Îmi place că societatea românilor dătători de like și share și-a mai descoperit zilele astea o cauză nobilă suficient de îndepărtată cât să nu fie nevoie să se scoale de la birou pentru ea: să fim solidari cu turcii! După ce le-am dat tezaurul, fecioarele și rulmenții, acum le dăm și like și suntem gata să manifestăm în piață, ca să vadă Erdogan al lor la teveu că și românii sunt îngrijorați de încălcarea drepturilor omului în țara de unde ne vin tir-urile cu roșii, vinete și șoferi amatori de una mică.
Sigur că e nasol în Turcia, că au murit oameni aiurea și probabil vor mai muri, dar realitatea e că noi de aici nu prea avem cum să știm care e adevăratul substrat al acelor proteste. Am citit și eu câteva bloguri scrise de unii care trăiesc prin zonă (că presa lor, ca și a noastră, n-are curiozități, cum bine zicea un englez). E revoltător ce scriu unii, e de bun simț ce scriu alții, lucrurile sunt departe de a fi albe sau negre. Politicienii lor au făcut măgării, au votat legi care limitează drepturi și libertăți civile, au împărțit țara între dezvoltatori imobiliari și grupuri de interese, corupția umblă nestingherită pe buzele tuturor. Și totuși scânteia s-a aprins de la câțiva copaci pe care niște șmecheri voiau să-i taie ca să mai facă un mall. Asta a scos în stradă câteva fătuci ecologiste, iar restul țării s-a inflamat văzând de fapt cum sunt tratați protestatarii: cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă, gloanțe de cauciuc.
OK, se spune că nu contează care a fost ultima picătură, important e să fie umplut paharul. La ei s-a umplut acum, la noi l-a umplut acum un an jumate Raed Arafat. Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? În afară de căderea lui Boc și a PDL mai era vreo revendicare în piață? Raed Arafat a ajuns secretar de stat, merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?
Mă tem că amploarea fenomenului protestatar din Turcia se va înscrie în seria primăverilor arabe sau de alte naționalități de până acum, și va fi încă un transfer de putere „popular” între două tabere. De aia nu am încredere nici în revoltele lor, cum nu am avut nici în ale noastre. Pentru că nu cred că răspunsul stă în revoltele din categoria asta, ci în cele pe care aparent nimeni nu le creditează cu putere.
După mine, problema e că oamenii au devenit prea toleranți – ca să nu zic comozi – cu lucrurile din imediata lor vecinătate, și nu le sancționează atunci când îi deranjează. Toți avem senzația că lucrurile care ne supără în blocul nostru, în cartierul nostru, în orașul nostru sunt prea mici și nu „se merită” să pierzi vremea pentru ele. În schimb avem așteptări nerealiste de la mari mase de oameni care se adună miraculos în piețe, scandează, și ca prin farmec puterile, oricât de veroase ar fi ele, cedează în fața poporului. La peste 20 de ani de la momentul 89 continuăm să credem în gogorița asta cu poporul și puterea lui suverană, pierzând din vedere aspecte de viață cotidiană care ne fură câte puțin din demnitate și din drepturi.
Când am scris postarea despre fetița din Drumul Taberei s-au trezit câțiva să fie ironici și să minimalizeze gestul ei. Foarte bine, ea și-a văzut interesul mic, de moment: nu i-au mai tăiat ăia copacii. Noi ceilalți așteptăm să se facă ceva. Când am scris despre dubița albă din Vitan, care mă incomoda în trafic, s-au găsit câțiva să mă invite și la ei în cartier, să fac același lucru. Fraților, avem toți aceeași putere, dar numai dacă acționăm. Și nu există nicio luptă mai îndreptățită decât aia care te privește personal. Nu trebuie să așteptăm să piară toată pădurea ca să ne revoltăm, ca să simțim că avem un motiv serios. Apoi avem prea mulți superiori printre noi care se bat cu cărămida în piept cu participarea lor activă la revoltele din pașopt, la care, ce să vezi, poporul nu le-a stat alături, și de atunci și-au întors scârbiți nasul de la popor. Să mai facă și alții, că eu mi-am adus aportul destul! N-ai cu cine, domnule, românii sunt niște loaze!
Nu zic că nu e așa, dar până nu încerci să faci ceva n-ai de unde să știi ce Gavroche bate mingea în spatele blocului tău. Iar dacă ai încercat o dată și n-a ieșit, nu înseamnă că nu va ieși niciodată. Știu că încep să semăn cu o profă ramolită care repetă prostește aceeași lecție, dar cred că până nu ne intră în cap să acționăm în mic, fiecare atunci când ne deranjează ceva, degeaba ne vom solidariza cu alde occupy din orice colț al lumii. Om trăi noi într-o lume globalizată, dar nouă ni se strică mâncarea în frigider și copiii mor de foame în Africa, nu? Așteptând să ne facă alții viața mai bună – o coaliție mondială a popoarelor libere și revoluționare – e ca și când aș spera eu să mă mărit cu Suleiman magnificul, deși nici măcar nu joc în filmul ăla.
*Poza e de pe Facebook
pentru bugsy
Ai ideea cine a fost si cea a realizat, acest personaj?
In privinta comentariului tau sa te ajute Dumnezeu si pe tine sa fii la fel de frustrat si mitingist ca mine !
Dupa parerea mea cred ca, cine zice acela este !
@Mihalcea Florian – Benjamin Siegel, aka „Bugsy” Siegel. Las Vegas, Nevada.
Felicitari ! Citez aproximativ ! Un om asa educat si informat sa-si ocupe timpul pe diverse bloguri ?!….Ma cheama Florin
Hotel si Casino Flamingo !
Citat intr-adevar aproximativ, nu era vb de pierdut timpul pe bloguri, ci la mitinguri, anyway, ati facut un colaj frumos! si chiar de ar fi vorba „de ocupat timpul pe diverse bloguri”, aici, la dollo, cred ca nu se pierde vremea, …., dimpotriva! aici chiar e lume educata si informata!
Millicent Rosen Siegel : http://mp3.zicmama.com/youtube/details.php?id=sG4shsMOK_Y
Touche monsieur ! Mes omages !
asemenea si dumneavoastra!
Multi prefera sa se planga online sau prin vecini fara a lua o masura concreta, chiar recent am scris un articol despre adresele de email ale institutiilor publice unde poti face reclamatii:
http://turistinbucurestiro.blogspot.ro/2013/06/reclamatii-bucuresti.html