P roblema cu împărțirea bunurilor după epuizarea sentimentelor este că deși rămâi fără tigaie pentru clătite, de exemplu, nu ți se epuizează automat din cap și pofta de clătite. Cum s-ar zice, dragostea durează trei ani, dar pofta de dulce e veșnică.
Eu una nu sunt o mare amatoare de dulciuri, doar din când în când (ca și cu dragostea :P), băi dar și când poftesc, nimic nu-mi șade în cale! Așa a fost azi. Tot deschideam frigiderul de ceva timp și mă incomoda un borcan cu dulceață de căpșuni (sau gem, de la Niki, primită ca barter contra unei genți vuitton de papură) care mai avea câteva linguri pe fund.
Și m-am apucat să fac aluatul, dar când să-l pun la copt mi-am dat seama că sunt pancakeless, cum ar zice americanul, așa că stăteam și mă uitam cu jind la aluat și oscilam: să-l sun, să nu-l sun pe ex și să-l rog să-mi împrumute și mie tigaia aia pe care a luat-o când a plecat? Nu mă gândeam decât că el oricum nu gătește, și în lipsa altei amatoare de clătite stă sărăcuța în dulap și se usucă de dorul aluatului pufos.
Dar până la urmă am zis că ce să mai împart și cu alții clătitele, ce adică la wok nu merge ? Și încă ce a mers! Problema a fost că au ieșit cam mici și groase, cât fundul wok-ului, și că la întors a fost cam dificil de aruncat clătita în aer, pentru că pereții wok-ului sunt înalți și curbați, special ca să nu sară afară din el legumele când le rotește chinezul în aer. Bașca pe prima – care iese întotdeauna prost, indiferent de tigaie – am făcut-o vălurită, că atunci când am întors-o nu s-a mai așezat perfect pe fundul tigăii, că era mai mare.
În fine, m-am descurcat până la urmă, și acum când vă scriu aceste rânduri mă bat cu Toshiba pe clătitele cu gem de căpșuni. Bine, ea o amușinează pe aia cu brânză și mărar, dar pe aia o ținem pentru cină. Cu un vin roșu alături. Who needs a man, when you can use the wok, ha? 😛
mi-ai adus aminte de impartirea bunurilor in cazul meu… a plecat cu becul din sufragerie…. no… deci tigaia ta e mic copil:)
si acu mi-e pofta de clatite.. cine m-a pus sa intru pe blogul tau??
tigaia era a lui, pentru respectarea adevărului istoric 😉
da’ pe cinstite acum. A plecat cu becu’ dupa un razboi pe viata si pe moarte ptr.apartament?!? Fond, Apel, Recurs…. Gresesc?!?
Daca asta e cazul, eu cred ca e PREFERABILA viata intr-un apartament unde, ptr.24h, nu ai bec in sufragerie decit cu becul in posesie si dind 1/5 din salariu pe chirie…..
„Fuga cu becul” trece-o la capitolul: si victoriile au un cost….
pai am ramas cu apartamentul care-l platesc pana la pensie (rate, ca tot omul).
a luat mobila, a considerat sa se asorteaza candelabrul, si ce e un candelabru fara bec??? nu?
astfel am ajuns seara acasa, si mi-am auzit ecoul pasilor pe intuneric.
acum rad, atunci am avut un mic soc:)
http://bancuri123.ro/bancuri/iepurasul_si_clatitele
exact 🙂
Eu nu pricep cum să dai tigaia. Nu pricep, neam.
@ Idaho: nu a dat tigaia.. a partajat tigaia:)
e mare diferenta, crede-ma.. cu tot adevarul istoric din spatele posesiunii 🙂
n-am fost acasă când s-a produs partajul, nu-mi plac despărțirile în gară sau la scara avionului 😉
Pai este simplu: iti pui oole, faina, uleiul, laptele, apa minerala si dulceatza intr-o sacosa de rafie si te infiintezi la usa exului sa-i folosesti tigaia.
arata foarte bine, bravo, pofta buna! lasa-l pe ex sa beleasca ochii in tigaia goala!
prin urmare, esti libera..
good to know 😉
te descurci cu ce ai, ai inclinatii de inginer
Sa inteleg ca ex-ul a luat tigaia ca proba la proces? Vroia probabil sa-i arate judecatorului ca gropile din tigaie se muleaza perfect pe parti din capul lui! 😉
da’ o tigaie de teflon n-ai prin dulap?! cand n-aveam tigaie de clatite (la partajul cu colegii de apartament mi-a revenit mie, ca io o cautasem de nebuna prin 7 piete si dadusem banii pe ea cand am gasit-o), faceam in tagaie de teflon. dupa metoda cu farfuria pentru ca nu eram in stare sa salt juma de tona de tigaie de teflon.
pofta nu mi s-a facut, ca am avut clatite in meniu (cu gem de piersici) acu’ vreo doua saptamani, si doar aseara am facut dorayaki (niste clatitute japoneze, seamana cu alea americane).
Evitati, pardon, aruncati tigaile de teflon! Sunt cancerigene si deja interzise in vest! Folosiți tigai cu suprafața ceramica, si daca nu vi le permiteti(80-120 de Euro) folosiți tigai din otel sau fonta.
io traiesc in vest si aici teflonul. nu-i interzis. adik poti sa-l cumperi in magazin. tu in vestul cui ai vazut ca-s interzise?
ps. dollo, nu mi-ai postat un comentariu despre caini bagabonzi. foarte urat din partea ta.
poate ai comentat tu urât și a intrat în spam. nu am găsit vreun comentariu de la tine.
După cum spunea Marius Delaepicentru, a trăi implică riscuri, doar moartea e sigură: http://delaepicentru.com/2010/11/27/ce-se-poate-face-cu-douatigai/comment-page-1/#comment-497
Motanule, e un mit urban teflonul cancerigen, nu exista dovezi. Si gasesti tigai de teflon bine-merci si in vest, mai informeaza-te.
probabil ca teflonul este cancerigen atunci cind este amestecat cu uraniu saracit si se gaseste intr-un proiectil made in us!