pline de toata necuratia nemaiavand loc revelatia Lui Dumnezeu. Ne iubim prea mult sa mai avem inima si ptr Adevar. Suntem prea trasi in toate partile de distractii de griji ptr a mai reflecta in ce strea am ajuns. Vorbim de o lume mai buna dar nu putem face nici cel mai mic sacrificiu, nu mai spun de iubirea celor care ne gresesc. Luam declaratiile „stiintei” de bune uitand ca sunt si altii plini de iubire de putere(sine) care si urmaresc interesele meschine. Fratilor hai sa ne salvam sufletele. Nu uitati ce a spus Hristos „Cautati si ve ti afla ,bate ti si vi se va deschide, cere ti si vi se va da!”
vez, bai baiatule, daca erai mai atent la limba romana si nu la inchinat, nu mai trebuia sa pun acum comentariul asta. sper ca-ai prins ideea.
Materia respectiva ori se va chema ortodoxism, ori va include elemente din toate religiile principale. In forma de acum este expresia pura a lasitatii insinuarii bisericos-habotnice clasice.
Imi voi invata copilul sa ii explice cui va preda aceasta materie ca poate prelua si reda povestile respective sub rezerva caracterului acestora de a fi pure povesti.
La prima revolta incrancenat-dogmatica a invatatorului respectiv il voi reconverti subit intru smerenie fortata.
Materia nu se poate numi ortodoxism, deoarece nu se preda doar ortodoxism: se preda in functie de religia declarata a beneficiarilor. De exemplu, la liceu, eu am putut alege intre ore de religie ortodoxa si ore de religie catolica.
Sunt de acord ca ar fi util sa se prezinte elemente din toate religiile principale, dar chiar in formatul actual se intampla asta: se preda ideea de supranatural, existenta in toate religiile lumii; se preda ideea unui singur Dumnezeu, existenta in cele trei religii monoteisme, se preda credinta in Isus Hristos, sfanta treime si scriptura, comuna in mai toate confesiunile crestine, se preda credinta in biserica, in sfintele taine si comuniunea sfintilor, comuna in bisericile traditionale, ortodoxa si catolica, si banuiesc ca la clasele mai mari se predau elemente de liturgica, comune la ortodocsi si greco-catolici.
Se observa la prima cedere ca e vorba despre o „discutie ortodoxa”. In alt mediu nici nu se punea aceasta problema. adica observ ca, in general, tarile care au avut parte de regimul comunist au in comun ortodoxia. incearca intr-un anume fel sa se dezvolte, insa au in comun acelasi lucru. Si atunci apar astfel de discutii, de ce ne indoctrineaza, de ce ne manipuleaza, de ce sa existe materia religie in scoli, corporatia Bor etc. Am impresia ca e un fel de strigat de „neputinta”, o discutie care se termina maine dimineata, asa cum e regula de vreo 20 de ani, asa cum se obisnuieste in spatiul carpato-danubiano etc. Societatea romaneasca e mult prea egoista pentru a reusi sa rezolve ceva. Adica lipseste solidaritatea. Sa distrugeti sistemul Bor? N.aveti cum, e valabil pentru toti „indoctrinarea” de care ati vorbit mai sus. Fiecare pentru el, e mediul in care cresc toti, in special cei mici…
Lipsa de solidaritate a fost întotdeauna o amprentă a ortodoxiei prin comparație cu catolicismul, nu crezi?
nu e o falsa problema. Tu faci ce vrei si atunci am si eu dreptul sa fac ce vreau. Chiar daca sunt numai unul care nu are chef de religie si nu am cu cine sa ma coalizez ca sa facem nu stiu ce. Trebuie sa plecam de la niste principii si sa le respectam. Gandirea ta este ca daca tu ai primit o palma cand erai mica si nu te-a afectat, atunci nu te deranjeaza daca maine se da o lege prin care toti copii primesc o palma pentru ca uite ca pe tine nu te-a afectat…
Cam așa, nu zic că nu m-a afectat, zic că prin forțe proprii am reușit cumva să ies din asta. Dacă suntem o minoritate atunci trebuie să ne supunem majorității, nu asta e regula democrației?
regulile sunt bune dar regula democratiei se aplica la lucrurile care ne afecteaza pe toti (pe unde facem autostrada), nu la ce fac eu cu viata mea.
bravo, Dolo…uite ca ai creat buzz …awareness…trafic si reactii …mai pui citeva subiecte de senzatie si devii faimoasa