Ce faci când ex-ul pleacă cu tigaia de clătite?

Faci clătite la wok, trăiască chinezul care l-a inventat!

P roblema cu împărțirea bunurilor după epuizarea sentimentelor este că deși rămâi fără tigaie pentru clătite, de exemplu, nu ți se epuizează automat din cap și pofta de clătite. Cum s-ar zice, dragostea durează trei ani, dar pofta de dulce e veșnică.

clatita-wok

Eu una nu sunt o mare amatoare de dulciuri, doar din când în când (ca și cu dragostea :P), băi dar și când poftesc, nimic nu-mi șade în cale! Așa a fost azi. Tot deschideam frigiderul de ceva timp și mă incomoda un borcan cu dulceață de căpșuni (sau gem, de la Niki, primită ca barter contra unei genți vuitton de papură) care mai avea câteva linguri pe fund.

clatite-gem

Și m-am apucat să fac aluatul, dar când să-l pun la copt mi-am dat seama că sunt pancakeless, cum ar zice americanul, așa că stăteam și mă uitam cu jind la aluat și oscilam: să-l sun, să nu-l sun pe ex și să-l rog să-mi împrumute și mie tigaia aia pe care a luat-o când a plecat? Nu mă gândeam decât că el oricum nu gătește, și în lipsa altei amatoare de clătite stă sărăcuța în dulap și se usucă de dorul aluatului pufos.

Dar până la urmă am zis că ce să mai împart și cu alții clătitele, ce adică la wok nu merge ? Și încă ce a mers! Problema a fost că au ieșit cam mici și groase, cât fundul wok-ului, și că la întors a fost cam dificil de aruncat clătita în aer, pentru că pereții wok-ului sunt înalți și curbați, special ca să nu sară afară din el legumele când le rotește chinezul în aer. Bașca pe prima – care iese întotdeauna prost, indiferent de tigaie – am făcut-o vălurită, că atunci când am întors-o nu s-a mai așezat perfect pe fundul tigăii, că era mai mare.

clatita-branza-marar

În fine, m-am descurcat până la urmă, și acum când vă scriu aceste rânduri mă bat cu Toshiba pe clătitele cu gem de căpșuni. Bine, ea o amușinează pe aia cu brânză și mărar, dar pe aia o ținem pentru cină. Cu un vin roșu alături. Who needs a man, when you can use the wok, ha? 😛

Etichete: , ,

26 comentarii la “Ce faci când ex-ul pleacă cu tigaia de clătite?” Subscribe

  1. Protozaur 31/10/2013 at 14:00 #

    Sa fim corecti: o tigaie Buna pentru clatite gasesti mai rar! sa nu arda, sa nu lipeasca, sa incalzeasca uniform…
    Domnul trebuie sa fi fost un connoisseur 🙂

    • Dollo 31/10/2013 at 18:15 #

      tigaia aia era ce-i drept excelentă

  2. brontozaurel 03/11/2013 at 20:48 #

    Nu stiu, mie mi se pare mai bun un wok pentru clatite. Cu tigaia speciala pentru clatite, eu n-am reusit niciodata sa le arunc in sus si sa pice pe partea cealalta tot in tigaie. In schimb cu ceva de tip wok e super simplu chiar si pentru mine, care as putea scrie o intreaga carte de dezastre in bucatarie.

  3. arakelian 04/11/2013 at 11:24 #

    nici eu nu am incercat la wok. Am o tigaie de ceramica, si le intorc cu coada la lingura de lemn. Data viitoare, voi face la 2 miini: si la wok 🙂

  4. Iulia 18/11/2013 at 10:50 #

    Hai ca au iesit si la wok caltitele…iar dl. ex . sa faca bine sa aduca o tigaie de clatite nou 😛
    Sau dl. ex. si-a facut zestre pe spezele lui Dollo 🙂 urit dl. ex.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini