P roblema cu împărțirea bunurilor după epuizarea sentimentelor este că deși rămâi fără tigaie pentru clătite, de exemplu, nu ți se epuizează automat din cap și pofta de clătite. Cum s-ar zice, dragostea durează trei ani, dar pofta de dulce e veșnică.
Eu una nu sunt o mare amatoare de dulciuri, doar din când în când (ca și cu dragostea :P), băi dar și când poftesc, nimic nu-mi șade în cale! Așa a fost azi. Tot deschideam frigiderul de ceva timp și mă incomoda un borcan cu dulceață de căpșuni (sau gem, de la Niki, primită ca barter contra unei genți vuitton de papură) care mai avea câteva linguri pe fund.
Și m-am apucat să fac aluatul, dar când să-l pun la copt mi-am dat seama că sunt pancakeless, cum ar zice americanul, așa că stăteam și mă uitam cu jind la aluat și oscilam: să-l sun, să nu-l sun pe ex și să-l rog să-mi împrumute și mie tigaia aia pe care a luat-o când a plecat? Nu mă gândeam decât că el oricum nu gătește, și în lipsa altei amatoare de clătite stă sărăcuța în dulap și se usucă de dorul aluatului pufos.
Dar până la urmă am zis că ce să mai împart și cu alții clătitele, ce adică la wok nu merge ? Și încă ce a mers! Problema a fost că au ieșit cam mici și groase, cât fundul wok-ului, și că la întors a fost cam dificil de aruncat clătita în aer, pentru că pereții wok-ului sunt înalți și curbați, special ca să nu sară afară din el legumele când le rotește chinezul în aer. Bașca pe prima – care iese întotdeauna prost, indiferent de tigaie – am făcut-o vălurită, că atunci când am întors-o nu s-a mai așezat perfect pe fundul tigăii, că era mai mare.
În fine, m-am descurcat până la urmă, și acum când vă scriu aceste rânduri mă bat cu Toshiba pe clătitele cu gem de căpșuni. Bine, ea o amușinează pe aia cu brânză și mărar, dar pe aia o ținem pentru cină. Cu un vin roșu alături. Who needs a man, when you can use the wok, ha? 😛
Sa fim corecti: o tigaie Buna pentru clatite gasesti mai rar! sa nu arda, sa nu lipeasca, sa incalzeasca uniform…
Domnul trebuie sa fi fost un connoisseur 🙂
tigaia aia era ce-i drept excelentă
Nu stiu, mie mi se pare mai bun un wok pentru clatite. Cu tigaia speciala pentru clatite, eu n-am reusit niciodata sa le arunc in sus si sa pice pe partea cealalta tot in tigaie. In schimb cu ceva de tip wok e super simplu chiar si pentru mine, care as putea scrie o intreaga carte de dezastre in bucatarie.
nici eu nu am incercat la wok. Am o tigaie de ceramica, si le intorc cu coada la lingura de lemn. Data viitoare, voi face la 2 miini: si la wok 🙂
Hai ca au iesit si la wok caltitele…iar dl. ex . sa faca bine sa aduca o tigaie de clatite nou 😛
Sau dl. ex. si-a facut zestre pe spezele lui Dollo 🙂 urit dl. ex.