Ce faci când ex-ul pleacă cu tigaia de clătite?

Faci clătite la wok, trăiască chinezul care l-a inventat!

P roblema cu împărțirea bunurilor după epuizarea sentimentelor este că deși rămâi fără tigaie pentru clătite, de exemplu, nu ți se epuizează automat din cap și pofta de clătite. Cum s-ar zice, dragostea durează trei ani, dar pofta de dulce e veșnică.

clatita-wok

Eu una nu sunt o mare amatoare de dulciuri, doar din când în când (ca și cu dragostea :P), băi dar și când poftesc, nimic nu-mi șade în cale! Așa a fost azi. Tot deschideam frigiderul de ceva timp și mă incomoda un borcan cu dulceață de căpșuni (sau gem, de la Niki, primită ca barter contra unei genți vuitton de papură) care mai avea câteva linguri pe fund.

clatite-gem

Și m-am apucat să fac aluatul, dar când să-l pun la copt mi-am dat seama că sunt pancakeless, cum ar zice americanul, așa că stăteam și mă uitam cu jind la aluat și oscilam: să-l sun, să nu-l sun pe ex și să-l rog să-mi împrumute și mie tigaia aia pe care a luat-o când a plecat? Nu mă gândeam decât că el oricum nu gătește, și în lipsa altei amatoare de clătite stă sărăcuța în dulap și se usucă de dorul aluatului pufos.

Dar până la urmă am zis că ce să mai împart și cu alții clătitele, ce adică la wok nu merge ? Și încă ce a mers! Problema a fost că au ieșit cam mici și groase, cât fundul wok-ului, și că la întors a fost cam dificil de aruncat clătita în aer, pentru că pereții wok-ului sunt înalți și curbați, special ca să nu sară afară din el legumele când le rotește chinezul în aer. Bașca pe prima – care iese întotdeauna prost, indiferent de tigaie – am făcut-o vălurită, că atunci când am întors-o nu s-a mai așezat perfect pe fundul tigăii, că era mai mare.

clatita-branza-marar

În fine, m-am descurcat până la urmă, și acum când vă scriu aceste rânduri mă bat cu Toshiba pe clătitele cu gem de căpșuni. Bine, ea o amușinează pe aia cu brânză și mărar, dar pe aia o ținem pentru cină. Cu un vin roșu alături. Who needs a man, when you can use the wok, ha? 😛

Etichete: , ,

26 comentarii la “Ce faci când ex-ul pleacă cu tigaia de clătite?” Subscribe

  1. Protozaur 31/10/2013 at 14:00 #

    Sa fim corecti: o tigaie Buna pentru clatite gasesti mai rar! sa nu arda, sa nu lipeasca, sa incalzeasca uniform…
    Domnul trebuie sa fi fost un connoisseur 🙂

    • Dollo 31/10/2013 at 18:15 #

      tigaia aia era ce-i drept excelentă

  2. brontozaurel 03/11/2013 at 20:48 #

    Nu stiu, mie mi se pare mai bun un wok pentru clatite. Cu tigaia speciala pentru clatite, eu n-am reusit niciodata sa le arunc in sus si sa pice pe partea cealalta tot in tigaie. In schimb cu ceva de tip wok e super simplu chiar si pentru mine, care as putea scrie o intreaga carte de dezastre in bucatarie.

  3. arakelian 04/11/2013 at 11:24 #

    nici eu nu am incercat la wok. Am o tigaie de ceramica, si le intorc cu coada la lingura de lemn. Data viitoare, voi face la 2 miini: si la wok 🙂

  4. Iulia 18/11/2013 at 10:50 #

    Hai ca au iesit si la wok caltitele…iar dl. ex . sa faca bine sa aduca o tigaie de clatite nou 😛
    Sau dl. ex. si-a facut zestre pe spezele lui Dollo 🙂 urit dl. ex.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Dacă Traian ar fi vrut să cucerească Dacia în 2013…

turnulete

… l-ar fi oprit jandarmii să urce la cetatea Sarmizegetusa Regia, pe motiv că e închisă între decembrie și februarie, și astfel geneza poporului român ar fi așteptat primăvara

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?