Rochia de bal

Mi-am regăsit rochia de la balul de absolvire a liceului, din 1988. Încă mă mai încape, o mai fi în tendințe?

rochia

Costa câteva sute de lei participarea la balul pe care clasa a decis să-l facem undeva la mare. Mama avea salariul puțin peste 2000 de lei. Cum să-mi plătească mie participarea la bal, fie el și pentru terminarea liceului? Așa că am mers doar la varianta săracilor, aia organizată în clasă. Rochia mi-o făcuse verișoara mamei, croitoreasă în Buzău, care era capabilă să coasă orice-i desenam eu din revistele Burda, strecurate cumva în România la pachet cu alte chestii occidentale decadente.

rochia3Azi am regăsit rochia în șifonier la mama. M-a întrebat dacă vreau s-o mai păstreze. Habar n-aveam că o ținuse până acum. A fost ca și când aș fi deschis o conservă din aia cu aer din comunism. M-au năpădit amintirile, m-am întors în banca mea din clasa a 12-a. Culmea e că încă mai încap în ea. În rochie 😉 O combinație de satin roz bombon, catifea neagră de la o rochie mai veche a mamei și voal. Singurele chestii cumpărate au fost satinul și voalul. Fermoarul a fost recondiționat de la o rochie mai veche a croitoresei, pentru că pe vremea aia nu se găsea un fermoar atât de lung. De fapt nici nu mai știu ce naiba se găsea.

Clar nu ieșise ca în revistă, dar respecta două dintre elementele de acolo: funda imensă în dreptul sânilor (cvasi inexistenți la vremea aia) și fusta încrețită pe șolduri, că așa se purta atunci, ca să-ți sublinieze talia. Că nici șolduri nu aveam destul…

Curios lucru e că nu-mi amintesc nimic, absolut nimic de la bal. Tocmai pentru că a fost unul fără fast. Nici poze nu am de atunci. Mă întrebase cineva adineauri cu cine am fost la bal. Cu nimeni, că nu aveam prieten. Nu am avut niciunul până când m-am angajat, și eram pe picioarele mele, cum s-ar zice. Fată responsabilă 😉

Nici rochia n-am pătat-o cu băutură, nici n-am pozat-o cu telefonul în oglinda din buda școlii. E drept că nici nu se făceau pe vremea aia „pozele” de azi în WC-urile școlilor 😉 De aia mi-am scos acum pârleala și m-am pozat în ea, în oglinda de pe hol.  Blogul ăsta devine tot mai mult o piedică în calea uitării 🙂

Etichete: , , , , ,

8 comentarii la “Rochia de bal” Subscribe

  1. Andreea 01/09/2013 at 14:41 #

    Dar iti sta chiar bine! 🙂
    Eu zic s-o pastrezi, moda intotdeauna revine dupa 30-40 de ani asa ca nu se stie niciodata.

  2. Sonia B 01/09/2013 at 14:41 #

    Sunt frumoase ! Si rochia si purtatoarea!

  3. volk 01/09/2013 at 14:44 #

    M-ai facut sa plang!

  4. ady 01/09/2013 at 15:07 #

    e foarte misto si iti sta bine. si s-ar putea sa fie in tendinte. 🙂 sau macar n-a expirat de tot. mama ar numi culoare aia „somon”. a purtat-o anul trecut, la nunta lu’ frate-meu si a facut furori (rochia „somon” a maica-mii si pantofii „rodie” ai cumnata-mii-mireasa au fost cele mai admirate piese). s-a smiorcait un pic ca e prea batrana pt culoarea aia, dar a cedat tentatiei si a zis „fie ce-o fi”.
    clasa mea a facut la „balul” intr-o crasmulita la caciulata. n-a fost exagerat de scump, nimeni n-a exagerat cu toaletele, a reusit sa vina toata clasa. (daca imi aduc bine aminte, s-ar putea sa ma insel, o parte am pus un pic mai mult sa-i ajutam pe cativa colegi). dintre profesori a fost doar diriga (care, iar sper sa nu ma insel, si-a platit singura tot). ne-am dus cu masinile imprumutate de unii colegi de la parinti. tin minte si acum, unul din ei ii promisese maica-sii ca nu trece de 60km/h. s-a tinut de cuvant, spre disperarea altora care s-au vazut nevoiti sa faca mai multe pauze decat se asteptau ca sa-l astepte. am purtat un costum dintr-un fel de panza topita, nu ma pricep, de un albastru foarte tare (ca nu inteleg ce-a fost in capul meu e una, dar nu inteleg ce-a fost in capul maica-mii de m-a lasat sa-l cumpar), format din pantaloni (cu cracii foaaarte largi) si un soi de bluzo-vestuta, inchisa cu vrreo 3 nasturi si o funda putin mai jos de sani. il aveam din urma cu un an, cand participasem la o nunta in el. 🙂 nu l-am mai vazut prin dulapuri la mama.
    la balul ala am incercat prima oara sa fumez (tutun, nu alte prostii); dupa vreo doua fumuri am zis ca nu-i de mine. 🙂 urmatoare incercare a fost intr-o pauza, la cursuri, vreo 3 ani mai tarziu, dupa ce-am tusit de prietena mea si-a inchipuit ca tre’ sa cheme salvarea am decis definitv ca tigarile nu-s de mine.

  5. Clementina 01/09/2013 at 19:43 #

    E frumoasa. Poti s-o mai porti. E vintage 🙂

  6. val 01/09/2013 at 21:01 #

    ești frumoasă.
    la rochie nu mă pricep 🙂

  7. spufi 02/09/2013 at 01:18 #

    are asa un aer de fifty’s. me gusta 🙂

  8. zwilling 02/09/2013 at 14:39 #

    Imi place rochia. Cu cine te-ai intors de la bal?

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.